ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3610/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 247

din 30 septembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.H., în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Direcția

Generală de Pașapoarte și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei

Hunedoara și, în consecință, a dispus anularea dispoziției nr.  S/872 din 28

iulie 2004, emisă de Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei și

a Ordinului nr. S/II/3221 din 16 august 2004, emis de Ministerul Administrației

și Internelor, precum și obligarea pârâților să plătească reclamantului,

indemnizația de conducere de 38% și sporul pentru condiții deosebite de 15%,

pentru perioada 28 iulie 2004 - 31 august 2004.

În motivarea sentinței se

reține că, prin dispoziția nr. S/872 din 28 iulie 2004, Direcția Generală de

Evidență Informatizată a Persoanei a dispus eliberarea reclamantului din

funcția de șef serviciu al Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei

Hunedoara, iar prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.

S/II/3221 din 16 august 2004, reclamantul a fost sancționat cu amânarea

promovării în gradul profesional următor pe o perioadă de doi ani.

Instanța de fond a stabilit

că cele două acte sunt nelegale, întrucât nu s-au respectat prevederile art. 59

din Legea nr. 360/2002 și art. 66 din Legea nr. 188/1999, neefectuându-se

cercetarea prealabilă și audierea reclamantului.

Totodată, se reține că

actele atacate nu cuprind descrierea concretă a faptelor reținute ca abateri și

indicarea normelor încălcate, omisiuni sancționate cu nulitatea absolută

conform art. 269 C. muncii.

Împotriva acestei sentințe

au formulat recurs, Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul

Administrației și Internelor și Ministerul Administrației și Internelor,

susținând că hotărârea este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea

greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții arată că în mod

greșit instanța de fond a calificat măsura eliberării din funcție a

reclamantului, ca fiind o sancțiune disciplinară, deoarece art. 58 din Legea

nr. 360/2002, modificată și completată de O.U.G. nr. 89/2003 (în forma în

vigoare la data aplicării sancțiunii) prevede limitativ următoarele sancțiuni

disciplinare: mustrarea scrisă, diminuarea drepturilor salariale pentru funcția

îndeplinită cu 5 - 20% pe o perioadă de 1 - 3 luni, amânarea promovării în

grade profesionale sau funcții superioare pe o perioadă de la 1, la 3 ani și destituirea

din poliție; în sarcina reclamantului s-au reținut carențe în exercițiul

actului managerial, eliberarea din funcție dispunându-se în baza art. 45 din

Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 300/2004 privind

activitatea de management recurse umane.

În consecință, recurenții

susțin că actele administrative anulate de instanță erau legale și temeinice,

fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 360/2002 și ale ordinelor ministeriale

date în aplicarea acestora, iar nu de cele ale Legii nr. 188/1999 și ale

Codului muncii.

Recursurile sunt întemeiate

și urmează a fi admise, însă numai cu privire la o parte din criticile

formulate.

Astfel, în mod greșit

instanța de fond a reținut că eliberarea din funcție a reclamantului este o

sancțiune disciplinară, aceasta fiind o măsură managerială, dispusă ca urmare a

verificărilor Corpului de control al Ministrului Administrației și Internelor,

materializate prin Raportul nr. S/27292 din 22 iulie 2004.

Potrivit art. 22 alin. (7)

din Legea nr. 360/2002, „Polițiștii sunt numiți și eliberați din funcții

potrivit normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului

administrației și internelor, în condițiile legii”.

În aplicarea acestui text de

lege s-a emis Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004,

iar potrivit art. 45 din acest ordin, eliberarea din funcție se propune de

către Corpul de control al ministrului, pe baza evaluării unității, măsura

luată față de intimat având la bază un astfel de control. În sarcina

intimatului s-au reținut o serie de carențe de ordin managerial, care au condus

la încălcări repetare ale prevederilor actelor normative în vigoare în domeniul

activității de pașapoarte, astfel că față de aceste constatări și fiind urmată

procedura prevăzută de Ordinul ministrului administrației și internelor nr.

300/2004, în mod legal s-a emis dispoziția nr. S/872 din 28 iulie 2004, de

eliberare din funcție a reclamantului.

În mod nelegal însă, pentru

aceleași fapte reținute în raportul de control, i s-a aplicat reclamantului și

sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 58 lit. c) din Legea nr. 360/2002,

respectiv amânarea promovării în grade profesionale sau funcții superioare pe o

perioadă de doi ani, sancțiune ce putea fi aplicată numai în cazul săvârșirii

unor abateri din cele prevăzute la art. 57 lit. a) - k) din Legea nr. 360/2002

și cu respectarea procedurii prevăzute de art. 59 din lege, referitor la

cercetarea prealabilă și ascultarea celui în cauză. În Raportul Corpului de

control nu se descriu abateri de natura celor la care se referă art. 57 lit. a)

- k) din legea menționată, iar cercetarea prealabilă și ascultarea celui în

cauză nu au fost efectuate, astfel că cea de-a doua măsură aplicată

reclamantului-intimat, prin Ordinul nr. S/II/3221 din 16 august 2004, respectiv

amânarea promovării în grad pe o perioadă de 2 ani, este nelegală.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte, în baza art. 304 pct. 9, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

va admite recursurile, modificând parțial hotărârea atacată, în sensul că va

admite în parte contestația, menținând dispoziția instanței de fond, în sensul

anulării Ordinului nr. S/II/3221 din 16 august 2004, emis de Ministerul

Administrației și Internelor și respingând, ca neîntemeiate, capetele de cerere

privind anularea dispoziției nr. S/872 din 28 iulie 2004, emisă de Direcția

Generală de Evidență Informatizată a Persoanei și, respectiv, plata unor

diferențe salariale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Direcția Generală de Pașapoarte și de Ministerul Administrației și

Internelor împotriva sentinței civile nr. 247 din 30 septembrie 2005 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică în parte sentința

atacată.

Admite în parte acțiunea formulată

de P.H.

Respinge capătul de cerere

privind anularea dispoziției nr. S/872 din 28 iulie 2004, emisă de Direcția

Generală de Evidență Informatizată a Persoanei și capătul de cerere privind

plata unor drepturi salariale.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 octombrie 2006.