ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.01.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 161/2006

HOTĂRÂRE
18.01.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 161/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 22

iunie 2005, reclamantul B.A.R. a chemat în judecată pârâții Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și F.G., solicitând să se

constate nulitatea absolută a Ordinului nr. 488 din 23 mai 2005, emis de cel de

al doilea pârât și obligarea pârâților la plata despăgubirilor ce i se cuvin,

pentru eliberarea sa din funcția de director executiv al O.J.C.A. Maramureș,

precum și suspendarea executării ordinului, până la soluționarea cauzei.

În motivarea acțiunii arată că

ordinul nu este motivat în fapt și că nu s-a efectuat cercetarea prealabilă,

iar dispozițiile legale menționate în ordin nu sunt aplicabile în cauză.

Mai arată că nu a aderat la nici o

grupare politică sau civilă, ci la o organizație profesională și că va face

dovada cuantumului despăgubirilor materiale și a daunelor morale, pe parcursul

procesului, în funcție de poziția pârâților.

Prin precizarea la acțiune depusă

ulterior menționează cuantumul despăgubirilor la 27.000.000 ROL și daune morale

la 5.000.000 ROL.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 603

din 3 octombrie 2005, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că O.J.C.A.

Maramureș s-a reorganizat în temeiul art. 1 din O.G. nr. 22/2005, funcția

deținută de reclamant nu s-a regăsit în noua-organigramă, iar ocuparea noilor

funcții de conducere se poate realiza numai prin concurs.

Reține și că ordinul contestat nu a

fost încheiat cu nesocotirea sau încălcarea unor norme imperative care să

atragă nulitatea acestuia, el respectând toate cerințele impuse de legiuitor

prin norme juridice imperative, iar faptul că nu cuprinde termenul și instanța

la care poate fi atacat, nu poate constitui motiv de nulitate, pentru că ele

sunt stabilite de legiuitor.

Reclamantul a declarat recurs

împotriva sentinței, susținând că aceasta s-a pronunțat cu încălcarea și

aplicarea greșită a legii.

Consideră că instanța a omis să

analizeze contestația, în raport cu dispozițiile Codului muncii, care

constituie cadrul juridic de bază specific acestui litigiu și pe care l-a

invocat constant în susținerea cererii sale.

Menționează că nelegal nu s-a

constatat nulitatea absolută a ordinului, cu toate că acesta nu cuprinde

motivarea în fapt a măsurii luate și nu face trimitere la dispozițiile legale

care reglementează cauzele de încetare a contractului de muncă, iar instanța nu

a avut rol activ în a solicita reprezentantului primului pârât, opinia și

explicațiile necesare cu privire la nulitatea absolută a ordinului.

Susține că instanța a pronunțat

hotărârea, cu aplicarea greșită a legii și în ce privește examinarea probelor

administrate, neținând cont că măsura luată împotriva sa e abuzivă, neexistând

împrejurări sau fapte probatorii de natură să permită concedierea sa, pentru că

instanța a rămas în continuare cu aceeași structură organizatorică, cu aceleași

obiective și sarcini de serviciu și cu aceeași schemă salarială de funcționare.

Intimatul Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care solicită

respingerea recursului, ca nefondat.

Arată că instanța de fond a reținut

corect că ordinul contestat respectă toate cerințele impuse de legiuitor, prin

norme juridice imperative, reducerea postului recurentului fiind justificată,

pentru că atribuțiile aferente acestuia s-au modificat în proporție de 50%,

funcția de director executiv nu mai există, iar în urma reorganizării,

conducerea instituției e asigurată de un director executiv, ca funcție de natură

contractuală și că a avut loc o reorganizare efectivă a instituției.

Analizând motivele de recurs

invocate, în raport cu materialul probator administrat și cu dispozițiile

legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Ordinul nr. 488 din 23 mai

2005, al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, s-a dispus

eliberarea recurentului din funcția publică de conducere de director executiv

al O.J.C.A. Maramureș, cu acordarea unui preaviz de 30 de zile, în perioada 23

mai 2005 - 23 iunie 2005.

În preambulul ordinului se invocă

temeiul juridic al emiterii acestuia, și anume, art. 84 alin. (7) și art. 85

alin. (1) din Legea nr. 188/1999 și art. 8 alin. (3) și art. 9 alin. (6) din

H.G. nr. 155/2005, avându-se în vedere și Ordinul ministrului nr. 340 din 10

mai 2005 și adresa nr. 152447 din 12 mai 2005.

Instanța de fond a pronunțat

hotărârea, fără să dispună de suficient material probator.

Conform prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 22/2005, privind reorganizarea activității de consultanță agricolă, așa cum

a fost modificat prin Legea nr. 77/2005, „A.N.C.A. se reorganizează ca

instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate

juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale, finanțată de la bugetul de stat și din venituri proprii”.

De asemenea, art. 6 alin. (3) din ordonanță

stabilește că „Patrimoniul, posturile, fondurile de finanțare aferente anului

2005, precum și personalul aferent oficiilor/centrelor de consultanță agricolă

județene și al municipiului București, ale centrelor locale de consultanță

agricolă ce aparțin acestora, precum și ale caselor agronomului se preiau,

conform legii, de către A.N.C.A., în termen de 30 de zile de la data intrării

în vigoare a prezentei ordonanțe. Preluarea acestora se face pe bază de

protocol de predare-preluare”.

Alin. (4) al aceluiași articol (așa

cum a fost modificat prin Legea nr. 77/2005) prevede că „Personalul se preia

conform prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările ulterioare”.

Din dispozițiile legale menționate

rezultă că personalul aferent oficiilor/centrelor de consultanță agricolă

județene și al municipiului București s-a preluat de către A.N.C.A., în

conformitate cu prevederile Codului muncii.

De necontestat, la data eliberării

din funcție, recurentul era funcționar public, îndeplinind funcția de director

executiv al O.J.C.A. Maramureș și îi erau aplicabile dispozițiile Legii nr.

188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, care la art. 102 stabilește

că „Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației

muncii”.

Din dosarul cauzei nu rezultă din ce

motiv recurentul nu a fost preluat de către A.N.C.A., nici dacă în noua

organigramă nu mai este prevăzută funcția publică de director executiv la

O.J.C.A. Maramureș, mai ales că dispozițiile legale prevedeau preluarea, prin

transfer, a personalului fostelor oficii/centre de consultanță agricolă

județene.

Intimatul minister a susținut că nu

mai există funcția publică de director executiv, atribuție ce e exercitată în

prezent de un director executiv, dar ca funcție de natură contractuală, fără să

se depună vreo dovadă în acest sens.

Se impunea a se prezenta organigrama

O.J.C.A. Maramureș, existentă la data preluării acestuia de către A.N.C.A., și

ca și organigrama întocmită după preluare, pentru a se vedea posturile

existente în ambele situații și dacă a existat vreo reducere efectivă de

personal.

Nu sunt dovezi nici în ce privește

atribuțiile avute de directorul executiv, până la data pretinsei reorganizări,

ca și cele avute după aceea, fiind necesar în acest scop să se depună fișa

postului pentru cele două situații.

Ca atare, se impune ca hotărârea

recurată să fie casată, iar cauza să se retrimită la instanța de fond, în

vederea completării materialului probator, în sensul celor menționate mai sus,

precum și cu alte dovezi ce vor rezulta ca fiind necesare justei soluționări a

pricinii.

Văzând și prevederile art. 312, 313

și 315 C. proc. civ.;

Admite recursul declarat de B.A.R.

împotriva sentinței civile nr. 603 din 3 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 ianuarie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-03-02
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1146/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, la data de 10 iulie 2009, reclamantul M.I. a so
ÎCCJ 2011-12-16
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6122/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul Ț.V. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitând anularea Ordinului 457 din 24 aprilie 2009 prin care s-a d
ÎCCJ 2007-02-13
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 877/2007
La termenul din 20 octombrie 2005, la solicitarea reclamantului au fost introduși în cauză, în calitate de pârâți P.C., G.I., G.F., S.C. și I.B., persoane despre care el a susținut că trebuie să răspundă patrimonial pentru prejudiciile mate
ÎCCJ 2006-06-14
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2261/2006
voltării Rurale, criticând soluția pronunțată, ca nelegală și netemeinică, întrucât ordinul contestat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale, iar instanța a interpretat eronat dispozițiile art. 84 alin. (7) din Legea nr. 188/1999,
ÎCCJ 2006-10-10
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3330/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 iunie 2005, reclamantul M.S. a solicitat anularea Ordinului nr. 403 din 16 mai 2005, emis de pârâtul Ministerul Agricultur
Sursă