ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 896/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1342/2003,

reclamantul C.V., în contradictoriu cu Oficiul Național de Cadastru, Geodezie

și Cartografie București, a solicitat anularea Ordinului nr. 1571 din 7

octombrie 2002 și reintegrarea în funcția anterioară, cu obligarea la

despăgubiri civile, reprezentând diferența de salariu.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin actul administrativ atacat, a fost eliberat din funcția de

director tehnic al Oficiului Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie

Maramureș și repus în funcția de execuție. Ordinul este ilegal, întrucât nu se

încadrează în dispozițiile art. 92 din Statutul funcționarilor publici și care

reglementează cazurile de eliberare din funcție.

Prin sentința civilă nr. 998 din 4

februarie 2003 a Tribunalului Maramureș, s-a declinat competența de soluționare

a acțiunii, în favoarea Curții de Apel București, conform art. 158 alin. (3),

raportat la art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 138 din 4 februarie

2003 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, s-a admis recursul declarat de

reclamantul C.V. împotriva sentinței Tribunalului Maramureș, ce a fost

modificată, în sensul declinării competenței în favoarea Curții de Apel Cluj, secția

de contencios administrativ.

Prin sentința civilă nr. 417 din 15

aprilie 2003 s-a respins acțiunea reclamantului C.V., ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

avut în vedere:

Reclamantul a solicitat anularea

Ordinului nr. 1591 din 7 octombrie 2002, prin care a fost eliberat din funcția

de director tehnic, revenind la funcția de execuție de consilier categoria A,

clasa I-a, gradul 1.

S-a respins excepția de

neîndeplinire a procedurii prealabile, întrucât conform art. 74 din Legea nr. 188/1999,

este instituită acțiunea directă a funcționarului public, în fața instanței de

contencios administrativ, consacrându-se calea acțiunii judiciare directe, fără

procedură administrativă prealabilă.

În fapt, prin actul administrativ

atacat, la 7 octombrie 2002 s-a realizat o încetare a raporturilor de serviciu,

în condițiile art. 89 lit. c), raportat la art. 92 lit. c) din Legea nr. 188/1999,

cu privire la funcția de director tehnic, reclamantul fiind menținut cu aceeași

dată, pe funcția de execuție, respectiv consilier categoria A, clasa I-a,

gradul 1.

Începând cu data de 17 februarie

2003, reclamantul a solicitat la cerere, transferul la G.G. SRL Concesionar P., societate comercială, renunțând la funcția publică din corpul

funcționarilor publici, așa cum este definită prin art. 2 din Legea nr. 188/1999.

Cererea de transfer fiind aprobată la

data de 17 februarie 2003, raporturile de serviciu ale reclamantului au încetat

în baza art. 89 lit. b) din legea citată, încât solicitarea de reintegrare în

funcția publică de conducere – director tehnic, a rămas fără obiect, prin încetarea

ulterioară a calității de funcționar public.

Împotriva sentinței a formulat

recurs reclamantul C.V., criticând-o astfel:

Instanța de fond a constatat

încetarea raporturilor de muncă cu Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și

Cartografie Maramureș; deși transferul nu putea fi acordat de la o instituție

de stat, la o societate comercială cu capital privat, culpa aprobării

transferului aparține instituției de stat.

Transferul operează, însă, pentru

viitor, iar contestarea ordinului emis nu conduce la ideea că a renunțat la

calitatea de funcționar public.

Eliberarea din funcție a

reclamantului este ilegală, pentru că nu se încadrează în cazurile prevăzute de

art. 92 din Statutul funcționarului public; de asemenea, ordinul nu a fost

motivat în fapt și în drept.

Ordinul este și netemeinic, pentru

că s-a emis ca urmare a activității desfășurate privind eliberarea titlurilor

de proprietate și a proceselor-verbale de punere în posesie, unele fiind în

contradicție cu legea; în plus nu a avut personal suficient.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, constată:

Urmare a cererii nr. 1360 din 11

februarie 2003, prin care SC G.G. SRL a solicitat transferul recurentului C.V.,

care-și dăduse acordul menționat în aceeași adresă, au încetat raporturile de

serviciu ale acestuia cu Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie

Maramureș, i s-a predat cartea de muncă, lucrând de la data transferului

efectiv, la societatea comercială menționată.

Faptul că Legea nr. 188/1999, art. 89

lit. b) și art. 91, prevede că transferul unui funcționar public se poate face

doar la o autoritate sau o instituție publică, era o împrejurare pe care

recurentul o cunoștea, astfel încât prin solicitarea transferului, a renunțat

la calitatea de funcționar public, cererea sa fiind asimilabilă unei demisii.

Prin Ordinul nr. 1591 din 7

octombrie 2003, recurentul-reclamant a fost eliberat din funcția de conducere,

rămânând în corpul funcționarilor publici pe funcția de execuție consilier

clasa I-a, gradul 1.

Plecarea din corpul funcționarilor

publice s-a făcut prin voința recurentului, iar reintrarea în acest corp se

poate face numai prin concurs.

Ordinul nr. 1591/2002 este legal și

temeinic, atâta vreme, cât la analizarea activității Oficiilor județene de

cadastru, geodezie și cartografie, cu privire la îndeplinirea sarcinilor legate

de aplicarea legilor proprietății, Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și

Cartografie Maramureș se afla pe locul 38 din 42 oficii.

În aceste condiții în mod justificat

a fost eliberat din funcția de director tehnic, recurentul care nu a reușit să

organizeze activitatea personalului din subordine și colaborarea cu primăriile

localităților din județ, pentru realizarea acestui obiectiv prioritar.

De altfel, activitatea Oficiului

Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie Maramureș a fost caracterizată ca

„nesatisfăcătoare”, de Ministerul Administrației Publice, prin adresa nr. 4177/O.C.

din 16 octombrie 2002.

Față de considerentele expuse, constatându-se

sentința legală și temeinică, se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.V. împotriva

sentinței civile nr. 407 din 15 aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 martie 2004.