ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5466/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin dispoziția nr. S/827 din 13

iulie 2004 a Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei, din

cadrul Ministerului Administrației și Internelor, numitul O.V., având gradul

profesional de comisar șef de poliție, a fost eliberat din funcția de șef de

serviciu al Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei al județului

Neamț, fiind pus la dispoziția Direcției Generale de Evidență Informatizată a

Persoanei, pe o perioadă de trei luni, beneficiind de salariul de bază avut,

mai puțin indemnizația de conducere.

În motivarea în fapt a acestei

dispoziții sunt menționate „creanțele manifestate în actul managerial și lipsa

de control asupra subordonaților”.

Temeiurile de drept ale dispoziției

sunt art. 22 alin. (7) și (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul

polițistului și Ordinele Ministerului Administrației și Internelor nr.

550/2003, nr. 132/2004 și nr. 27205 din 30 iunie 2004.

Prin dispoziția nr. S/974 din 15

august 2004 a aceluiași director al Direcției Generale de Evidență Informatizată

a Persoanei, sus-numitul a fost numit în funcția de ofițer specialist I,

prevăzută cu gradul profesional de comisar șef de poliție, în cadrul Biroului

Pașapoarte din cadrul Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei Neamț.

Împotriva acestor măsuri a formulat

plângere prealabilă, sus-numitul, printr-un raport înaintat la Direcția

Generală de Poliție.

Prin adresa nr. 1189628 din 4

octombrie 2004, Direcția Generală de Poliție a comunicat contestatorului,

răspunsul nr. 108065 din 29 septembrie 2004 al Direcției Management Resurse

Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, privind menținerea

măsurii dispuse, ca fiind temeinică și legală, având ca scop îmbunătățirea

activității din cadrul Serviciului Evidenței Informatizate a Persoanei Neamț.

Împotriva acestor acte

administrative a formulat contestație, petiționarul O.V.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

deficiențele constatate în raportul de control nu pot fi imputate

contestatorului; că deficiențele au fost constatate și printr-un raport

anterior, în urma căruia reclamantul a fost „atenționat” și au fost apoi

remediate; că deficiențele în eliberarea pașapoartelor nu-i pot fi imputate,

întrucât nu avea atribuții în acest sens; că faptele șefului biroului pentru

străini și pentru pașapoarte au fost săvârșite, când reclamantul nu se afla la

conducerea serviciului; că primul act atacat nu concretizează faptele imputate;

că se afla în concediu medical, când s-a emis actul; că a fost prejudiciat prin

reducerea salariului; că Direcția Generală a Evidenței Informatizată a

Persoanei nu a luat măsuri de suplimentare a personalului și de rezolvare a

problemelor de la Direcția Pașapoarte.

Prin sentința civilă nr. 56/2005, a

Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost

respinsă, reținându-se că eliberarea din funcție a avut la bază un control

făcut ca urmare a unor sesizări, conform Ordinului Ministerului Administrației

și Internelor nr. 300 din 21 iunie 2004.

Controlul a stabilit carențe în

activitatea de conducere, situație care a justificat eliberarea din funcție a

contestatorului, măsură care nu este o sancțiune disciplinară și ca atare, nu

era necesară cercetarea prealabilă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen, reclamantul.

În motivarea recursului s-a arătat,

în esență, că eliberarea din funcție fiind prin efectele sale o sancțiune,

cercetarea prealabilă era necesară; că în raportul de control nu se fac

referiri la petent; că al doilea act de control a analizat aceleași aspecte, ca

și actul de control anterior din 10 martie 2004, în urma căruia a fost

„atenționat” și nu poate fi sancționat de două ori pentru aceleași aspecte; că

nu se putea substitui șefilor, subordonați ai săi, pentru a efectua controale,

ci trebuia doar să analizeze rapoartele întocmite de aceștia.

Verificând cauza, în funcție de

motivarea recursului în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.

Măsura de eliberare din funcție a

recurentului, dispusă prin dispoziția nr. S/827 din 13 iulie 2004 a

Directorului general al Direcției Generale de Evidență Informatizată a

Persoanei, a fost luată în urma controlului efectuat de Corpul de control al

ministerului, datorită unor sesizări, în conformitate cu Ordinul Ministerului

Administrației și Internelor nr. 300 din 21 iunie 2004. Raportul de verificare

a reținut mai multe cazuri de nelegalitate a emiterii unor acte (în special

pașapoarte) și a concluzionat că toate aspectele negative se datorează

carențelor șefului de serviciu, în exercițiul actului managerial și lipsei de

control asupra subordonaților.

Eliberarea din funcția de conducere

nu reprezintă o sancțiune, astfel încât cercetarea prealabilă nu era necesară.

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin.

(7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, polițiști sunt numiți

și eliberați din funcție, în condițiile legii.

Legea nr. 360/2002 nu menționează

situații de eliberare din funcție. În acest caz, potrivit art. 78 alin. (1) din

Legea nr. 360/2002, legea specială se completează cu prevederile Legii nr.

188/1999, legea generală în materie.

În conformitate cu dispozițiile art.

84 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici, prin eliberarea din funcția publică are loc încetarea raporturilor de

serviciu ale funcționarului public. Așadar, prin dispoziția nr. 5/827 din 13

iulie 2004, a Directorului general al Direcției Generale de Evidență

Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administrației și Internelor,

au încetat raporturile de serviciu ale petentului privind funcția de comisar

șef de poliție la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei al județului

Neamț, iar prin dispoziția nr. S/974 din 15 august 2004 a aceluiași director,

sus-numitul a fost numit în funcția de ofițer specialist I.

Se constată că recurentul, în urma

primului control din data de 10 martie 2004, efectuat la Direcția Generală de

Evidență Informatizată a Persoanei, a fost „atenționat” pentru deficiențele

constatate, pentru insuficienta fermitate în exercitarea controlului asupra

subordonaților. Împrejurarea că în urma celui de al doilea control, efectuat la

30 iunie 2004, de Corpul de control al Ministerului Administrației și

Internelor, recurentul a fost eliberat din funcție, nu reprezintă o a doua

sancțiune pentru aceleași fapte. Aceasta, pe de o parte, pentru că la al doilea

control, efectuat de alt organ de control, au fost descoperite și alte carențe

în activitatea serviciului condus de recurent și, pe de altă parte, pentru că

eliberarea din funcție nu este o sancțiune disciplinară, nefiind prevăzută în

cuprinsul art. 58 din Legea nr. 360/2002.

Măsura eliberării din funcție pentru

management defectuos este corolarul eliberării din funcție, pentru incompetență

profesională, în situația dată deficiențele referindu-se la actul defectuos de

conducere al compartimentului la care recurentul fusese numit șef de serviciu.

Nu pot fi reținute susținerile

recurentului, în sensul că nu se putea substitui șefilor pe care îi avea în

subordine, pentru a efectua el verificări, inclusiv asupra modului în care se

eliberau pașapoarte.

Funcția pe care a deținut-o

recurentul, prin natura ei era o funcție de control, de coordonare și

verificare și pentru o bună desfășurare a activității serviciului pe care-l

conducea, avea obligația să se informeze și să adopte orice măsură necesară și

legală pentru remedierea deficiențelor activității Serviciului de Evidență

Informatizată a Persoanei al județului Neamț.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care

să poată fi analizate din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 306

alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul O.V. împotriva sentinței civile nr. 56 din 9 mai 2005 a Curții de

Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 noiembrie 2005.