ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4321/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 9 din 14 ianuarie 2005, a Curții de Apel Alba Iulia, a fost admisă acțiunea reclamantei H.D.G., formulată în contradictoriu cu Direcția Generală de Pașapoarte și cu Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei al județului Hunedoara și în consecință, autoritățile publice pârâte au fost obligate să plătească reclamantei, toate drepturile bănești aferente funcției de șef birou 1 la Biroul de Pașapoarte Deva pe perioada 1 noiembrie 2002 - 23 septembrie 2003. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că reclamanta a îndeplinit efectiv funcția de șef birou 1, în perioada mai sus arătată, în baza dispoziției de zi pe unitate nr. S/568 din 5 noiembrie 2002, dată de șeful ierarhic, încât, potrivit art. 28 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, este îndreptățită să primească salariul de bază corespunzător funcției îndeplinite, gradului profesional deținut, gradațiile, primele, sporurile și, după caz, indemnizația de conducere și salariul de merit.

Împotriva sentinței a declarat recurs, Direcția Generală de Pașapoarte, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În acest sens, prin motivele de recurs depuse la dosar, se susține că instanța de fond a ignorat, atât prevederile Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale, personalului civil din aceste instituții, cât și ale O.G. nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor potrivit cărora funcțiile pentru care se acordă indemnizație de comandă, mărimea concretă a procentului, precum și normele de acordare și suspendare, se stabilesc prin ordin al ministrului sau, după caz, al conducătorului instituției centrale.

Or, în cauză, intimata-reclamantă nu a fost împuternicită, conform competențelor, de către șeful Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei, să îndeplinească o funcție de conducere și prin urmare, nu poate beneficia de indemnizația prevăzută de lege pentru funcția de șef birou, ordinul verbal de împuternicire contravenind prevederilor legale. Se mai arată că, în fapt, intimata-reclamantă a îndeplinit doar temporar anumite atribuții, în vederea desfășurării corespunzătoare a activității specifice deservirii populației, ceea ce nu obligă autoritatea să-i acorde indemnizație de conducere. Recursul este nefondat.

Din probele aflate la dosarul cauzei, rezultă că intimata-reclamantă, subcomisar de poliție în cadrul Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei, a fost împuternicită prin dispoziția pe zi de unitate nr. S/568 din 5 noiembrie 2002, a șefului Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei, să îndeplinească funcția de șef birou pașapoarte în perioada 1 noiembrie 2002 - 23 septembrie 2003. Potrivit art. 12 și 6 din Legea nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale, personalului civil din aceste instituții, ofițerii care îndeplinesc funcții de comandanți sau șefi și locțiitori ai acestora, șefi de serviciu, de secții și de birou, precum și asimilații acestora, beneficiază pe perioada respectivă (mai mare de 30 de zile), de solda funcțiilor în care sunt împuterniciți și, după caz, de indemnizația de comandă a funcțiilor respective.

Ordinul nr. 275/2002, al ministrului de Interne, detaliază atât condițiile împuternicirii, cât și ale acordării drepturilor aferente funcției îndeplinite prin împuternicire (art. 6), dispozițiile sale respectând principiul retribuirii muncii efectiv îndeplinite. Or, în cauză, chiar organele de control ierarhic au constatat că intimata-reclamantă a îndeplinit efectiv toate atribuțiile șefului de birou, titularul acestuia fiind suspendat din funcție în perioada 1 noiembrie 2002 - 23 septembrie 2003. Faptul că împuternicirea de a îndeplini funcția de șef birou nu a fost dată de șeful Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei, ci de șeful serviciului teritorial în subordinea căruia funcționează biroul pașapoarte, nu înlătură dreptul intimatei-reclamante de a fi remunerată pentru munca prestată, potrivit legii.

Autoritatea publică pârâtă avea obligația de a emite împuternicirea conform legii, iar dacă nu a făcut-o, nu poate invoca în favoarea sa propria culpă. Iar, pe de altă parte, intimata-reclamantă cu statut de militar, nu putea refuza să execute fără consecințe, ordinul superiorului transmis prin dispoziția de zi pe unitate nr. S/568 din 5 noiembrie 2002, anume acela de a îndeplini atribuțiile funcționale ale șefului de birou. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sentința atacată este legală și temeinică, iar recursul nefondat și, ca atare, urmează să fie respins. Potrivit art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei-reclamante, suma de 1016,30 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte împotriva sentinței civile nr. 9 din 14 ianuarie 2005, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurentul la 1016,30 RON, cheltuieli de judecată, către intimata H.D.G. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2005.