ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1678/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 14 noiembrie 2003, reclamantul T.V. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei al județului Maramureș, solicitând anularea măsurii destituirii din funcția publică de plutonier adjutant, reîncadrarea în funcția și gradul anterior și obligarea primului pârât la plata drepturilor salariale cuvenite. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că sancțiunea aplicată este lipsită de temei legal, întrucât nu a săvârșit nici o abatere disciplinară, fiind nereale acuzațiile aduse privind desfășurarea de activități lucrative fără aprobare, întreținerea de relații cu persoane din lumea interlopă și încălcarea repetată a atribuțiilor funcționale.

Prin sentința civilă nr. 263 din 18 februarie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, a anulat măsura destituirii din funcție și a dispus reîncadrarea reclamantului, în funcția și gradul avute anterior și obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că față de poziția constantă a pârâților care nu au comunicat dosarul de cercetare prealabilă, nu s-a putut verifica dacă au fost respectate dispozițiile Legii nr. 360/2002 și ale Ordinului nr. 350/2002, dacă au fost probate abaterile disciplinare reținute și dacă sancțiunea aplicată este întemeiată. Din unicul act comunicat de pârâți, raportul întocmit de șeful Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei, instanța a constatat că reclamantului i se impută un singur caz, cel referitor la facilitarea obținerii de pașapoarte în regim de urgență, pentru 3 persoane.

În lipsa altor probe cu privire la existența sau inexistența abaterilor disciplinare, care să confirme cele reținute în raportul referitor la sancțiunea aplicată menționat anterior, instanța a constatat că sunt întrunite cerințele art. 1 din Legea nr. 29/1990 și a dispus anularea măsurii. Cu privire la abaterea constând în desfășurarea de activități lucrative fără aprobare, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a încălcat dispozițiile art. 45 lit. g) din Legea nr. 360/2002, care interzic polițiștilor, efectuarea de acte de comerț, întrucât el a acționat pe baza unei convenții civile, având împuternicirea asigurătorului. Prin sentința civilă nr. 606 din 5 mai 2004, a aceleiași instanțe, s-a respins cererea formulată de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, privind completarea dispozitivului hotărârii, în sensul de a se constata lipsa calității procesuale pasive a acestei instituiții.

Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs, Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie. Un prim, motiv de recurs este comun pentru ambele hotărâri și privește împrejurarea că, deși instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei, astfel cum se menționează în considerentele sentinței nr. 263/2004, în dispozitiv omite acest lucru și admite acțiunea formulată de reclamant împotriva instituției sus-menționate, reținându-se în mod greșit că ar exista identitate între direcția amintită și Ministerul Administrației și Internelor.

Pârâta a mai susținut că la aplicarea sancțiunii destituirii din funcție au fost respectate toate condițiile de fond și de formă cerute de Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și că s-a ținut cont de întreaga activitate desfășurată de reclamant. O altă critică vizează concluzia instanței privind inexistența abaterii de exercitare de către reclamant a unor activități de comerț, cât timp chiar în acțiune se recunoaște faptul încheierii unor contracte de asigurare, în baza contractului de comision încheiat cu o societate de asigurări. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

Astfel, Curtea constată că situația de fapt a fost corect reținută, reclamantul îndeplinind la data sancționării, calitatea de agent șef de poliție la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei al județului Maramureș și fiindu-i aplicabile prevederile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Potrivit acestui act normativ, art. 1 alin. (1) și respectiv, art. 61 alin. (3), polițistul este funcționar public civil, cu statut special, având dreptul de a se adresa instanței de contencios administrativ, pentru a solicita anularea sau modificarea după caz, a ordinului ori a dispoziției de sancționare. Sesizată cu acțiunea reclamantului, Curtea de Apel Cluj a procedat potrivit art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, solicitând autorității publice emitente a actului atacat să-i comunice de urgență acel înscris, împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui.

Deși cauza a fost amânată la 10 decembrie 2003, la 14 ianuarie și apoi, la 11 februarie 2004, de asemenea, pronunțarea a fost amânată la 18 februarie 2004, pârâții nu s-au conformat solicitării de a depune toate actele din dosarul de cercetare prealabilă al reclamantului, cu excepția raportului nr. 15.266 din 23 septembrie 2003, al Șefului Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei și al raportului nr. 107702 din 19 septembrie 2003, al Șefului Direcției Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, ambele înscrisuri fiind ulterioare datei de 26 august 2003, când a fost emisă dispoziția de sancționare a reclamantului, cu destituirea din poliție.

Nici în aceste două rapoarte și nici în adresa prin care i-a fost comunicată reclamantului, sancțiunea aplicată, nu este indicat temeiul legal al abaterilor disciplinare săvârșite care au atras sancționarea cu măsura extremă de îndepărtare din poliție, consemnându-se doar că polițistul a desfășurat activități lucrative fără aprobare, a permanentizat relații cu persoane din lumea interlopă și a încălcat în mod repetat atribuțiile funcționale. Solicitând documentația care a stat la baza dispoziției de sancționare, instanța a urmărit să verifice dacă au fost respectate prevederile Legii nr. 360/2002 și ale Ordinului nr. 350 din 22 noiembrie 2002 privind disciplina și deontologia profesională a polițiștilor, referitoare la procedura cercetării prealabile a abaterilor disciplinare, și la concordanța între gravitatea acestora și sancțiunea aplicată.

În lipsa oricăror acte, instanța nu a putut constata dacă anterior datei aplicării sancțiunii, 26 august 2003, a avut loc cercetarea prealabilă, care a fost poziția consiliului de disciplină consultat în legătură cu faptele imputate reclamantului și dacă au fost respectate inclusiv dispozițiile art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 și ale art. 17 lit. g) din Ordinul nr. 350/2002. Potrivit acestor dispoziții, la stabilirea sancțiunii se ține seama de activitatea desfășurată anterior, de împrejurările în care a fost săvârșită abaterea, de cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, de gradul de vinovăție a polițistului. Cât privește măsura destituirii din funcția publică avută, ordinul indicat o prevede ca o sancțiune extremă, aplicabilă în cazul unor abateri grave de la prevederile normelor de muncă interne ori de la alte dispoziții legale.

Or, cât timp pârâții nu au comunicat actele solicitate, soluția instanței, de anulare a sancțiunii, este pe deplin justificată, criticile aduse în sensul că au fost respectate toate prevederile legale în materie, neavând suport probator. Și motivul de recurs privind lipsa calității procesuale pasive a Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei, excepție invocată și în cererea de completare a dispozitivului hotărârii prin care s-a soluționat fondul litigiului, este, de asemenea, nefondat.

Întrucât nici măcar dispoziția de sancționare disciplinară a reclamantului nu a fost depusă la dosar, instanța de fond a procedat în mod corect, reținând că măsura a fost dispusă de Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, prin șeful direcției, având în acest sens în vedere adresa nr. 21107 din 27 august 2003. Astfel fiind, în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, împrejurarea că în cuprinsul sentinței nr. 263/2004 se menționează că s-ar fi admis această excepție, constituind o eroare materială. În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge cele două recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor - Centrul Național de Administrare a Bazelor de Date privind Evidența Persoanelor împotriva sentinței civile nr. 263 din 18 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Respinge, ca nefondat, și recursul împotriva sentinței nr. 606 din 5 mai 2004, a aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2005.