ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3426/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 42

din 23 ianuarie 2006 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr.

13678/2004, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea numitului C.I., de

anulare a deciziei nr. 63571 din 17 noiembrie 2004 a Inspectoratului General al

Poliției Române și a dispoziției nr. S/438 din 8 noiembrie 2004, emisă de

Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, precum și de repunere în situația

anterioară, prin reîncadrarea reclamantului în funcția de agent șef de poliție

la Serviciul Poliției Rutiere din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean

Cluj.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut, în fapt, că reclamantul a fost cercetat, alături de alți

trei polițiști, pe motiv că se afla în relații neprincipiale cu elemente ale

lumii interlope clujene, respectiv în anturajul numitului B.A. și beneficiind

de favorurile sexuale al mai multor tinere din rețeaua condusă de acest

proxenet.

A constatat instanța că

cercetarea disciplinară s-a efectuat legal de către Consiliul de disciplină, în

fața căruia reclamantul a refuzat să depună raport și care a propus corect

sancțiunea disciplinară a destituirii din poliție, pentru abaterea prevăzută de

art. 57 lit. c) din Legea nr. 360/2002 - comportare necorespunzătoare în

serviciu, familie sau în societate care aduce atingere onoarei, probității

profesionale a polițistului sau prestigiului instituției.

Instanța a respins

susținerea reclamantului privind nulitatea măsurii disciplinare pentru

aplicarea ei în timpul incapacității temporare de muncă. A reținut că la data

de 5 noiembrie 2004 (când s-a prezentat la Consiliul de disciplină),

reclamantul s-a prezentat și la cabinetul medical, solicitând concediu medical,

iar șeful Inspectoratului de Poliție Județean Cluj, a cărui aprobare telefonică

a fost solicitată, a confirmat trecerea în rezervă a reclamantului și nu s-a

opus acordării concediului.

A constatat instanța că la

data încetării raportului de muncă - 13 noiembrie 2004, reclamantul nu mai era

în concediu medical (obținut numai pentru perioada 5 - 9 noiembrie 2004).

Împotriva acestei sentințe a

declarat în termen recursul de față, reclamantul, cererea fiind legal timbrată.

În motivarea cererii,

recurentul reiterează susținerile din acțiune cu privire la lipsa culpei sale

și a tuturor aspectelor de fond.

Recurentul reiterează și

excepția privind nulitatea ordinului pentru emiterea sa în timpul incapacității

temporare de muncă.

Recursul se fondează,

sentința urmând a fi modificată în tot, iar în fond admisă în parte contestația

și anulate actele atacate, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 55 - 65

din Legea nr. 360/2002, care reglementează condițiile de fond și procedura de

constatare și aplicare a sancțiunilor disciplinare, nu prevăd interdicția

aplicării acestora pe durata incapacității temporare de muncă.

Dar potrivit art. 78 din

Legea nr. 360/2002, dispozițiile sale se completează, după caz, cu prevederile

Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarului public.

Iar conform art. 35 din

această lege, în perioada concediilor de boală, raporturile de serviciu nu pot

înceta decât din inițiativa funcționarului public în cauză.

În speță, recurentul a fost

în concediu medical, cu acordul tacit al șefului Inspectoratului de Poliție

Județean Cluj (conform răspunsului Direcției Medicale - Cabinetul Cluj), de la

5, la 9 noiembrie 2004, iar dispoziția de destituire s-a emis în acest

interval, la 8 noiembrie 2004.

Relevantă în verificarea

respectării normei prohibitive din art. 35 este data emiterii actului, iar nu

cea a destituirii efective, 13 noiembrie 2004, cum greșit a considerat instanța

de fond. De altfel, chiar și această dată se situează în intervalul 11 - 18

noiembrie 2004, când recurentul era spitalizat, așadar tot în incapacitate

temporară de muncă.

Pentru acest motiv de ordin formal,

dar imperativ, actul de destituire urmează a fi anulat, curtea de față

constatând că acesta face inutil orice control asupra temeiniciei actului.

Pe cale de consecință, nu

vor fi acordate reclamantului, daunele morale, câtă vreme aspectele de fond

privind fapta, vinovăția și celelalte elemente ale răspunderii disciplinare, nu

au fost dezbătute.

Vor fi acordate, însă,

drepturile salariale, ca o consecință a anulării măsurii disciplinare și a

repunerii reclamantului în situația anterioară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.I. împotriva sentinței civile nr. 42 din 23 ianuarie 2006 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

și, în fond, admite în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, a

reclamantului C.I., în sensul că anulează dispoziția nr. S/438 din 8 noiembrie

2004, emisă de Șeful Inspectoratului de Poliție Județean Cluj, precum și

decizia nr. 63571 din 7 noiembrie 2004, emisă de Inspectoratul General al

Poliției Române și, în consecință:

Dispune repunerea în

situația anterioară și reîncadrarea reclamantului pe postul anterior deținut,

acela de agent-șef de poliție (c.i.-1,40), agent II (și conducător auto), cu

plata drepturilor salariale și a altor drepturi aferente funcției deținute, de

la 13 noiembrie 2004 și până la reintegrarea efectivă.

Respinge, ca neîntemeiată,

cererea recurentului-reclamant, de acordare a despăgubirilor morale.

Obligă intimații la 1.800

RON cheltuieli de judecată stabilite prin apreciere, conform art. 274 alin. (3)

C. proc. civ., către recurentul-reclamant.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 octombrie 2006.