ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 958/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Alba

Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.C. a solicitat

anularea Ordinului nr. 3837 din 5 mai 2008 emis de Ministerul Educației,

Cercetării și Tineretului prin care a fost eliberat din funcția de inspector

școlar general al Inspectoratului Școlar al Județului Alba și suspendarea

executării acestui ordin până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Curtea de Apel Alba Iulia prin sentința

nr. 184/F/CA din 9 decembrie 2008 a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a Inspectoratului Școlar al Județului Alba și a respins acțiunea formulată

de reclamant împotriva acestuia și a respins ca nefondată acțiune în anulare a

ordinului și suspendarea acestuia.

Excepția lipsei calității procesuale

pasive a Inspectoratului Școlar al Județului Alba a fost admisă apreciindu-se

că pârâtul nu este emitentul actului atacat, iar potrivit art. 24 alin. (6) din

Legea nr. 128/1997 numirea inspectorului școlar general este dată în competența

Ministrului Învățământului care este și autoritatea competentă să dispună

eliberarea din funcție conform art. 31 din Legea nr. 128/1997.

Referitor la acțiunea împotriva

Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului și Ministrului Educației,

Cercetării și Tineretului, instanța de fond a reținut că prin Nota nr. 33216/2007

a Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului s-a acordat calificativul

„Nesatisfăcător” inspectorului general școlar al Inspectoratului Școlar al

Județului Alba, reclamantul S.C., pe baza punctajelor acordate de Comisia de

evaluare.

Prin Ordinul nr. 3837 din 5 mai 2008 emis

de Ministrul Educației, Cercetării și Tineretului s-a dispus eliberarea

reclamantului din funcția de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar

al Județului Alba și revenirea acestuia la catedra rezervată.

Calificativul acordat, deși a fost

contestat de reclamant, prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost

menținut, iar obținerea calificativului „nesatisfăcător” conduce la invalidarea

pe funcție și încetarea contractului de management educațional, cu consecința

revenirii la catedra rezervată.

Reclamantul a solicitat anularea

ordinului numai în considerarea faptului că prin hotărâre judecătorească definitivă,

dar nu irevocabilă, calificativul a fost anulat și pentru că nu au fost

invocate alte motive de nelegalitate s-a respins cererea ca neîntemeiată.

În fața instanței de fond, reclamantul a

invocat și excepția de nelegalitate a raportului de evaluare nr. 33216 din 13

iunie 2007, excepție care a fost respinsă la termenul din 2 decembrie 2008 pentru că nu ar fi incidente prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, în sensul că

actul respectiv este un act preparator care a stat la baza acordării

calificativului, ori calificativul a fost cenzurat pe cale acțiunii directe și

nefiind un act administrativ nu are legătură directă cu dreptul dedus

judecății, excepția de nelegalitate fiind respinsă ca inadmisibilă.

Capătul de cerere privind suspendarea

actului contestat a fost respins pentru că nu ar fi întrunite condițiile art.

15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, actul atacat nefiind nelegal și

nu a fost indicată paguba iminentă ce nu s-ar putea repara dacă ordinul ar fi

pus în aplicare.

S-a declarat recurs de către reclamant

atât împotriva Încheierii din 2 decembrie 2008 cât și împotriva sentinței nr. 184/2008 ale Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ

și fiscal.

În motivarea recursului declarat

împotriva încheierii din 2 decembrie 2008 se arată că aceasta a fost dată cu încălcarea principiului oralității, contradictorialității și a dreptului la

apărare, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se invocă faptul că la termenul din 2

decembrie 2008 s-a ridicat excepția de nelegalitate a actului administrativ

intitulat raport de evaluare (inspecție) cu nr. 33216 din 13 iunie 2007 emis de

Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului care a stat la baza Notei nr.

33216/2007 și a ordinului de eliberare din funcție a reclamantului și s-a

formulat cerere de amânare, dar instanța de fond a respins cererea de amânare,

a pus în discuția părților excepția de nelegalitate invocată.

Este criticată soluția instanței de fond

prin care a fost respinsă excepția de nelegalitate ca inadmisibilă dar și ca

neconcludentă și se arată că raportul de evaluare a condus la stabilirea

calificativului și la emiterea ordinului de eliberare din funcție a

reclamantului.

Sentința nr. 184/2008 a instanței de fond

este criticată ca fiind nelegală și s-a solicitat admiterea recursului, casarea

sentinței atacate și trimiterea spre rejudecare a cauzei, pentru că a fost dată

cu încălcarea dreptului la apărare, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Se arată în motivele de recurs că mandatara

reclamantului a depus cererea de amânare și a invocat excepția de nelegalitate,

iar instanța de fond a soluționat excepția și a amânat pronunțarea asupra

acțiunii în anulare.

Pentru că acțiunea reclamantului a fost

motivată pe sentința definitivă prin care s-a anulat calificativul, iar cum

aceasta a fost modificată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța de

fond, în baza rolului activ, trebuia să pună în vedere reclamantului că

precizeze temeiul acțiunii introductive, ori nu s-a făcut acest lucru.

Tot în motivele de recurs se arată că ordinul

atacat este lovit de nelegalitate și netemeinicie pentru că a fost fundamentat pe

un ordin (nr. 1223/2007) emis de Ministrul Educației, Cercetării și Tineretului

care nu a fost publicat în Monitorul Oficial, pentru că raportul de evaluare

conține modificări vizibile care nu au suport legal și real, obiecțiunile la

acest raport de evaluare, formulate de reclamant, nu au fost analizate

niciodată.

Ministerul Educației, Cercetării și

Inovării, fostul Minister al Educației, Cercetării și Tineretului a formulat

întâmpinare și s-a solicitat respingere a recursurilor ca nefondate.

După examinarea motivelor de recurs a

dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursurile

declarate pentru următoarele considerente:

Reclamantul a solicitat instanței de fond

anularea Ordinului nr. 3837 din 5 mai 2008 emis de Ministrul Educației,

Cercetării și Tineretului prin care a fost eliberat din funcția de inspector

școlar general al Inspectoratului Școlar al Județului Alba, motivul invocat

fiind acela că ordinul se fundamentează pe calificativul „nesatisfăcător” care

a fost anulat prin sentința civilă nr. 21 din 27 februarie 2008 a Curții de Apel Alba-Iulia, iar faptul că cererea sa de suspendare a ordinului a fost respinsă

nu prezintă relevanță.

Acțiunea reclamantului a fost respinsă ca

și excepția de nelegalitate a raportului de evaluare.

Cu privire la recursul declarat împotriva

Încheierii din 2 decembrie 2008 prin care a fost respinsă excepția de

nelegalitate a raportului de evaluare criticile aduse sunt nefondate.

Instanța de fond a apreciat, în mod

legal, că actul a cărui nelegalitate este invocată este un act pregătitor,

premergător emiterii ordinului de eliberare din funcție.

Excepția de nelegalitate nu poate viza

decât un act administrativ, iar actul administrativ este definit în art. 2

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 ca fiind actul emis de o autoritate

publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii

sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge

raporturi juridice.

Verificând raportul de evaluare se

constată că acesta a fost un act premergător care alături de autoevaluare a

stat la baza acordării calificativului „nesatisfăcător”, iar legalitatea sa,

nefiind un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

554/2004, nu poate fi analizată în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea

nr. 554/2004.

De altfel, modul de evaluare, raportul de

evaluare au fost analizate, pe calea acțiunii directe în cadrul litigiului ce a

vizat acordarea calificativului soluționat irevocabil prin decizia nr. 3578 din

21 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, unde s-a reținut că aprecierea în concret a

activității de management a performanțelor, raportate la indicatorii specifici

stabiliți, este atributul autorității ce a încheiat cu reclamantul contractul

de management.

Pentru că a reținut inadmisibilitatea

excepției de nelegalitate invocată nu au fost analizate motivele invocate ce

vizau nelegalitatea actului.

Referitor la încălcarea dreptului la

apărare pentru că este motiv de recurs și în cadrul recursului declarat

împotriva sentinței acesta va fi analizat în cadrul acelui recurs.

În privința recursului declarat de

recurent împotriva sentinței nr. 184 din 9 decembrie 2008, Înalta Curte va

constata că motivele sunt nefondate.

Referitor la încălcarea dreptului la

apărare, criticile vor fi respinse pentru că, chiar dacă a fost respinsă

cererea de amânare a cauzei formulată de mandatarul reclamantului, totuși

instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 156 alin. (2) C. proc.

civ., a dispus amânarea pronunțării pentru a fi depuse concluzii scrise.

Dacă se considera că era necesară

administrarea de noi probe se putea solicita repunerea cauzei pe rol pentru

administrarea acestora.

Instanța de fond nu a încălcat nici

dispozițiile art. 129 C. proc. civ. pentru că judecătorul trebuie să se

pronunțe asupra obiectului cererii dedus judecății.

Nu se putea ca instanța de fond să pună

în vedere reclamantului să-și precizeze temeiul acțiunii introductive pentru

că, potrivit art. 132 C. proc. civ., întregirea sau modificarea cererii se

poate face la prima zi de înfățișare, iar termenul din 2 decembrie 2008 nu putea fi prima zi de înfățișare.

Recurentul nu face altceva decât să

reproșeze instanței lipsa sa de diligență în motivarea cererii adresată

instanței când a invocat un singur motiv ce ar viza nelegalitatea ordinului

contestat.

A fost respectat principiul

contradictorialității pentru că părțile prezente și-au spus punctul de vedere

cu privire la excepția de nelegalitate și pe fondul cauzei, iar reclamantului i

s-a oferit posibilitatea, prevăzută de lege, de a depune concluzii scrise.

Ordinul contestat a fost atacat de

recurent pentru că a avut la bază un calificativ ce ar fi fost anulat printr-o

hotărâre judecătorească definitivă.

Este adevărat că prin sentința nr.

21/2008 a Curții de Apel Alba-Iulia a fost anulat calificativul acordat, dar

prin decizia nr. 3578 din 21 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis recursul, s-a

modificat sentința și s-a respins acțiunea ca neîntemeiată, astfel că soluția instanței

de fond nu poate fi considerată ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

În motivele de recurs se invocă și alte

motive de nelegalitate a ordinului, dar aceste motive au fost invocate pentru

prima oară în recurs și nu au fost analizate de instanța de fond, astfel că nu

vor putea fi cenzurate de instanța de recurs.

Apreciind că încheierea și sentința

atacată sunt legale și temeinice, în baza art. 312 C. proc. civ. vor fi

respinse recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul

declarat de S.C. S. împotriva sentinței civile nr. 184/F/CA din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal,

și împotriva Încheierii din 2 decembrie 2008 a aceleiași instanțe, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2009.