ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1677/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 14 noiembrie 2003, reclamantul C.C. a solicitat în contradictoriu cu

Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență

Informatizată a Persoanei și cu Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei

al județului Maramureș, anularea măsurii destituirii sale din funcția publică de

agent principal de poliție, reîncadrarea în funcția și gradul anterior și

obligarea primului pârât la plata drepturilor salariale cuvenite .

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 264 din 18

februarie 2004, a admis acțiunea, dispunând anularea măsurii și reîncadrarea

reclamantului în funcție, precum și obligarea pârâtului Ministerul

Administrației și Internelor, să achite reclamantului, drepturile salariale

cuvenite în perioada 27 august 2003 și până la rămânerea definitivă a

hotărârii.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că nici unul din motivele invocate de pârâți, pentru a

justifica destituirea din funcție a reclamantului, pe considerente

disciplinare, nu au fost dovedite cu probele administrate în cauză, pârâții

necomunicând dosarul de cercetare prealabilă, deși li s-au solicitat actele în

mod repetat .

Instanța a respins, de

asemenea, prin sentința civilă nr. 607 din 5 mai 2004, și cererea formulată de

pârâtă, în baza art. 281

2

, privind completarea dispozitivului

sentinței civile nr. 264 din 18 februarie 2004, reținând că Direcția Generală

de Evidență Informatizată a Persoanei are calitate procesuală pasivă, cum

corect s-a reținut în dispozitivul sentinței pronunțate pe fondul cauzei.

Împotriva ambelor sentințe,

în termen legal, a declarat recurs, Direcția Generală de Evidență Informatizată

a Persoanei din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (devenită prin

O.U.G. nr. 50/2004, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor).

Un prim motiv de recurs este

comun pentru ambele hotărâri și privește împrejurarea că, deși instanța de fond

a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale de

Evidență Informatizată a Persoanei, astfel cum se menționează în considerentele

sentinței nr. 264/2004, în dispozitiv omite acest lucru și admite acțiunea

formulată de reclamant împotriva instituției sus-menționate, reținându-se în mod

greșit că ar exista identitate între direcția amintită și Ministerul

Administrației și Internelor.

Pârâta a mai susținut că la

aplicarea sancțiunii destituirii din funcție au fost respectate toate

condițiile de fond și de formă cerute de Legea nr. 360/2002 privind Statutul

polițistului și că s-a ținut cont de întreaga activitate desfășurată de

reclamant.

Astfel, sancțiunea

corespunde abaterilor săvârșite de reclamant, constând în încălcarea în mod

repetat a atribuțiilor funcționale și a superficialității de care a dat dovadă,

ce a dus la emiterea de cărți de identitate false, precum și a faptului că a

ascuns adevărul privind deplasările efectuate în străinătate.

Recursurile declarate în

cauză sunt nefondate și urmează, în consecință, a fi respinse.

Astfel, Curtea constată că

situația de fapt a fost corect reținută, reclamantul îndeplinind la data

sancționării, calitatea de agent principal de poliție la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei al județului Maramureș și fiindu-i aplicabile

prevederile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.

Potrivit acestui act

normativ, art. 1 alin (1) și, respectiv, art. 61 alin. (3), polițistul este

funcționar public civil, cu statut special, având dreptul de a se adresa

instanței de contencios administrativ pentru a solicita anularea sau

modificarea, după caz, a ordinului ori a dispoziției de sancționare.

Sesizată cu acțiunea

reclamantului, Curtea de Apel Cluj a procedat potrivit art. 10 din Legea nr.

29/1990, solicitând autorității publice emitente a actului atacat să-i comunice

acel înscris. Deși cauza a fost amânată de la 10 decembrie 2003, la 14 ianuarie

2004 și apoi la 11 februarie 2004, de asemenea pronunțarea a fost amânată la 18

februarie 2004, pârâții nu s-au conformat solicitării de a depune toate actele

din dosarul de cercetare prealabilă a reclamantului, cu excepția raportului nr.

15190 din 17 septembrie 2003 al șefului Direcției Generale de Evidență

Informatizată a Persoanei, înscris ulterior datei de 26 august 2003, când a

fost emisă dispoziția de sancționare a reclamatului cu destituirea din poliție.

Nici în acest act și nici în

adresa prin care i-a fost comunicată reclamatului, sancțiunea aplicată, nu este

indicat temeiul legal al abaterilor disciplinare săvârșite care au atras

sancționarea cu măsura extremă de îndepărtare din poliție, consemnându-se doar

că polițistul a încălcat în mod repetat atribuțiile funcționale, prin emiterea

în fals a unor cărți de identitate, prin neprezentarea realității în fața

Consiliului de disciplină și a dat dovadă de aroganță și lipsă de respect.

Solicitând documentația care

a stat la baza dispoziției de sancționare, instanța a urmărit să verifice dacă

au fost respectate prevederile Legii nr. 360/2002 și ale Ordinului nr. 350 din

22 noiembrie 2002 privind disciplina și deontologia profesională a

polițiștilor, referitoare la procedura cercetării prealabile a abaterilor

disciplinare și la concordanța între gravitatea acestora și sancțiunea

aplicată.

În lipsa oricăror acte,

instanța nu a putut constata dacă anterior datei aplicării sancțiunii, 26

august 2003, a avut loc cercetarea prealabilă, care a fost dispoziția

Consiliului de disciplină consultat în legătură cu faptele imputate

reclamatului și dacă au fost respectate inclusiv dispozițiile art. 59 alin. (8)

din Legea nr. 360/200 și ale art. 17 lit. g) din Ordinul nr. 350/2002. Potrivit

acestor dispoziții, la stabilirea sancțiunii se ține seama de activitatea

desfășurată anterior, de împrejurările în care a fost săvârșită abaterea, de

cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, de gradul de vinovăție a

polițistului.

Cât privește măsura

destituirii din funcția publică, ordinul indicat o prevede ca o sancțiune

extremă, aplicabilă în cazul unor abateri grave de la prevederile normelor de

muncă interne ori de la alte dispoziții legale.

Or, cât timp pârâții nu au

comunicat actele solicitate, soluția instanței, de anulare a sancțiunii, este

pe deplin justificată, criticile aduse în sensul că au fost respectate toate

prevederile legale, neavând suport probator.

Și motivul de recurs privind

lipsa calității procesuale pasive a Direcției Generale de Evidență

Informatizată a Persoanei, excepție invocată și în cererea de completare a

dispozitivului hotărârii prin care s-a soluționat fondul litigiului, este, de

asemenea, nefondat.

Întrucât nici măcar

dispoziția de sancționare disciplinară a reclamatului nu a fost depusă la

dosar, instanța de fond a procedat în mod corect, reținând vă măsura a fost

dispusă de Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei din cadrul

Ministerului Administrației și Internelor, prin șeful direcției, având în acest

sens în vedere, adresa nr. 21107 din 27 august 2003.

Astfel fiind, în mod corect

a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, împrejurarea că în

cuprinsul sentinței nr. 264/2004 se menționează că s-ar fi admis această

excepție, constituind o eroare materială.

În raport cu cele expuse mai

sus, Curtea va respinge cele două recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul Național pentru

Evidența Persoanelor, împotriva sentinței civile nr. 264 din 18 februarie 2004,

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Respinge ca nefondat, și

recursul împotriva sentinței nr. 607 din 5 mai 2004, a aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2005.