ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3610/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 247 din 30 septembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.H., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală de Pașapoarte și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei Hunedoara și, în consecință, a dispus anularea dispoziției nr. S/872 din 28 iulie 2004, emisă de Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei și a Ordinului nr. S/II/3221 din 16 august 2004, emis de Ministerul Administrației și Internelor, precum și obligarea pârâților să plătească reclamantului, indemnizația de conducere de 38% și sporul pentru condiții deosebite de 15%, pentru perioada 28 iulie 2004 - 31 august 2004. În motivarea sentinței se reține că, prin dispoziția nr. S/872 din 28 iulie 2004, Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei a dispus eliberarea reclamantului din funcția de șef serviciu al Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei Hunedoara, iar prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. S/II/3221 din 16 august 2004, reclamantul a fost sancționat cu amânarea promovării în gradul profesional următor pe o perioadă de doi ani.

Instanța de fond a stabilit că cele două acte sunt nelegale, întrucât nu s-au respectat prevederile art. 59 din Legea nr. 360/2002 și art. 66 din Legea nr. 188/1999, neefectuându-se cercetarea prealabilă și audierea reclamantului. Totodată, se reține că actele atacate nu cuprind descrierea concretă a faptelor reținute ca abateri și indicarea normelor încălcate, omisiuni sancționate cu nulitatea absolută conform art. 269 C. muncii. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Administrației și Internelor, susținând că hotărârea este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurenții arată că în mod greșit instanța de fond a calificat măsura eliberării din funcție a reclamantului, ca fiind o sancțiune disciplinară, deoarece art. 58 din Legea nr. 360/2002, modificată și completată de O.U.G. nr. 89/2003 (în forma în vigoare la data aplicării sancțiunii) prevede limitativ următoarele sancțiuni disciplinare: mustrarea scrisă, diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 5 - 20% pe o perioadă de 1 - 3 luni, amânarea promovării în grade profesionale sau funcții superioare pe o perioadă de la 1, la 3 ani și destituirea din poliție; în sarcina reclamantului s-au reținut carențe în exercițiul actului managerial, eliberarea din funcție dispunându-se în baza art. 45 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 300/2004 privind activitatea de management recurse umane.

În consecință, recurenții susțin că actele administrative anulate de instanță erau legale și temeinice, fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 360/2002 și ale ordinelor ministeriale date în aplicarea acestora, iar nu de cele ale Legii nr. 188/1999 și ale Codului muncii. Recursurile sunt întemeiate și urmează a fi admise, însă numai cu privire la o parte din criticile formulate. Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut că eliberarea din funcție a reclamantului este o sancțiune disciplinară, aceasta fiind o măsură managerială, dispusă ca urmare a verificărilor Corpului de control al Ministrului Administrației și Internelor, materializate prin Raportul nr. S/27292 din 22 iulie 2004. Potrivit art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, „Polițiștii sunt numiți și eliberați din funcții potrivit normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului administrației și internelor, în condițiile legii”.

În aplicarea acestui text de lege s-a emis Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004, iar potrivit art. 45 din acest ordin, eliberarea din funcție se propune de către Corpul de control al ministrului, pe baza evaluării unității, măsura luată față de intimat având la bază un astfel de control. În sarcina intimatului s-au reținut o serie de carențe de ordin managerial, care au condus la încălcări repetare ale prevederilor actelor normative în vigoare în domeniul activității de pașapoarte, astfel că față de aceste constatări și fiind urmată procedura prevăzută de Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004, în mod legal s-a emis dispoziția nr. S/872 din 28 iulie 2004, de eliberare din funcție a reclamantului.

În mod nelegal însă, pentru aceleași fapte reținute în raportul de control, i s-a aplicat reclamantului și sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 58 lit. c) din Legea nr. 360/2002, respectiv amânarea promovării în grade profesionale sau funcții superioare pe o perioadă de doi ani, sancțiune ce putea fi aplicată numai în cazul săvârșirii unor abateri din cele prevăzute la art. 57 lit. a) - k) din Legea nr. 360/2002 și cu respectarea procedurii prevăzute de art. 59 din lege, referitor la cercetarea prealabilă și ascultarea celui în cauză. În Raportul Corpului de control nu se descriu abateri de natura celor la care se referă art. 57 lit. a) - k) din legea menționată, iar cercetarea prealabilă și ascultarea celui în cauză nu au fost efectuate, astfel că cea de-a doua măsură aplicată reclamantului-intimat, prin Ordinul nr. S/II/3221 din 16 august 2004, respectiv amânarea promovării în grad pe o perioadă de 2 ani, este nelegală.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 304 pct. 9, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursurile, modificând parțial hotărârea atacată, în sensul că va admite în parte contestația, menținând dispoziția instanței de fond, în sensul anulării Ordinului nr. S/II/3221 din 16 august 2004, emis de Ministerul Administrației și Internelor și respingând, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind anularea dispoziției nr. S/872 din 28 iulie 2004, emisă de Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei și, respectiv, plata unor diferențe salariale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Direcția Generală de Pașapoarte și de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 247 din 30 septembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică în parte sentința atacată. Admite în parte acțiunea formulată de P.H. Respinge capătul de cerere privind anularea dispoziției nr. S/872 din 28 iulie 2004, emisă de Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei și capătul de cerere privind plata unor drepturi salariale. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2006.