ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 877/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 16 iunie 2005, B.T. a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, să se dispună anularea Ordinului nr. 441 din 16 mai 2005, prin care a fost eliberat din funcția publică de director executiv adjunct la D.A.D.R. a Județului Dolj, ca nelegal. De asemenea a cerut reintegrarea sa în această funcție și obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite până la reintegrare și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost numit în funcția de director executiv adjunct la D.A.D.R. la data de 21 aprilie 2003 ca urmare a concursului susținut, corespunzător prevederilor Legii nr. 188/1999 și a regulamentelor de aplicare a acesteia.

Că, măsura eliberării sale din această funcție publică de conducere pe considerente legate de reorganizarea administrativă a autorității publice nu este reală, iar Ordinele Ministeriale invocate, nr. 342 și 343 din 10 mai 2005, au un caracter formal. În opinia sa, nu au fost respectate dispozițiile art. 87 alin. (7) din Statutul funcționarilor publici, deoarece prin reorganizarea activității, în sensul acestui act normativ se înțelege mutarea autorității publice în altă localitate sau modificarea substanțială a Instituției, ori a structurii organizatorice a compartimentelor de specialitate. În plus, potrivit legii, autoritatea publică centrală avea obligația să asigure realizarea efectivă a drepturilor consacrate în beneficiul funcționarilor publici, inclusiv cel de redistribuire în altă funcție publică, corespunzătoare pregătirii profesionale și vechimii în muncă, ceea ce nu s-a făcut.

La termenul din 20 octombrie 2005, la solicitarea reclamantului au fost introduși în cauză, în calitate de pârâți P.C., G.I., G.F., S.C. și I.B., persoane despre care el a susținut că trebuie să răspundă patrimonial pentru prejudiciile materiale și morale cauzate prin emiterea ordinului nelegal. Prin sentința civilă nr. 162 din 20 aprilie 2006 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, în sensul că a dispus anularea Ordinul nr. 441 din 16 mai 2005, reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii acestuia și obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale la plata drepturile salariale cuvenite lui B.T. de la data eliberării din funcția de conducere și până la reintegrarea efectivă.

Prin aceeași Hotărâre, primul pârât a fost obligat să plătească reclamantului suma de 30.000.000 lei cu titlu de daune morale și s-a respins acțiunea față de ceilalți pârâți. Instanța a reținut că Ordinele nr. 342 și 343/2005 emise de Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, nu au fost publicate în M. Of. și pentru acest motiv, ele nu pot constitui temei legal pentru a justifica măsura eliberării reclamantului din funcția de conducere. Totodată, s-au nesocotit dispozițiile art. 86 din Legea nr. 188/1999, deoarece prin adresa nr. 152476 din 16 mai 2005, a fost cerută A.N.F.P. o listă cu funcții publice de conducere vacante, respectiv indicarea altor posturi de director executiv adjunct și nu o listă a funcțiilor publice de execuție vacante, în condițiile în care la 3 mai 2005, B.T.

își exprimase acordul pentru trecerea sa într-o astfel de funcție, conform art. 87 alin. (3) din aceeași lege organică. Cu privire la daunele morale, Curtea de Apel a arătat că ele se cuvin reclamantului în limita sumei de 30.000.000 lei, deoarece din actele medicale depuse în dosar rezultă că atât perioada premergătoare eliberării din funcție, cât și ulterior acestei perioade, martie și decembrie 2005, el a suferit spitalizări, fapt ce dovedește cauzarea unui prejudiciu moral, estimat în raport de suferințele suportate. Împotriva sentinței, au declarat recurs reclamantul B.T. și pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Recurentul-reclamant a susținut că Hotărârea primei Instanțe este netemeinică în privința exonerării de răspundere patrimonială a pârâților P.C., G.I., G.F., S.C.

și I.B. De asemenea, a criticat sentința în ceea ce privește cuantumul daunelor morale stabilite în sarcina primului pârât, arătând că nu se justifică diminuarea acestora de la 60.000.000 lei la suma de 30.000.000 lei, în raport de suferințele fizice și psihice suferite prin faptul emiterii actului administrativ nelegal. Prin petiția înregistrată la data de 1 februarie 2007, recurentul-reclamant a cerut să se ia act de renunțarea sa la judecata recursului declarat în ceea ce privește pe pârâții G.F., S.C., I.B., P.C. și G.I. Recursul, astfel cum a fost restrâns nu este fondat. Concluzia se impune întrucât, așa cum corect a reținut Instanța de Fond, anterior numirii în funcția de conducere, reclamantul a fost o perioadă de timp pensionat medical și a suferit spitalizări, fapt care dovedește existența unui prejudiciu moral.

Ținând seama de această împrejurare, la care se adaugă suferințele de ordin psihic cauzate reclamantului prin eliberarea sa abuzivă din funcția publică de conducere și apoi, de derularea litigiului dintre părți, Instanța de recurs apreciază că suma de 30.000.000 lei acordată cu titlu de daune morale este corespunzătoare și suficientă pentru a se asigura o justă despăgubire conform art. 18 alin. (3) din Legea Contenciosului Administrativ nr. 554/2004. În consecință, urmează a se dispune respingerea recursului, astfel cum a fost restrâns, declarat de B.T., ca nefondat și a se lua act de declarația acestuia că renunță la judecata căii de atac în ceea ce-i privește pe pârâții G.F., S.C., I.B., P.C.

și G.I. În cadrul recursului său, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică deoarece s-a admis în parte acțiunea, deși măsura eliberării din vechile funcții publice de directori executivi adjuncți la direcțiile județene pentru agricultură și dezvoltare rurală a fost dispusă în mod unitar, pentru toate persoanele cărora li s-au redus funcțiile publice de conducere ca efect al reorganizării unităților, în temeiul art. 84 alin. (4) lit. b) și alin. (7) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare.

Pe de altă parte, Curtea de Apel a ignorat împrejurarea că prin adresa nr. 152476 din 16 mai 2005, Ministerul a cerut A.N.F.P., conform art. 86 alin. (2) din aceeași lege, să comunice dacă în baza sa de date există funcții publice de conducere vacante, la care s-a răspuns negativ cu adresa nr. 802735 din 17 mai 2005. În sfârșit, cu toate că a fost stabilită data concursului pentru ocuparea funcției de director executiv adjunct și s-au obținut avizele nr. 1968, 1969 și 1970 din 26 mai 2005, reclamantul B.T. nu a înțeles să se înscrie și să participe la concursul organizat. Recursul este nefondat. Din preambulul Ordinului nr. 441 din 16 mai 2005, emis de Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale rezultă că eliberarea lui B.T.

din funcția publică de director executiv adjunct la D.A.D.R. a Județului Dolj a fost dispusă în baza art. 84 alin. (7) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, au fost avute în vedere Ordinul nr. 342 din 10 mai 2005, privind aprobarea structurii organizatorice cadru a D.A.D.R., județene și a municipiului București, precum și Ordinul nr. 343 din aceeași dată, privind aprobarea Regulamentului cadru de organizare și funcționare a direcțiilor menționate mai sus. Din probatoriile administrare a rezultat însă, faptul că în M. Of. al României, Partea I, sub numerele 342 și 343/2005 au fost publicate două Ordine ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale care reglementează alte domenii de activitate decât cele care au fost avute în vedere la emiterea ordinului de eliberare din funcția publică a reclamantului.

Prin adresa nr. 158627 din 3 martie 2006, semnată de către directorul Direcției resurse umane, salarizare, învățământ se admite, de altfel, că Ordinele nr. 342 și 343 din 10 mai 2005 nu au fost publicate, ci transmise doar persoanelor interesate. Este așadar evident că în raport de obligația de publicare impusă autorității emitente prin dispozițiile art. 10 alin. (1) și (4), art. 11 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică pentru elaborarea actelor normative, prima Instanță era îndreptățită să constate că datorită republicării în M. Of., cele două ordine trebuie considerate ca acte administrative normative inexistente. Cu alte cuvinte, actele respective nu au intrat în vigoare și, fiind sancționate cu inexistența, nu puteau produce efecte juridice și nici fundamenta emiterea actului administrativ individual.

În același mod judicios, prima instanța a mai reținut că autoritatea publică emitentă a nesocotit prevederile art. 86 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, pentru că prin adresa nr. 152476 din 16 mai 2005, ea a solicitat A.N.F.P. să-i comunice o listă a funcțiilor publice de conducere vacante, respectiv indicarea altor posturi de director executiv adjunct și nu o listă cu funcțiile publice de execuție vacante, în condițiile în care la data de 3 mai 2005, reclamantul își dăduse acordul scris pentru numirea într-o astfel de funcție. Justețea criticii adusă sentinței în legătură cu pretinsa reducere a postului, determinată de modificarea în proporție de peste 50 % a atribuțiilor specifice funcției de conducere, este infirmată de ansamblul probatoriilor administrate în cauză.

Este semnificativă sub aspectul analizat, concluzia la care a ajuns expertul contabil B.C., care în raportul de analiză - diagnostic comparativă a precizat că ordinele, structurile organizatorice, regulamentele nou emise, nu reprezintă reorganizarea activității D.A.D.R. a Județului Dolj în general și nici o schimbare de atribuții ale directorului executiv adjunct, în particular, în sensul Legii privind statutul funcționarilor publici. Adăugând la toate aceste considerente, practica judiciară constantă care s-a conturat în urma admiterii unor acțiuni similare cu cea din prezentul litigiu, Înalta Curte de Casație și justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică. În consecință va fi respins și, recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 162 din 20 aprilie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Respinge, astfel cum a fost restrâns recursul declarat de B.T: împotriva aceleiași sentințe. Ia act de renunțarea la judecata recursului, a recurentului B.T. față de intimații G.F., S.C., I.B., P.C. și G.I. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2007.