ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1834/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 14 iunie 2004, J.I.F. a

chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală

de Evidență Informatizată a Persoanei, solicitând anularea actului

administrativ nr. 1193398 din 29 aprilie 2004 și a raportului nr. 1055406 din

26 mai 2004, ambele emise de pârât, ca nelegale.

De asemenea, a cerut înlăturarea

măsurilor dispuse în privința sa prin aceste acte, repunerea în funcția publică

deținută anterior, anume aceea de ofițer specialist II la Compartimentul Regim Permise Auto și Certificate de Înmatriculare din cadrul Serviciului de

Evidență Informatizată a Persoanei Hunedoara, gradul profesional de inspector

principal de poliție, cu o vechime în Ministerul Administrației și Internelor,

din anul 1997, inclusiv plata drepturilor bănești cuvenite pentru această

funcție.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că în intervalul 7 - 8 aprilie 2004 a fost supus unui control tematic la sediul serviciului, efectuat de inspectori ai Direcției Generale de Evidență

Informatizată a Persoanei.

Obiectul controlului l-a constituit

verificarea modului de realizare a sarcinilor stabilite la un control anterior.

Concluzia controlului a fost că deficiențele constatate s-au remediat și nu

sunt probleme deosebite.

Reclamantul a precizat că sancțiunea

disciplinară aplicată, de diminuare a drepturilor salariale aferente cu 20%, pe

o perioadă de 3 luni și aceea de eliberare din funcția de ofițer specialist II,

cu punerea la dispoziția Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei al

județului Hunedoara, este lovită de nulitate, întrucât nu s-au respectat

prevederile Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 350/2002, cu

privire la procedura cercetării prealabile a pretinselor abateri disciplinare.

Că, ofițerii care au efectuat controlul, nu i-au prezentat acele abateri, nu

i-au cerut explicații scrise și nici nu i-au adus la cunoștință, rezultatul

controlului, pentru a-și putea formula propriile apărări.

În perioada 6 - 7 mai 2004 a fost din nou controlat de alți ofițeri din direcție, nesocotindu-se, astfel, prevederile art. 47

din ordinul menționat mai sus. Fără a verifica aspectele sesizate de reclamant,

echipa de control a întocmit raportul a cărui anulare o cere, menținând

măsurile dispuse anterior.

Prin sentința civilă nr. 272 din 4

noiembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, reînvestită cu soluționarea pricinii, după casarea cu trimitere

a unei hotărâri anterioare, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.

Totodată, a obligat pe pârât, să

plătească reclamantului, suma de 800 RON cheltuieli de judecată.

În esență, instanța a reținut că

sancțiunile disciplinare au fost stabilite și aplicate reclamantului, înainte

de efectuarea cercetării prealabile. Mai precis, reclamantul nu a fost audiat,

nu s-au verificat susținerile sale în apărare și nici nu s-a consemnat

rezultatul acestor verificări, omisiuni care, în raport cu dispozițiile art. 59

alin. (1), (3) și (4) și art. 10 din Legea nr. 360/2002, sunt de natură a

atrage nulitatea sancțiunii disciplinare.

Faptul că ulterior stabilirii și

aplicării sancțiunilor, pârâta a procedat la ascultarea reclamantului și

prezentarea materialului de control ce conține abaterile reținute, nu acoperă

nelegalitatea actului sancționator, întrucât cercetarea prealabilă este

obligatorie și ea trebuie efectuată înainte de stabilirea și aplicarea

sancțiunii disciplinare.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim

Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.

Recurentul a susținut că hotărârea

este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

- dispoziția instanței, de repunere

a reclamantului în funcția deținută anterior, nu poate fi aplicată, întrucât,

ca urmare a reorganizării Direcției Generale de Evidență Informatizată a

Persoanei, s-au constituit 4 structuri independente, cu personalitate juridică,

printre care și Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a

Vehiculelor.

Conform prevederilor O.U.G. nr. 83/2001,

modificată prin O.U.G. nr. 50/2004, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 520/2001, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și

Înmatriculare a Vehiculelor este organizat în cadrul Instituției Prefectului județul

Hunedoara, ca structură fără personalitate juridică, Direcția Regim Permise de

Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor având doar atribuții de coordonare și

control metodologic;

- prin actul administrativ supus

controlului jurisdicțional s-a dispus modificarea raportului de serviciu, în

sensul mutării reclamantului într-o altă unitate, măsură ce nu constituie

sancțiune disciplinară și nici nu conduce la încetarea raportului respectiv;

- obligația de plată a drepturilor

salariale cuvenite pentru funcția publică deținută de J.I.F. este nejustificată

și dispusă prin interpretarea greșită a dispoziției nr. S/521 din 27 aprilie

2004;

- curtea de apel nu a examinat toate

apărările formulate de recurent în proces și a stabilit în mod eronat că nu s-a

efectuat cercetarea prealabilă a abaterilor disciplinare săvârșite de

reclamant;

- cererea principală, de anulare a

actului administrativ sancționator, a fost admisă, deși sancțiunea disciplinară

aplicată reclamantului a fost radiată, prin efectul aplicării Ordinului ministrului

administrației și internelor nr. 400 din 29 octombrie 2004.

Recursul este nefondat, sub aspectul

tuturor criticilor formulate.

Cum deja s-a arătat cu prilejul

expunerii rezumative a lucrărilor din dosar, prin adresa nr. 1193398 din 29

aprilie 2004, Directorul general al Direcției Generale de Evidență

Informatizată a Persoanei a comunicat reclamantului J.I.F., că la 19 aprilie 2004, a hotărât sancționarea disciplinară a acestuia cu diminuarea drepturilor salariale pentru

funcția îndeplinită, cu 20%, pe o perioadă de 3 luni.

De asemenea, s-a hotărât eliberarea

lui din funcția de ofițer specialist II, Compartimentul Regim Permise Auto și

Certificate de Înmatriculare din cadrul Serviciului Evidență Informatizată a

Persoanei Hunedoara și punerea, pe o perioadă de 3 luni, în vederea mutării la Inspectoratul de Poliție al județului Hunedoara.

Măsurile respective au fost motivate

de managementul defectuos constatat la nivelul compartimentului, lipsă de

preocupare manifestată de reclamant în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și

comportare necorespunzătoare în serviciu și societate, ce aduce atingere

onoarei, probității profesionale și prestigiului instituției.

În drept, autoritatea publică

emitentă a invocat dispozițiile art. 57 lit. a) și b), art. 58 lit. b), art. 59

alin. (1) și (9), art. 60 alin. (1) și art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002,

privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, art.

11 alin. (1) lit. a) și b), art. 18 și art. 52 din Ordinul ministrului administrației

și internelor nr. 350/2002, privind disciplina și deontologia profesională a

polițiștilor.

Caracterul măsurilor luate, precum

și normele juridice menționate mai sus, atestă fără echivoc natura disciplinară

a răspunderii reclamantului, dar și caracterul de act administrativ

sancționator al înscrisului comunicat acestuia.

Pe baza probelor administrate în

toate fazele procesuale, curtea de apel a stabilit în mod judicios starea de

fapt și natura juridică a actului supus controlului de legalitate exercitat pe

calea contenciosului administrativ.

Sancțiunile disciplinare au fost,

însă, stabilite și aplicate, înainte de efectuarea cercetării prealabile a

pretinselor abateri, procedură ce implică ascultarea celui în cauză și

obligativitatea consemnării susținerilor sale (art. 59 din Legea nr. 360/2002).

Împrejurarea că, după aplicarea

sancțiunilor s-a procedat la ascultarea reclamantului și prezentarea

materialului de control, inclusiv a unor abateri reținute, nu înlătură

nulitatea actului juridic sancționator, întrucât cercetarea prealabilă este

obligatorie și ea trebuie realizată anterior, iar nu posterior datei de

stabilire și aplicare a sancțiunii.

De altfel, sub acest aspect este

semnificativ faptul că în raportul cu rezultatul verificărilor, înregistrat sub

nr. 1045406 din 26 mai 2005, s-a consemnat propunerea de atenționare a

inspectorilor care din neglijență, au recomandat măsuri de sancționare, fără să

se fi efectuat o cercetare prealabilă a persoanelor controlate.

Prin urmare,având în vedere că

autoritatea publică emitentă a nesocotit dispoziții legale cu caracter

imperativ, privitoare la procedura cercetării prealabile a faptelor puse în

sarcina reclamantului, se constată că în mod judicios curtea de apel a admis

acțiunea și a anulat actele atacate, ca nelegale.

Cât privește obligația de plată a

drepturilor salariale cuvenite reclamantului, soluția recurată este legală și

temeinică, deoarece ea este subsecventă rezolvării date capătului de cerere

principal.

Drepturile respective se cuvin, deci,

reclamantului, ca efect al desființări actului administrativ sancționator

nelegal și a repunerii lui J.I.F., în funcția publică de ofițer specialist II

din cadrul Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei Hunedoara.

Împrejurarea că în prezent,

Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a

Vehiculelor este organizat în cadrul Instituției Prefectului județului

Hunedoara, nu justifică măsura reformării sentinței în sensul cerut.

Concluzia se impune, cu atât mai

mult, cu cât recurentul însuși a admis că asupra noii structuri organizatorice

create, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și-a

păstrat atribuțiile de coordonare și control metodologic, așa încât ea va

trebui să aducă la îndeplinire dispozițiile instanței luate printr-o hotărâre

judecătorească care îi este opozabilă .

Nici radierea de drept a sancțiunii,

invocată de recurent, nu constituie temei pentru modificarea soluției, având în

vedere efectele juridice care s-au produs prin emiterea actului administrativ sancționator,

cu încălcarea flagrantă a legii și nesocotirea dreptului la apărare al

reclamantului.

Ținând seama de considerentele

analizate în cele ce preced și de inexistența unor motive de casare, de ordine

publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) din C.

proc. civ., urmează a se respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere

și Înmatriculare a Vehiculelor împotriva sentinței civile nr. 272 din 4

decembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 mai 2006.