ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1678/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 14 noiembrie 2003, reclamantul T.V. a chemat în judecată Ministerul

Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență Informatizată a

Persoanei și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei al județului

Maramureș, solicitând anularea măsurii destituirii din funcția publică de plutonier

adjutant, reîncadrarea în funcția și gradul anterior și obligarea primului

pârât la plata drepturilor salariale cuvenite.

În motivarea cererii, reclamantul

a arătat că sancțiunea aplicată este lipsită de temei legal, întrucât nu a

săvârșit nici o abatere disciplinară, fiind nereale acuzațiile aduse privind

desfășurarea de activități lucrative fără aprobare, întreținerea de relații cu

persoane din lumea interlopă și încălcarea repetată a atribuțiilor funcționale.

Prin sentința civilă nr. 263

din 18 februarie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea, a anulat măsura destituirii din funcție și a

dispus reîncadrarea reclamantului, în funcția și gradul avute anterior și

obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că față de poziția constantă a pârâților care nu

au comunicat dosarul de cercetare prealabilă, nu s-a putut verifica dacă au

fost respectate dispozițiile Legii nr. 360/2002 și ale Ordinului nr. 350/2002,

dacă au fost probate abaterile disciplinare reținute și dacă sancțiunea aplicată

este întemeiată.

Din unicul act comunicat de

pârâți, raportul întocmit de șeful Direcției Generale de Evidență Informatizată

a Persoanei, instanța a constatat că reclamantului i se impută un singur caz,

cel referitor la facilitarea obținerii de pașapoarte în regim de urgență,

pentru 3 persoane.

În lipsa altor probe cu privire

la existența sau inexistența abaterilor disciplinare, care să confirme cele

reținute în raportul referitor la sancțiunea aplicată menționat anterior,

instanța a constatat că sunt întrunite cerințele art. 1 din Legea nr. 29/1990

și a dispus anularea măsurii.

Cu privire la abaterea constând

în desfășurarea de activități lucrative fără aprobare, instanța de fond a

reținut că reclamantul nu a încălcat dispozițiile art. 45 lit. g) din Legea nr.

360/2002, care interzic polițiștilor, efectuarea de acte de comerț, întrucât el

a acționat pe baza unei convenții civile, având împuternicirea asigurătorului.

Prin sentința civilă nr. 606

din 5 mai 2004, a aceleiași instanțe, s-a respins cererea formulată de

Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență

Informatizată a Persoanei, privind completarea dispozitivului hotărârii, în

sensul de a se constata lipsa calității procesuale pasive a acestei

instituiții.

Împotriva celor două

hotărâri a declarat recurs, Direcția Generală de Evidență Informatizată a

Persoanei din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, criticându-le

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Un prim, motiv de recurs

este comun pentru ambele hotărâri și privește împrejurarea că, deși instanța de

fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale

de Evidență Informatizată a Persoanei, astfel cum se menționează în

considerentele sentinței nr. 263/2004, în dispozitiv omite acest lucru și

admite acțiunea formulată de reclamant împotriva instituției sus-menționate,

reținându-se în mod greșit că ar exista identitate între direcția amintită și Ministerul

Administrației și Internelor.

Pârâta a mai susținut că la

aplicarea sancțiunii destituirii din funcție au fost respectate toate

condițiile de fond și de formă cerute de Legea nr. 360/2002 privind Statutul

polițistului și că s-a ținut cont de întreaga activitate desfășurată de

reclamant.

O altă critică vizează

concluzia instanței privind inexistența abaterii de exercitare de către

reclamant a unor activități de comerț, cât timp chiar în acțiune se recunoaște

faptul încheierii unor contracte de asigurare, în baza contractului de comision

încheiat cu o societate de asigurări.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt

nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

Astfel, Curtea constată că

situația de fapt a fost corect reținută, reclamantul îndeplinind la data

sancționării, calitatea de agent șef de poliție la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei al județului Maramureș și fiindu-i aplicabile

prevederile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.

Potrivit acestui act

normativ, art. 1 alin. (1) și respectiv, art. 61 alin. (3), polițistul este funcționar

public civil, cu statut special, având dreptul de a se adresa instanței de contencios

administrativ, pentru a solicita anularea sau modificarea după caz, a ordinului

ori a dispoziției de sancționare.

Sesizată cu acțiunea reclamantului,

Curtea de Apel Cluj a procedat potrivit art. 10 din Legea contenciosului

administrativ nr. 29/1990, solicitând autorității publice emitente a actului

atacat să-i comunice de urgență acel înscris, împreună cu întreaga documentație

care a stat la baza emiterii lui. Deși cauza a fost amânată la 10 decembrie

2003, la 14 ianuarie și apoi, la 11 februarie 2004, de asemenea, pronunțarea a

fost amânată la 18 februarie 2004, pârâții nu s-au conformat solicitării de a

depune toate actele din dosarul de cercetare prealabilă al reclamantului, cu

excepția raportului nr. 15.266 din 23 septembrie 2003, al Șefului Direcției

Generale de Evidență Informatizată a Persoanei și al raportului nr. 107702 din

19 septembrie 2003, al Șefului Direcției Management Resurse Umane din cadrul

Ministerului Administrației și Internelor, ambele înscrisuri fiind ulterioare

datei de 26 august 2003, când a fost emisă dispoziția de sancționare a

reclamantului, cu destituirea din poliție.

Nici în aceste două rapoarte

și nici în adresa prin care i-a fost comunicată reclamantului, sancțiunea

aplicată, nu este indicat temeiul legal al abaterilor disciplinare săvârșite

care au atras sancționarea cu măsura extremă de îndepărtare din poliție,

consemnându-se doar că polițistul a desfășurat activități lucrative fără aprobare,

a permanentizat relații cu persoane din lumea interlopă și a încălcat în mod

repetat atribuțiile funcționale.

Solicitând documentația care

a stat la baza dispoziției de sancționare, instanța a urmărit să verifice dacă

au fost respectate prevederile Legii nr. 360/2002 și ale Ordinului nr. 350 din 22

noiembrie 2002 privind disciplina și deontologia profesională a polițiștilor,

referitoare la procedura cercetării prealabile a abaterilor disciplinare, și la

concordanța între gravitatea acestora și sancțiunea aplicată.

În lipsa oricăror acte,

instanța nu a putut constata dacă anterior datei aplicării sancțiunii, 26

august 2003, a avut loc cercetarea prealabilă, care a fost poziția consiliului

de disciplină consultat în legătură cu faptele imputate reclamantului și dacă

au fost respectate inclusiv dispozițiile art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002

și ale art. 17 lit. g) din Ordinul nr. 350/2002. Potrivit acestor dispoziții,

la stabilirea sancțiunii se ține seama de activitatea desfășurată anterior, de

împrejurările în care a fost săvârșită abaterea, de cauzele, gravitatea și

consecințele acesteia, de gradul de vinovăție a polițistului.

Cât privește măsura destituirii

din funcția publică avută, ordinul indicat o prevede ca o sancțiune extremă,

aplicabilă în cazul unor abateri grave de la prevederile normelor de muncă interne

ori de la alte dispoziții legale.

Or, cât timp pârâții nu au

comunicat actele solicitate, soluția instanței, de anulare a sancțiunii, este

pe deplin justificată, criticile aduse în sensul că au fost respectate toate prevederile

legale în materie, neavând suport probator.

Și motivul de recurs privind

lipsa calității procesuale pasive a Direcției Generale de Evidență

Informatizată a Persoanei, excepție invocată și în cererea de completare a

dispozitivului hotărârii prin care s-a soluționat fondul litigiului, este, de asemenea,

nefondat.

Întrucât nici măcar

dispoziția de sancționare disciplinară a reclamantului nu a fost depusă la

dosar, instanța de fond a procedat în mod corect, reținând că măsura a fost

dispusă de Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor, prin șeful direcției, având în acest sens în

vedere adresa nr. 21107 din 27 august 2003.

Astfel fiind, în mod corect

a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, împrejurarea că în

cuprinsul sentinței nr. 263/2004 se menționează că s-ar fi admis această

excepție, constituind o eroare materială.

În raport cu cele expuse mai

sus, Curtea va respinge cele două recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Administrației și Internelor - Centrul Național de Administrare a

Bazelor de Date privind Evidența Persoanelor împotriva sentinței civile nr. 263

din 18 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Respinge, ca nefondat, și

recursul împotriva sentinței nr. 606 din 5 mai 2004, a aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2005.