ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1505/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 24 septembrie 2007, S.C.S., Inspector școlar general la Inspectoratul școlar al județului Alba a solicitat ca în contradictoriu cu M.E.C.T. să se dispună conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea calificativului „nesatisfăcător” care i-a fost acordat în urma activității sale manageriale și comunicat cu adresa din 14 septembrie 2007. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că actul administrativ a cărei suspendare o solicită îi produce pagube iminente și datorită calificativului acordat va înceta contractul de management educațional pe care l-a încheiat. De asemenea, vor fi afectate drepturile salariale, precum și posibilitatea de a participa în viitor la concurs pentru ocuparea funcției de director și de a urma diverse programe de perfecționare profesională organizate în condițiile legii.

Prin sentința civilă nr. 120/ CA din 10 octombrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată excepția de inadmisibilitate a cererii, invocată de pârât. Totodată, a admis cererea reclamantului S.C.S., dispunând suspendarea executării calificativului „nesatisfăcător” comunicat cu adresa din 14 septembrie 2007. În esență, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite cele două condiții de admisibilitate a cererii reclamantului, prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, respectiv existența cazului bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente ce s-ar putea produce prin executarea actului administrativ.

Că, S.C.S. a introdus o acțiune pentru anularea calificativului, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie a actului, care este de natură a-i leza prestigiul și activitatea didactică. În sfârșit, s-a apreciat că încetarea contractului de management educațional ar cauza reclamantului o pagubă iminentă de ordin material, respectiv pierderea drepturilor salariale și l-ar împiedica să mai beneficieze de promovări ulterioare în alte funcții manageriale sau de gradații de merit. Hotărârea a fost atacată cu recurs de către pârâtul M.E.C.T. În cadrul primei sale critici, recurentul a susținut că în mod greșit prima instanță a considerat că cererea reclamantului este admisibilă, deoarece calificativul acordat ca urmare a evaluării activității sale manageriale nu are caracterul unui act administrativ care în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 poate fi contestat în justiție.

Adresa de comunicare a calificativului nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice fiind întocmită de însăși autoritatea publică abilitată să emită acte administrative. Motivul de recurs este întemeiat. Prin întâmpinarea depusă în dosarul primei instanțe, pârâtul M.E.C.T. a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii reclamantului S.C.S., susținând că adresa de comunicare a calificativului acordat acestuia nu are caracterul unui act administrativ (filele nr. 16-2). Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins însă această excepție, considerând că legea nu condiționează admisibilitatea unei asemenea cereri de îndeplinirea unei proceduri prealabile sau de verificarea dacă actul atacat este un act administrativ unilateral ori unul normativ, fiind suficientă doar existența pe rolul instanței a unei acțiuni pentru anularea actului.

Soluția și argumentele aduse în sprijinul ei sunt însă eronate, deoarece prevederile art. 14 ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, se referă la suspendarea executării actului administrativ, astfel cum a fost el definit prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeași lege organică. Ori, adresa de comunicare a calificativului acordat nu are acest caracter, întrucât nu exprimă o manifestare de voință unilaterală a autorității emitente, susceptibilă a da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice prin ea însăși, ci are natura unei simple operațiuni tehnico-materială de încunoștințare a reclamantului cu privire la rezultatul evaluării activității sale manageriale și la calea de atac a contestației ce poate fi utilizată împotriva acelui calificativ.

De altfel, din actele dosarului rezultă că S.C.S. a formulat atât contestație în baza art. 5 alin. (2) din ordinul M.E.C.T. nr. 1223/2007, cât și o acțiuni în anulare care i-a fost admisă prin sentința civilă nr. 20 din 27 februarie 2007 a aceleiași curți de apel, cu consecința anulării calificativului „nesatisfăcător” și a operațiunii administrative ulterioare, respectiv a adresei de comunicare din 14 septembrie 2007. Având în vedere aceste considerente, care fac de prisos examinarea celorlalte apărări ale părților referitoare la temeinicia hotărârii, urmează a se admite recursul. Pe cale de consecință va fi modificată sentința atacată în sensul respingerii cererii de suspendare a calificativului „nesatisfăcător” formulată de reclamant ca inadmisibilă.

Văzând și dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9, art. 312 pct. 3 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Admite recursul declarat de M.E.C.T. împotriva sentinței nr. 120/ CA din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și respinge cererea de suspendare a executării actului administrativ, formulată de reclamantul S.C.S., ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2008.