ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3416/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 16 iulie 2003, reclamantul S.D. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, solicitând anularea dispoziției nr. 9/580 din 7 iunie 2003, prin care s-a dispus destituirea sa din funcția publică de agent principal de poliție și obligarea pârâtei la reîncadrarea sa în funcția publică deținută și la plata drepturilor salariale cuvenite. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că măsura dispusă este nejustificată, nefiind dovedită săvârșirea abaterii disciplinare reținute în sarcină.

Prin sentința civilă nr. 1394 din 20 noiembrie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, a dispus anularea dispoziției și obligarea pârâtei să-l reîncadreze pe reclamant în funcția publică deținută, să-i achite salariul corespunzător, începând cu 9 iunie 2003 și să-i recunoască toate drepturile izvorâte din raporturile de muncă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că din declarațiile martorilor M.I. și P.C. nu se poate reține în sarcina reclamantului, săvârșirea vreunei abateri disciplinare care să atragă sancțiunea disciplinară corespunzătoare, care să-l facă incompatibil cu funcția deținută. Împotriva sentinței a declarat recurs, Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a arătat că sancțiunea destituirii din funcție a fost aplicată în raport cu întreaga activitate desfășurată de reclamant, care în perioada mai 1998 - octombrie 2001 a comis mai multe abateri disciplinare, pentru care a fost sancționat cu avertisment sau mustrare scrisă, iar în ziua de 7 mai 2003 a primit 20 de Euro, pentru a facilita unei persoane, eliberarea cu prioritate a actului de identitate. Recursul este fondat. La dosarul cauzei nu s-au depus decât procesul-verbal și încheierea Consiliului Superior de Disciplină al Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei, acte datate 6 iunie 2003, cu propunerea de aplicare a sancțiunii disciplinare a suspendării din funcție a reclamantului, pârâta refuzând să comunice celelalte înscrisuri care au stat la baza emiterii dispoziției atacate, invocând caracterul lor secret și aplicabilitatea prevederilor art. 173 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. În aceste împrejurări, instanța a reținut situația de fapt, pe baza declarațiilor date de cei 2 martori propuși de reclamant. În recurs, s-au depus ca acte noi, sentința penală nr. 120/2003, a Tribunalului Sălaj și decizia penală nr. 348/2004, a Curții de Apel Cluj, din care rezultă că S.D. a fost condamnat definitiv la 2 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 7 din Legea nr. 309/2003 și art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001, reținându-i-se în sarcină, faptul că a făcut parte dintr-un grup infracțional organizat, având ca obiect traficul de imigranți. Hotărârile judecătorești au reținut că S.D. a efectuat 10 transferuri de imigranți, în țări din spațiul Schengen, încasând în total suma de 800 Euro.

În aceste împrejurări, Curtea constată că au încetat raporturile de serviciu ale reclamantului, potrivit art. 69 lit. i) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 89/2003. În raport cu aplicabilitatea dispozițiilor legale sus-menționate, Curtea nu va mai analiza și criticile cuprinse în motivele de recurs scrise, urmând a admite calea de atac și a casa sentința, în sensul respingerii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 1394 din 20 noiembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea formulată de S.D. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2005.