ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 161/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 iunie 2005, reclamantul B.A.R. a chemat în judecată pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și F.G., solicitând să se constate nulitatea absolută a Ordinului nr. 488 din 23 mai 2005, emis de cel de al doilea pârât și obligarea pârâților la plata despăgubirilor ce i se cuvin, pentru eliberarea sa din funcția de director executiv al O.J.C.A. Maramureș, precum și suspendarea executării ordinului, până la soluționarea cauzei. În motivarea acțiunii arată că ordinul nu este motivat în fapt și că nu s-a efectuat cercetarea prealabilă, iar dispozițiile legale menționate în ordin nu sunt aplicabile în cauză.

Mai arată că nu a aderat la nici o grupare politică sau civilă, ci la o organizație profesională și că va face dovada cuantumului despăgubirilor materiale și a daunelor morale, pe parcursul procesului, în funcție de poziția pârâților. Prin precizarea la acțiune depusă ulterior menționează cuantumul despăgubirilor la 27.000.000 ROL și daune morale la 5.000.000 ROL. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 603 din 3 octombrie 2005, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că O.J.C.A. Maramureș s-a reorganizat în temeiul art. 1 din O.G. nr. 22/2005, funcția deținută de reclamant nu s-a regăsit în noua-organigramă, iar ocuparea noilor funcții de conducere se poate realiza numai prin concurs.

Reține și că ordinul contestat nu a fost încheiat cu nesocotirea sau încălcarea unor norme imperative care să atragă nulitatea acestuia, el respectând toate cerințele impuse de legiuitor prin norme juridice imperative, iar faptul că nu cuprinde termenul și instanța la care poate fi atacat, nu poate constitui motiv de nulitate, pentru că ele sunt stabilite de legiuitor. Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că aceasta s-a pronunțat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Consideră că instanța a omis să analizeze contestația, în raport cu dispozițiile Codului muncii, care constituie cadrul juridic de bază specific acestui litigiu și pe care l-a invocat constant în susținerea cererii sale.

Menționează că nelegal nu s-a constatat nulitatea absolută a ordinului, cu toate că acesta nu cuprinde motivarea în fapt a măsurii luate și nu face trimitere la dispozițiile legale care reglementează cauzele de încetare a contractului de muncă, iar instanța nu a avut rol activ în a solicita reprezentantului primului pârât, opinia și explicațiile necesare cu privire la nulitatea absolută a ordinului. Susține că instanța a pronunțat hotărârea, cu aplicarea greșită a legii și în ce privește examinarea probelor administrate, neținând cont că măsura luată împotriva sa e abuzivă, neexistând împrejurări sau fapte probatorii de natură să permită concedierea sa, pentru că instanța a rămas în continuare cu aceeași structură organizatorică, cu aceleași obiective și sarcini de serviciu și cu aceeași schemă salarială de funcționare.

Intimatul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat. Arată că instanța de fond a reținut corect că ordinul contestat respectă toate cerințele impuse de legiuitor, prin norme juridice imperative, reducerea postului recurentului fiind justificată, pentru că atribuțiile aferente acestuia s-au modificat în proporție de 50%, funcția de director executiv nu mai există, iar în urma reorganizării, conducerea instituției e asigurată de un director executiv, ca funcție de natură contractuală și că a avut loc o reorganizare efectivă a instituției.

Analizând motivele de recurs invocate, în raport cu materialul probator administrat și cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele: Prin Ordinul nr. 488 din 23 mai 2005, al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, s-a dispus eliberarea recurentului din funcția publică de conducere de director executiv al O.J.C.A. Maramureș, cu acordarea unui preaviz de 30 de zile, în perioada 23 mai 2005 - 23 iunie 2005. În preambulul ordinului se invocă temeiul juridic al emiterii acestuia, și anume, art. 84 alin. (7) și art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 și art. 8 alin. (3) și art. 9 alin. (6) din H.G. nr. 155/2005, avându-se în vedere și Ordinul ministrului nr. 340 din 10 mai 2005 și adresa nr. 152447 din 12 mai 2005. Instanța de fond a pronunțat hotărârea, fără să dispună de suficient material probator.

Conform prevederilor art. 1 din O.G. nr. 22/2005, privind reorganizarea activității de consultanță agricolă, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 77/2005, „A.N.C.A. se reorganizează ca instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, finanțată de la bugetul de stat și din venituri proprii”. De asemenea, art. 6 alin. (3) din ordonanță stabilește că „Patrimoniul, posturile, fondurile de finanțare aferente anului 2005, precum și personalul aferent oficiilor/centrelor de consultanță agricolă județene și al municipiului București, ale centrelor locale de consultanță agricolă ce aparțin acestora, precum și ale caselor agronomului se preiau, conform legii, de către A.N.C.A., în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe.

Preluarea acestora se face pe bază de protocol de predare-preluare”. Alin. (4) al aceluiași articol (așa cum a fost modificat prin Legea nr. 77/2005) prevede că „Personalul se preia conform prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările ulterioare”. Din dispozițiile legale menționate rezultă că personalul aferent oficiilor/centrelor de consultanță agricolă județene și al municipiului București s-a preluat de către A.N.C.A., în conformitate cu prevederile Codului muncii. De necontestat, la data eliberării din funcție, recurentul era funcționar public, îndeplinind funcția de director executiv al O.J.C.A. Maramureș și îi erau aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, care la art. 102 stabilește că „Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii”.

Din dosarul cauzei nu rezultă din ce motiv recurentul nu a fost preluat de către A.N.C.A., nici dacă în noua organigramă nu mai este prevăzută funcția publică de director executiv la O.J.C.A. Maramureș, mai ales că dispozițiile legale prevedeau preluarea, prin transfer, a personalului fostelor oficii/centre de consultanță agricolă județene. Intimatul minister a susținut că nu mai există funcția publică de director executiv, atribuție ce e exercitată în prezent de un director executiv, dar ca funcție de natură contractuală, fără să se depună vreo dovadă în acest sens. Se impunea a se prezenta organigrama O.J.C.A. Maramureș, existentă la data preluării acestuia de către A.N.C.A., și ca și organigrama întocmită după preluare, pentru a se vedea posturile existente în ambele situații și dacă a existat vreo reducere efectivă de personal.

Nu sunt dovezi nici în ce privește atribuțiile avute de directorul executiv, până la data pretinsei reorganizări, ca și cele avute după aceea, fiind necesar în acest scop să se depună fișa postului pentru cele două situații. Ca atare, se impune ca hotărârea recurată să fie casată, iar cauza să se retrimită la instanța de fond, în vederea completării materialului probator, în sensul celor menționate mai sus, precum și cu alte dovezi ce vor rezulta ca fiind necesare justei soluționări a pricinii. Văzând și prevederile art. 312, 313 și 315 C. proc. civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.A.R. împotriva sentinței civile nr. 603 din 3 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința civilă atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2006.