ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6122/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul Ț.V. a chemat în judecată

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitând anularea Ordinului

457 din 24 aprilie 2009 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția publică

de conducere de director executiv al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare

Rurală Maramureș, repunerea acestuia în toate drepturile aferente funcției

publice, cu consecința obligării pârâtului la plata diferenței dintre

drepturile sale salariale legal cuvenite și cele efectiv realizate în considerarea

noii funcții publice pe care a ocupat-o temporar.

A mai arătat că prin

Ordinul 275 din 22 aprilie 2005 a fost numit în funcția publică de conducere director

executiv al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Maramureș, iar

prin Ordinul 457 din 24 aprilie 2009 invocând prevederile art. III alin. (1) și

alin. (1

1

) din O.U.G. 37/2009, a fost eliberat din funcția publică

de conducere de director executiv la expirarea preavizului de 30 de zile

calendaristice fiind numit prin Ordinul 633 din 24 mai 2009 în funcția publică

de execuție de consilier I superior în cadrul aceleiași direcții, beneficiind

de salariul de bază aferent acestei funcții publice pe care a ocupat-o până la

ordinul 958 din 2 iulie 2010 când a fost reintegrat în funcția publică de

conducere de director executiv.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 68

din 3 februarie 2011 a admis acțiunea formulată de reclamant dispunând anularea

Ordinului nr. 457 din 24 aprilie 2009 și obligarea pârâtului să achite

reclamantului toate drepturile aferente acestei funcții, respectiv diferența

dintre drepturile cuvenite și cele efectiv realizate în intervalul 24 mai 2009

– 1 iulie 2010, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2345,3

lei.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că actul administrativ atacat, respectiv Ordinul

nr. 457 din 24 aprilie 2009 a fost emis în baza O.U.G. nr. 37/2009 declarată

neconstituțională astfel că potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004

reclamantul are dreptul la repararea prejudiciului cauzat.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâtul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale susținând următoarele critici:

1) Instanța de fond a

pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică prin aceea că a dispus respingerea

excepțiilor inadmisibilității, tardivității și lipsei de interes, fără a

preciza motivele care au condus la această soluție.

Prin cea de a doua

critică, referitoare la fondul cauzei, recurentul a susținut că la emiterea

ordinului atacat au fost respectate prevederile art. 99 alin. (3) și (4) din

Legea nr. 118/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată,

reclamantul menținându-se pe funcția publică deținută anterior de consilier

superior treapta I, cu drepturile salariale aferente.

Recurentul a mai

susținut că în temeiul Deciziei Curții Constituționale nr. 414 din 14 aprilie 2010

a fost emis Ordinul nr. 959 din 2 iulie 2010 prin care reclamantul a fost reintegrat

în funcția publică de conducere de director executiv al Direcției Agricole

Județene Maramureș.

Cât privește

obligarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale la plata diferenței

dintre drepturile cuvenite și cele efectiv realizate în intervalul 24 mai 2009

– 1 iulie 2010, recurentul susține că a fost încălcat principiul

neretroactivității legii, întrucât „despăgubirile” respectiv daunele pot fi

acordate doar de la data introducerii acțiunii, or reclamantul în acest

interval de timp a beneficiat de remunerație salarială astfel că pretenția

acestuia urmărește o îmbogățire fără just temei.

Referitor la

cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat, recurentul a

susținut că acestea sunt exagerat de mari în raport de valoarea pricinii.

Recursul este nefondat.

Referitor la critica

privind reanalizarea de către instanța de fond a excepției inadmisibilității,

excepției tardivității și excepției lipsei de interes, urmează să se constate

că această critică este neîntemeiată, întrucât instanța de fond s-a pronunțat

asupra acestora prin încheierea de ședință din data de 27 ianuarie 2011, făcând

mențiunea despre aceasta și în hotărârea pronunțată (fila 2).

În ceea ce privește

fondul cauzei instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Astfel,

intimatul-reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ

anularea Ordinului nr. 457 din 24 aprilie 2009 emis de Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin care i se aduce la cunoștință că va fi

eliberat din funcția publică de conducere de director executiv în baza art. III

alin. (1) și alin. (1

1

) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri

de îmbunătățire a activității administrației publice, urmând a beneficia de un

preaviz de 30 de zile calendaristice, în conformitate cu prevederile art. 99 alin.

(5) și (6) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

Prin ordinul nr. 633

din 24 mai 2009 reclamantul a fost numit în funcția publică de execuție de

consilier I superior în cadrul aceleiași direcții, beneficiind de salariul de

bază aferent acestei funcții publice.

Actul administrativ

atacat, respectiv Ordinul nr. 457/2009, emis în baza O.U.G. nr. 37/2009 este

lipsit de orice fundament legal, ca urmare a deciziei nr. 1257/2009, prin care,

în cadrul controlului a priori realizat pe calea obiecției de

neconstituționalitate a legii de aprobare a acestei ordonanțe de urgență,

Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009.

Viciul de

constituționalitate constatat cu privire la O.U.G. nr. 37/2009 afectează în

egală măsură actele administrative emise în baza și pentru executarea unor

dispoziții neconstituționale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei

legal și nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în

baza unei dispoziții neconstituționale.

Menținerea actelor

administrative emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate

controlul de constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului

legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci

include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale

destinatarilor normelor declarate neconstituționale.

Urmare a deciziilor

Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și nr. 1629 din 3

decembrie 2009, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a emis Ordinul nr.

958 din 2 iulie 2010 prin care reclamantul a fost reintegrat în funcția publică

de conducere de director executiv.

Ca o consecință a

acestui fapt și potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004 reclamantul are dreptul

la repararea prejudiciului cauzat prin actele administrative emise în baza unor

ordonanțe ale guvernului declarate neconstituționale.

În lumina

considerentelor deciziilor nr. 413 și nr. 414/2010 ale Curții Constituționale

care, exercitând controlul de constituționalitate asupra legii de modificare și

completare a Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reținut că începând cu

data de 28 februarie 2010, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii

serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin O.U.G.

nr. 37/2009 și prin O.U.G. nr. 105/2009, acesta fiind un efect specific al

pierderii legitimității constituționale a celor două ordonanțe de urgență

menționate, față de situația de fapt descrisă anterior, măsura reintegrării

intimatului în funcția publică corespunzătoare apare justă și legală.

În aceste condiții,

obligarea recurentului-pârât la plata unei despăgubiri egale cu diferența

dintre drepturile bănești cuvenite și cele efectiv realizate de către

intimatul-reclamant în funcția de execuție în perioada 24 mai 2009 – 1 iulie

2010 apare ca justă și întemeiată, în condițiile în care, ca urmare a actelor

nelegale emise de către recurent, intimatul a suferit în mod concret un

prejudiciu constând în diferența dintre drepturile salariale efectiv realizate și

cele care i s-ar fi cuvenit în situația în care actul nelegal nu ar fi

intervenit.

Referitor la critica,

privind acordarea de către instanță a unor cheltuieli exagerat de mari urmează

să se constate că este neîntemeiată, întrucât obligația are la bază culpa

procesuală a părții care a căzut în pretenții or recurentul s-a aflat în mod

evident în culpă.

Așa fiind, în temeiul

art. 274 C. proc. civ. pârâtul va fi obligat și în calea de atac a recursului

la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 620 lei reprezentând

cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant Ț.V.

Examinând și din

oficiu hotărârea recurată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și

neconstatându-se existența motivelor de casare recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței

civile nr. 68 din 3 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la

620 lei cheltuieli de judecată către intimat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 decembrie 2011.