ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3578/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3578/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 21 din 27 februarie 2008, Curtea de
Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea
formulată de reclamantul S.C.S., în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.,
dispunând anularea calificativului „nesatisfăcător", acordat reclamantului
în urma evaluării activității manageriale desfășurată în funcția de inspector
general la I.Ș.J. Alba, în perioada 1 iunie 2006 - 8 iunie 2007, evaluare
făcută în baza O.M. nr. 1223/2007 precum și a adresei nr. 33216 din 14
septembrie 2007 prin care a fost comunicat respectivul calificativ.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept.
Reclamantul a fost numit în
funcția de inspector general al I.Ș.J. Alba prin Ordinul nr. 3048 din 11
ianuarie 2006, emis de pârât și a încheiat cu autoritatea pârâtă contractul de
management educațional pe o durată de 4 ani, obținând calificativul „foarte
bine” în perioada 1 septembrie 2005 - 31 august 2006.
Prin Ordinul nr. 1223 din 31
mai 2007 emis de pârât s-a dispus evaluarea inspectorilor școlari generali,
inspectorilor școlari generali adjuncți din inspectoratele școlare și a
directorilor de la casele corpului didactic, actul normativ menționând în mod
expres că este emis în conformitate cu art. 52 din Legea nr. 128/1997,
republicată, privind statutul personalului didactic și art. 5, art. 9 și art.
12 din contractul de management încheiat între părți.
Ordinul susmenționat motiva
existenta unor disfuncționalități, fără a le nominaliza.
Comisia a efectuat separat
evaluarea reclamantului, în data de 7 iunie 2007 în sediul M.E.C.T., într-un
interval de timp de 8 ore, contrar dispozițiilor transmise. Reclamantul și-a
autoevaluat activitatea la punctaj aproape de maxim, potrivit fișei de
autoevaluare, iar pârâtul i-a stabilit punctaj micșorat, aproape la fiecare
parametru de evaluare, realizându-i un punctaj de 68,5 puncte.
Prin adresa nr. 33216 din 14
septembrie 2007, pârâtul i-a comunicat reclamantului punctajul obținut în urma
evaluării activității manageriale desfășurată la I.Ș.J. Alba în perioada 1
septembrie 2006 - 8 iunie 2007 și consecința acestuia, respectiv acordarea
calificativului „nesatisfăcător".
Nemulțumit de aprecierea
făcută, reclamantul, cu adresa nr. 7437 din 19 septembrie 2007, a depus
contestația împotriva calificativului acordat, contestație nesoluționată până
în prezent.
Pentru formularea
contestației și în vederea apărării drepturilor sale, reclamantul trebuia să
cunoască conținutul acestui raport și toate motivele care au contribuit la
acordarea calificativului „nesatisfăcător".
Or, pârâtul face vorbire
despre acest „raport" prin întâmpinare, invocând ca temei de drept pentru
evaluarea anticipată prevederile art. 5 alin. (4) din contractul de management
educațional, potrivit cărora ministerul are dreptul și obligația „să evalueze
activitatea managerului educațional anual sau ori de câte ori este sesizat de
existenta unor disfuncții în activitatea de manager școlar".
Potrivit acestui text de
lege, este evidentă regula că evaluarea se face anual iar, pe cale de excepție,
numai atunci când există „disfuncții".
Aceste disfuncții trebuie să
fie, însă, fondate și făcute cunoscute, pentru a nu se încălca dreptul la
apărare al părții și a se justifica în concret excepția amintită, în raport de
dispozițiile art. 21 din Ordinul nr. 847/2007 pentru aprobarea Regulamentului
privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Colegiului central de disciplină
de la nivelul M.E.C.T. și ale colegiilor de disciplină de la nivelul inspectoratelor
școlare.
Evaluarea reclamantului
trebuia să se facă în raport de „fișa de (auto)evaluare anexa nr. 1 la
O.M.E.C.T. nr. 1223 din 31 mai 2007”, care se referă la stabilirea strategiei
de coordonare și direcțiile de dezvoltare ale inspectoratului școlar (10
puncte), planificarea activităților din cadrul inspectoratului școlar (8
puncte), asigurarea repartizării resurselor financiare (18 puncte) etc., unde
diminuarea notărilor a fost substanțială. De asemenea, la unele poziții din
fișă se observă corecturi fără să se menționeze prin semnătură autenticitatea
lor.
Se poate constata că cele
reținute în raport ca aspecte negative sunt nedovedite, existând dovezi
contrare, administrate de către reclamant și că anumiți parametrii nu sunt
analizați, deși au fost acordate punctaje sub limita maximă.
Prin urmare, concluzionează
instanța de fond, acordarea punctajului și inclusiv a calificativului
„satisfăcător" s-a făcut în mod arbitrar, nelegal și fără o analiză
temeinică a activității manageriale educaționale, astfel că se impune a fi
anulat, împreună cu adresa nr. 3316 din 14 septembrie 2007, prin care s-a făcut
comunicarea.
Împotriva sentinței
pronunțate de instanța de fond, în termen legal, a declarat recurs pârâtul M.E.C.T.,
considerând-o netemeinică și nelegală.
Printr-un prim motiv de
recurs reclamantul - pârât a susținut că instanța de fond a interpretat eronat
dispozițiile Ordinului nr. 1223 din 31 mai 2007, emis de ministrul educației,
cercetării și tineretului, în sensul că a reținut fără temei că acest ordin
indica existența unor disfuncționalități, fără a le nominaliza.
Recurentul a indicat că prin
acest ordin, emis și în conformitate cu prevederile contractului tip de
management încheiat de toți inspectorii școlari generali și inspectorii școlari
generali adjuncți, a fost reglementat modul în care se efectuează evaluarea
inspectorilor școlari. În aceste condiții, respectivul ordin nu avea cum să
indice expres disfuncționalitățile menționate de instanța de fond.
S-a mai arătat de către
recurent că potrivit art. 5 pct. 4 din contractul de management educațional
încheiat și de reclamantul intimat, M.E.C.T. are dreptul să evalueze
activitatea managementului educațional, ori de câte ori este sesizat despre
existența unor disfuncții în activitatea inspectoratului școlar, fără a fi
necesară însă enumerarea acestora.
Printr-un alt motiv de
recurs, recurentul - pârât a arătat că fără temei, a susținut instanța de fond
că evaluarea reclamantului trebuia să se facă în raport de fișa de auto -
evaluare, anexa 1 la Ordinul nr. 1223 din 31 mai 2007, membrii comisiei nefiind
obligați să acorde același punctaj pe care și l-a acordat și persoana evaluată,
nefiind de altfel stabilite nici intervale precise de timp în care o astfel de
procedură trebuie să se desfășoare.
În fine, recurentul a
indicat că înțelege să reitereze susținerile prezentate și în fața instanței de
fond, în sensul că acordarea calificativului este un atribut exclusiv al
angajatorului, neputând fi cenzurat ca atare de instanță întrucât numai Comisia
de evaluare avea competența de decide dacă indicatorii de performanță astfel
cum au fost enumerați și stabiliți au fost realizați, instanța neputându-se
substitui acestei comisii. În acest sens, în opinia recurentului, concluzia
instanței vizând acordarea în mod arbitrar a punctajului și a calificativului
pentru reclamant este lipsită de fundament legal dar și de argumente.
În susținerea motivelor de
recurs dezvoltate, recurentul - pârât a indicat prevederile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ. cât și pe cele ale art. 3041 C. proc. civ., solicitând, ca o
consecință a admiterii recursului declarat, modificarea în tot a sentinței
atacate și respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului - intimat.
Recurentul a depus la dosar
copiile mai multor hotărâri judecătorești, pronunțate în alte cauze în care au
fost respinse, pe temeiuri similare, acțiunile formulate de inspectorii
școlari.
Intimatul - reclamant a
formulat întâmpinare față de motivele de recurs, solicitând respingerea ca
neîntemeiată a tuturor criticilor aduse hotărârii legale și temeinice
pronunțate de instanța de fond.
În esență, intimatul - reclamant
a arătat că instanța de fond cu justețe a reținut că în plin an școlar,
respectiv în plină activitate managerială, s-a declanșat o evaluare a
activității, fără a fi însă relevate pretinsele disfuncționalități ce ar
justifica un astfel de control.
În opinia reclamantului -
intimat, instanța de fond, în mod corect a interpretat probele administrate
întrucât tot ceea ce se reține în raportul de evaluare ca fiind aspecte
negative ale activității sale manageriale, este contrazis de actele depuse la
dosarul instanței de fond, privitor la fiecare indice de performanță, acordarea
calificativului putând fi cenzurată de instanță, cum expres se prevede în chiar
Ordinul nr. 1223/2007.
Recursul este fondat.
Înalta Curte examinând
actele și lucrările dosarului și hotărârea atacată în raport de prevederile
legale aplicabile, incluzând art. 3041 C. proc. civ., față de criticile
recurentului dar și de apărările intimatului - reclamant, reține că este
incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
astfel că se impune modificarea sentinței atacate în sensul respingerii
acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată, în considerarea celor în continuare
arătate.
Prin Ordinul nr. 1223 din 31
mai 2007 emis de M.E.C.T., în conformitate cu prevederile art. 52 din Legea nr.
128/1997 privind statutul personalului didactic, dar și cu prevederile art. 5 alin.
(4), art. 9 alin. (3) și art. 12 alin. (3) din contractul cadru de management
încheiat cu inspectorii școlari generali, s-a dispus ca evaluarea inspectorilor
școlari generali, pentru activitatea managerială desfășurată în anul școlar
2006 - 2007, să se facă conform fișelor din anexele 1, 2, 3 părți integrante ale
ordinului, procedura urmând a se declanșa prin autoevaluare, pe baza fișelor
din aceleași anexe.
În cuprinsul aceluiași ordin
se indică modalitatea în care sunt formate comisiile de evaluare ca și felul în
care se concretizează rezultatul evaluării.
Înalta Curte apreciază în
acord cu recurentul - pârât, că fără temei a reținut instanța de fond că Ordinul
nr. 1223/2007 trebuia să indice și să nominalizeze disfuncționalitățile ce au
generat procesul de evaluare, câtă vreme acest ordin nu a făcut decât să prevadă
un minim de reguli pe baza cărora urma să se desfășoare procedura de evaluare.
Înalta Curte reține că acest
ordin, emis exclusiv în vederea evaluării manageriale desfășurate în anul
școlar 2006 - 2007, cum se și indică în art. 1 al ordinului, a stabilit numai
modalitatea în care se realizează evaluarea inspectorilor școlari, o astfel de
evaluare fiind pe deplin posibilă în raport de conținutul contractului cadru de
management educațional, semnat și de reclamantul - intimat. În art. 5 alin. (4)
al acestui contract se prevede expres că ministrul educației și cercetării are
dreptul să evalueze activitatea managerului educațional anual sau ori de câte
ori este sesizat de existența unor disfuncții în activitatea inspectoratului
școlar.
O astfel de prevedere, în
aprecierea Înaltei Curți acordă autorității ce și-a selectat managerii
posibilitatea și dreptul de a le controla periodic abilitățile și calitățile
specifice cerute pentru îndeplinirea funcției de manager educațional, astfel că
sub acest aspect, nu se poate reține că declanșarea procedurii de evaluare este
nelegală. În plus, în mod evident a fost avută în vedere activitatea de
management și nu activitatea didactică astfel, că, din această perspectivă nu
prezintă relevanță intervalul de timp sau durata efectivă a evaluării și nici
împrejurarea că disfuncționalitățile despre care se menționează generic în
contractul cadrul de management nu au fost enumerate în concret, câtă vreme nu
au fost reclamate încălcări ale prevederilor referitoare la constituirea comisiilor
și în general la desfășurarea procedurii de evaluare, care s-a realizat conform
fișelor anexa la Ordinul nr. 1223/2007, după cum a indicat și instanța de fond
în considerentele sentinței atacate.
Nu se poate așadar reține
caracterul nelegal al controlului declanșat și desfășurat în temeiul Ordinului nr.
1223/2007.
Înalta Curte apreciază că
sunt întemeiate și criticile recurentului - pârât vizând încălcarea
atribuțiilor de evaluare managerială efectivă și nelegala cenzurare de către instanță
a calificativului acordat de comisia de evaluare.
În adevăr, conform practicii
sale unitare în această materie, Înalta Curte reține că instanța de judecată nu
poate cenzura punctarea și acordarea efectivă a calificativului, neputându-se
substitui comisiei de specialitate constituită legal în acest scop.
Aprecierea în concret a
activității de management a performanțelor, raportate la indicatorii specifici
stabiliți, este atributul autorității ce a încheiat cu reclamantul contractul
de management și care are și dreptul, astfel cum s-a arătat deja, de a verifica
și de a evalua activitatea managerului, pe criterii obiective, cu consecința
menținerii sau încetării contractului, în funcție de calificativul obținut [art.
9 alin. (3) din contractul de management].
Câtă vreme nu s-a probat în
cauză excesul de putere, respectiv acordarea calificativului contestat pe baza
unei proceduri de evaluare ce nu a respectat regulile stabilite de desfășurare
sau care nu a fost legal declanșată, instanța de fond nu putea să facă aprecieri
asupra punctajului efectiv acordat, reținând că au fost administrate dovezi
contrare, cu atât mai mult cu cât nu a arătat și nu a argumentat în concret
care sunt aspectele negative, nelegal și arbitrar reținute de comisia de
evaluare.
Față de toate cele arătate,
reținând temeinicia criticilor recurentului - pârât, Înalta Curte, în temeiul art.
312 C. proc. civ. va admite recursul de față și cu referire la art. 304 pct. 9 C.
proc. civ. va modifica sentința atacată în sensul respingerii ca neîntemeiată a
activității reclamantului, această soluție fiind de altfel în acord cu
jurisprudența instanței pronunțată în cauze similare.
Cu referire la Decizia nr. 756
din 26 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, depusă la dosar
cu titlu de jurisprudență de către intimat este reținut că situația de fapt și
de drept examinată respectiva cauză este diferită și prezintă particularități
ce nu se regăsesc în speță, mai cu seamă că evaluarea nu s-a realizat în
temeiul Ordinului nr. 1223 din 31 mai 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
pârâtul M.E.C.T. împotriva sentinței nr. 21 din 27 februarie 2008 a Curții de
Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.
Modifică în tot sentința
atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului S.C.S., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 21 octombrie 2008.