ÎCCJ, decizie (scj.ro #84987)

Evaluare profesională. Comunicarea calificativului. Cerere

de suspendare. Inadmisibilitate.

Legea nr. 554/2004, art.

2 alin. (1) lit. c) și art. 14

Cuprins pe materii: Drept administrativ

Indice alfabetic:     Act

administrativ. Caracteristici.

Calificativ.

Cerere de suspendare. Inadmisibilitate

Evaluare profesională

Operațiune tehnico-materială

Adresa prin care se comunică

personalului didactic rezultatul (calificativul) evaluării

activității profesionale nu este un act administrativ, în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Fiind o

simplă operațiune tehnico-materială de încunoștințare,

realizată într-o etapă a procesului de evaluare iar nu manifestarea

de voință unilaterală a unității emitente,

susceptibilă de a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi

juridice prin ea însăși, această adresă nu poate face

obiectul unei cereri de suspendare întemeiate pe prevederile art. 14 din Legea nr.

554/2004.

I.C.C.J. , Secția

de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 3026 din

23 septembrie 2008

Prin cererea adresată Curții de Apel

Constanța Secția contencios administrative, reclamantul SM a chemat

în judecată pe pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și

Tineretului solicitând ca prin hotărâre judecătorească, în

temeiul art.14 alin. (1) din Legea nr.554/2004, să se dispună

suspendarea efectelor calificativului "nesatisfăcător"

stabilit cu prilejul evaluării, până la pronunțarea

instanței de fond.

Motivând acțiunea, reclamantul

a învederat, că din  momentul  începerii

activității   sale  în  funcție,

au  fost efectuate evaluări anuale ale căror rezultate au fost

concretizate  prin    calificativul

„foarte    bine",

pentru    ca,    prin

adresa    nr.26256/04.03.2008   să

i   se   comunice,   în

urma   evaluării activității manageriale

desfășurate în funcția de inspector școlar general la

Inspectoratul Școlar al Județului Tulcea, împrejurarea că pentru

perioada   01.09.2006   -

31.08.2007,   în   conformitate   cu prevederile

Ordinului nr.1223/2007, i-au fost acordate 58,00 puncte, corespunzătoare

calificativului „nesatisfăcător".

Reclamantul a opinat că procedura de evaluare este

nelegală întrucât, pe de o parte, Comisia de evaluare a acționat în

baza unui act normativ inexistent, întrucât ordinul nr.1223/2007 nu a fost

publicat în M.Of al României, publicarea fiind o condiție

esențială pentru intrarea în vigoare a actului iar, pe de altă

parte, analiza Comisiei a fost una arbitrală și abuzivă,

deoarece faza preliminară a evaluării nu a fost realizată pentru

anul școlar întreg si nu s-a solicitat un raport explicativ al acesteia. A

apreciat, totodată, că ordinul nu cuprinde o procedură de

evaluare, ci numai dispoziții ambigue care lasă la latitudinea

inspectorilor modul în care se acționează în acest context.

A mai arătat reclamantul că în speță

sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 privind admisibilitatea cererii de suspendare, întrucât a solicitat

prin cerere pârâtului, revocarea calificativului, există „un caz bine

justificat" în sensul textului de lege citat, întrucât exercitarea

funcției de inspector general, în paralel cu menținerea efectelor

juridice ale calificativului, ar leza prestigiul și activitatea

didactică, precum și o pagubă iminentă, deoarece încetarea

contractului de management ca efect al calificativului, ar avea consecințe

de ordin moral, dar ar crea si prejudicii materiale având în vedere pierderea

drepturilor salariale și a dreptului de a  beneficia de

promovări ulterioare.

Pârâtul a depus întâmpinare la dosarul cauzei, invocând, pe cale

de excepție, inadmisibilitatea acțiunii, dat fiind faptul că

adresa de comunicare a calificativului nu are caracterul unui act

administrativ, pe fond solicitându-se respingerea acțiunii pentru neîndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinței civile nr. 266/CA din 3 aprilie 2008 a

Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal a fost

respinsă excepția inadmisibilității cererii invocată

de pârât. Totodată, instanța a admis acțiunea formulată

și a dispus suspendarea efectelor create de adresa nr.26256/04.03.2008

emisă de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului de

acordare a calificativului „nesatisfăcător", până la

soluționarea cauzei pe fond.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut, în ce privește excepția invocată,

că singura condiție prevăzută de lege este ca a reclamantul

să aibă pe rol acțiune de fond împotriva actului a cărui

suspendare se cere, condiție care în   speță este

îndeplinită, iar  actul administrativ contestat adresa

nr.26256/04.03.2008 a cărui suspendare se solicită întrunește

elementele  definitorii prevăzute  de lege în conținutul

art.2 alin. 1 lit."c" din Legea nr. 554/2004.

În ce privește fondul cauzei, prima

instanță a reținut că  sunt întrunite condițiile

prevăzute de lege  pentru a se dispune suspendarea executării

actului întrucât reclamantul    a

depus    contestație  împotriva

rezultatului evaluării   activității

sale  manageriale, în  speță  putând fi

reținută   existența   unui

caz   bine   justificat, în condițiile în

care   din împrejurările cauzei rezultă o îndoială,

puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a

acestui act precum și existența unei pagube iminente, deoarece

încetarea contractului de management ar cauza reclamantului o pagubă de

ordin material prin pierderea drepturilor salariale și, totodată,

calificativul „nesatisfăcător" conduce la imposibilitatea pentru

reclamant de a mai beneficia de promovări ulterioare în alte funcții

manageriale sau gradații de merit.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal pârâtul

Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, prin

intermediul căruia a fost criticată atât modalitatea de

soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii,

cât și soluția adoptată asupra fondului cauzei.

S-a susținut, astfel, că actul contestat nu întrunește

elementele definitorii ale actului administrativ prevăzute de art.2

alin.(1) lit.c) din Legea nr.554/2004,  cum greșit a reținut

prima instanță, prin această adresă fiindu-i comunicat doar

reclamantului calificativul acordat ca urmare a activității sale,

calificativ care atunci când este „nesatisfăcător” reprezintă un

act premergător emiterii unui act administrativ.

Sub aspectul fondului, s-a apreciat că hotărârea a fost dată cu

aplicarea  greșită a prevederilor Legii nr.554/2004 în

speță nefiind întrunite cerințele impuse prin art.14 și 15

din această lege pentru a se dispune suspendarea executării unui act

administrativ, evident pentru ipoteza în care s-ar putea reține că

adresa contestată are un  astfel de caracter.

În justificarea acestei concluzii, s-a susținut că rezultatul

evaluării este consecința modului de desfășurare a

activității într-o anumită perioadă și nu este strâns

legată de prestigiul și activitatea ulterioară a persoanei în

cauză, atât cadrele didactice cât și personalul de îndrumare și

control fiind supus evaluării.

Cazul justificat privește împrejurări legate de starea de fapt

și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului contestat,

condiție neîndeplinită în speță întrucât simpla formulare a

unei contestații pentru revocarea calificativului nu poate conduce la o

astfel de îndoială puternică și evidentă asupra

prezumției de legalitate.

Pe de altă parte, prin acordarea acestui calificativ nu se creează o

pagubă iminentă inspectoratului școlar județean, cum în mod

greșit a reținut instanța de fond, fără a aduce vreo

argumentare a îndeplinirii acestei ipoteze prevăzută de legiuitor, ca

de altfel nici reclamantului a cărui eliberare din funcția de

conducere ar conduce la revenirea sa la catedră.

Recursul este fondat.

În conformitate cu prevederile art.14 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente după sesizarea,

în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul sau

a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente să depună

suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond.

Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi

solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art.14 și

prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot

sau în parte, a actului atacat, în acest caz suspendarea putând fi dispusă

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

cauzei, astfel cum se prevede prin art.15 din aceeași lege.

Actul administrativ este definit prin art.2 alin.1 lit.c) din Legea nr.554/2004

ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o

autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea

organizării executării legii sau a executării în concret a

legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice .

Pentru a respinge excepția inadmisibilității cererii de

suspendare invocată de pârât prin întâmpinare, prima instanță a

considerat că legea nu condiționează admisibilitatea unei astfel

de cereri de îndeplinirea unei proceduri prealabile și nici de verificarea

caracterului unilateral sau normativ al actului contestat, fiind

suficientă doar existența pe rolul instanței a unei acțiuni

pentru anularea actului, condiție care în speță ar fi fost

îndeplinită.

Susținerile pârâtului în sensul că adresa atacată nu are

caracterul unui act administrativ au fost apreciate ca nefondate, motivat de

faptul că această adresă emisă de autoritatea

administrativă va fi urmată de luarea unei măsuri, respectiv de

emiterea unui ordin de către autoritate.

Soluția astfel adoptată și argumentele aduse în sprijinul ei

sunt însă eronate, deoarece prevederile art.14 ale Legii contenciosului

administrativ nr.554/2004 se referă

in terminis

la

suspendarea executării unui act administrativ, astfel cum a fost definit

prin dispozițiile art.2 alin.(1) lit.c) din aceeași lege

organică.

Or, adresa nr.25256/04.03.2008 prin care Direcția Generală Management

Resurse Umane din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și

Tineretului i-a comunicat reclamantului punctajul acordat în urma

evaluării activității managerial și calificativul

corespunzător acestuia nu are un astfel de caracter, întrucât nu

exprimă o manifestare de voință unilaterală a

unității emitente, susceptibilă a da naștere, a modifica

sau a stinge raporturi juridice, prin ea însăși, fiind o simplă

operațiune tehnico-materială de încunoștințare

realizată într-o etapă a procesului de evaluare, calificativul

corespunzător punctajului acordat putând fi contestat în condițiile

art.5 (2) din Ordinul nr.1223/31.05.2007, respectiv la Cabinetul secretarului

de stat pentru învățământ preuniversitar, în termen de 5 zile de

la comunicare.

Având în vedere aceste considerente, care fac de prisos examinarea celorlalte

apărări ale părților referitoare la temeinicia

hotărârii, Înalta Curte, a admis recursul și a modificat

sentința atacată în sensul respingerii cererii de suspendare

formulată de reclamant, ca fiind inadmisibilă.