ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4321/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 9

din 14 ianuarie 2005, a Curții de Apel Alba Iulia, a fost admisă acțiunea

reclamantei H.D.G., formulată în contradictoriu cu Direcția Generală de

Pașapoarte și cu Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei al județului

Hunedoara și în consecință, autoritățile publice pârâte au fost obligate să

plătească reclamantei, toate drepturile bănești aferente funcției de șef birou

1 la Biroul de Pașapoarte Deva pe perioada 1 noiembrie 2002 - 23 septembrie

2003.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut, în esență, că reclamanta a îndeplinit efectiv funcția de

șef birou 1, în perioada mai sus arătată, în baza dispoziției de zi pe unitate nr.

S/568 din 5 noiembrie 2002, dată de șeful ierarhic, încât, potrivit art. 28 din

Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, este îndreptățită să

primească salariul de bază corespunzător funcției îndeplinite, gradului

profesional deținut, gradațiile, primele, sporurile și, după caz, indemnizația

de conducere și salariul de merit.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, Direcția Generală de Pașapoarte, criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În acest sens, prin motivele

de recurs depuse la dosar, se susține că instanța de fond a ignorat, atât

prevederile Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale

personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine

publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale,

personalului civil din aceste instituții, cât și ale O.G. nr. 38/2003, privind

salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor potrivit cărora funcțiile pentru

care se acordă indemnizație de comandă, mărimea concretă a procentului, precum

și normele de acordare și suspendare, se stabilesc prin ordin al ministrului

sau, după caz, al conducătorului instituției centrale.

Or, în cauză,

intimata-reclamantă nu a fost împuternicită, conform competențelor, de către

șeful Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei, să îndeplinească

o funcție de conducere și prin urmare, nu poate beneficia de indemnizația

prevăzută de lege pentru funcția de șef birou, ordinul verbal de împuternicire contravenind

prevederilor legale.

Se mai arată că, în fapt,

intimata-reclamantă a îndeplinit doar temporar anumite atribuții, în vederea

desfășurării corespunzătoare a activității specifice deservirii populației,

ceea ce nu obligă autoritatea să-i acorde indemnizație de conducere.

Recursul este nefondat.

Din probele aflate la

dosarul cauzei, rezultă că intimata-reclamantă, subcomisar de poliție în cadrul

Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei, a fost împuternicită prin dispoziția

pe zi de unitate nr. S/568 din 5 noiembrie 2002, a șefului Serviciului de Evidență

Informatizată a Persoanei, să îndeplinească funcția de șef birou pașapoarte în

perioada 1 noiembrie 2002 - 23 septembrie 2003.

Potrivit art. 12 și 6 din

Legea nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului

militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și

siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale, personalului

civil din aceste instituții, ofițerii care îndeplinesc funcții de comandanți

sau șefi și locțiitori ai acestora, șefi de serviciu, de secții și de birou,

precum și asimilații acestora, beneficiază pe perioada respectivă (mai mare de

30 de zile), de solda funcțiilor în care sunt împuterniciți și, după caz, de

indemnizația de comandă a funcțiilor respective.

Ordinul nr. 275/2002, al

ministrului de Interne, detaliază atât condițiile împuternicirii, cât și ale

acordării drepturilor aferente funcției îndeplinite prin împuternicire (art. 6),

dispozițiile sale respectând principiul retribuirii muncii efectiv îndeplinite.

Or, în cauză, chiar organele

de control ierarhic au constatat că intimata-reclamantă a îndeplinit efectiv

toate atribuțiile șefului de birou, titularul acestuia fiind suspendat din

funcție în perioada 1 noiembrie 2002 - 23 septembrie 2003.

Faptul că împuternicirea de

a îndeplini funcția de șef birou nu a fost dată de șeful Direcției Generale de

Evidență Informatizată a Persoanei, ci de șeful serviciului teritorial în

subordinea căruia funcționează biroul pașapoarte, nu înlătură dreptul

intimatei-reclamante de a fi remunerată pentru munca prestată, potrivit legii.

Autoritatea publică pârâtă

avea obligația de a emite împuternicirea conform legii, iar dacă nu a făcut-o,

nu poate invoca în favoarea sa propria culpă.

Iar, pe de altă parte,

intimata-reclamantă cu statut de militar, nu putea refuza să execute fără

consecințe, ordinul superiorului transmis prin dispoziția de zi pe unitate nr. S/568

din 5 noiembrie 2002, anume acela de a îndeplini atribuțiile funcționale ale

șefului de birou.

Așa fiind, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că sentința atacată este legală și temeinică, iar

recursul nefondat și, ca atare, urmează să fie respins.

Potrivit art. 274 C. proc.

civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei-reclamante, suma de

1016,30 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte

împotriva sentinței civile nr. 9 din 14 ianuarie 2005, a Curții de Apel Alba

Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Obligă recurentul la 1016,30

RON, cheltuieli de judecată, către intimata H.D.G.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 septembrie 2005.