ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 877/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 16 iunie 2005, B.T. a solicitat ca în contradictoriu

cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, să se dispună

anularea Ordinului nr. 441 din 16 mai 2005, prin care a fost eliberat din

funcția publică de director executiv adjunct la D.A.D.R. a Județului Dolj, ca nelegal. De asemenea a cerut reintegrarea sa în această funcție și obligarea

pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite până la reintegrare și a cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul

a arătat că a fost numit în funcția de director executiv adjunct la D.A.D.R. la data de 21 aprilie 2003 ca urmare a concursului susținut, corespunzător

prevederilor Legii nr. 188/1999 și a regulamentelor de aplicare a acesteia. Că,

măsura eliberării sale din această funcție publică de conducere pe considerente

legate de reorganizarea administrativă a autorității publice nu este reală, iar

Ordinele Ministeriale invocate, nr. 342 și 343 din 10 mai 2005, au un caracter

formal.

În opinia sa, nu au fost

respectate dispozițiile art. 87 alin. (7) din Statutul funcționarilor publici,

deoarece prin reorganizarea activității, în sensul acestui act normativ se

înțelege mutarea autorității publice în altă localitate sau modificarea

substanțială a Instituției, ori a structurii organizatorice a compartimentelor de

specialitate.

În plus, potrivit legii,

autoritatea publică centrală avea obligația să asigure realizarea efectivă a

drepturilor consacrate în beneficiul funcționarilor publici, inclusiv cel de

redistribuire în altă funcție publică, corespunzătoare pregătirii profesionale

și vechimii în muncă, ceea ce nu s-a făcut.

La termenul din 20 octombrie

2005, la solicitarea reclamantului au fost introduși în cauză, în calitate de pârâți

P.C., G.I., G.F., S.C. și I.B., persoane despre care el a susținut că trebuie

să răspundă patrimonial pentru prejudiciile materiale și morale cauzate prin

emiterea ordinului nelegal.

Prin sentința civilă nr. 162

din 20 aprilie 2006 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea, în sensul că a dispus anularea Ordinul nr. 441 din 16

mai 2005, reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii

acestuia și obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale la plata drepturile salariale cuvenite lui B.T. de la data

eliberării din funcția de conducere și până la reintegrarea efectivă.

Prin aceeași Hotărâre, primul

pârât a fost obligat să plătească reclamantului suma de 30.000.000 lei cu titlu

de daune morale și s-a respins acțiunea față de ceilalți pârâți.

Instanța a reținut că Ordinele

nr. 342 și 343/2005 emise de Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale,

nu au fost publicate în M. Of. și pentru acest motiv, ele nu pot constitui

temei legal pentru a justifica măsura eliberării reclamantului din funcția de

conducere. Totodată, s-au nesocotit dispozițiile art. 86 din Legea nr. 188/1999,

deoarece prin adresa nr. 152476 din 16 mai 2005, a fost cerută A.N.F.P. o listă cu funcții publice de conducere vacante, respectiv indicarea altor

posturi de director executiv adjunct și nu o listă a funcțiilor publice de

execuție vacante, în condițiile în care la 3 mai 2005, B.T. își exprimase acordul

pentru trecerea sa într-o astfel de funcție, conform art. 87 alin. (3) din

aceeași lege organică.

Cu privire la daunele

morale, Curtea de Apel a arătat că ele se cuvin reclamantului în limita sumei

de 30.000.000 lei, deoarece din actele medicale depuse în dosar rezultă că atât

perioada premergătoare eliberării din funcție, cât și ulterior acestei perioade,

martie și decembrie 2005, el a suferit spitalizări, fapt ce dovedește cauzarea unui

prejudiciu moral, estimat în raport de suferințele suportate.

Împotriva sentinței, au

declarat recurs reclamantul B.T. și pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale.

Recurentul-reclamant a

susținut că Hotărârea primei Instanțe este netemeinică în privința exonerării

de răspundere patrimonială a pârâților P.C., G.I., G.F., S.C. și I.B.

De asemenea, a criticat sentința

în ceea ce privește cuantumul daunelor morale stabilite în sarcina primului

pârât, arătând că nu se justifică diminuarea acestora de la 60.000.000 lei la suma

de 30.000.000 lei, în raport de suferințele fizice și psihice suferite prin

faptul emiterii actului administrativ nelegal.

Prin petiția înregistrată la

data de 1 februarie 2007, recurentul-reclamant a cerut să se ia act de

renunțarea sa la judecata recursului declarat în ceea ce privește pe pârâții G.F.,

S.C., I.B., P.C. și G.I.

Recursul, astfel cum a fost

restrâns nu este fondat.

Concluzia se impune

întrucât, așa cum corect a reținut Instanța de Fond, anterior numirii în

funcția de conducere, reclamantul a fost o perioadă de timp pensionat medical

și a suferit spitalizări, fapt care dovedește existența unui prejudiciu moral.

Ținând seama de această

împrejurare, la care se adaugă suferințele de ordin psihic cauzate reclamantului

prin eliberarea sa abuzivă din funcția publică de conducere și apoi, de derularea

litigiului dintre părți, Instanța de recurs apreciază că suma de 30.000.000 lei

acordată cu titlu de daune morale este corespunzătoare și suficientă pentru a se

asigura o justă despăgubire conform art. 18 alin. (3) din Legea Contenciosului Administrativ

nr. 554/2004.

În consecință, urmează a se dispune

respingerea recursului, astfel cum a fost restrâns, declarat de B.T., ca

nefondat și a se lua act de declarația acestuia că renunță la judecata căii de

atac în ceea ce-i privește pe pârâții G.F., S.C., I.B., P.C. și G.I.

În cadrul recursului său,

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a susținut că hotărârea

primei instanțe este nelegală și netemeinică deoarece s-a admis în parte acțiunea,

deși măsura eliberării din vechile funcții publice de directori executivi

adjuncți la direcțiile județene pentru agricultură și dezvoltare rurală a fost dispusă

în mod unitar, pentru toate persoanele cărora li s-au redus funcțiile publice de

conducere ca efect al reorganizării unităților, în temeiul art. 84 alin. (4) lit.

b) și alin. (7) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările

ulterioare.

Pe de altă parte, Curtea de Apel

a ignorat împrejurarea că prin adresa nr. 152476 din 16 mai 2005, Ministerul a

cerut A.N.F.P., conform art. 86 alin. (2) din aceeași lege, să comunice dacă în

baza sa de date există funcții publice de conducere vacante, la care s-a

răspuns negativ cu adresa nr. 802735 din 17 mai 2005.

În sfârșit, cu toate că a

fost stabilită data concursului pentru ocuparea funcției de director executiv

adjunct și s-au obținut avizele nr. 1968, 1969 și 1970 din 26 mai 2005,

reclamantul B.T. nu a înțeles să se înscrie și să participe la concursul

organizat.

Recursul este nefondat.

Din preambulul Ordinului nr.

441 din 16 mai 2005, emis de Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

rezultă că eliberarea lui B.T. din funcția publică de director executiv adjunct

la D.A.D.R. a Județului Dolj a fost dispusă în baza art. 84 alin. (7) din

Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu

modificările și completările ulterioare.

De asemenea, au fost avute în

vedere Ordinul nr. 342 din 10 mai 2005, privind aprobarea structurii organizatorice

cadru a D.A.D.R., județene și a municipiului București, precum și Ordinul nr. 343

din aceeași dată, privind aprobarea Regulamentului cadru de organizare și

funcționare a direcțiilor menționate mai sus.

Din probatoriile

administrare a rezultat însă, faptul că în M. Of. al României, Partea I, sub

numerele 342 și 343/2005 au fost publicate două Ordine ale Ministerului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale care reglementează alte domenii

de activitate decât cele care au fost avute în vedere la emiterea ordinului de

eliberare din funcția publică a reclamantului.

Prin adresa nr. 158627 din 3

martie 2006, semnată de către directorul Direcției resurse umane, salarizare,

învățământ se admite, de altfel, că Ordinele nr. 342 și 343 din 10 mai 2005 nu

au fost publicate, ci transmise doar persoanelor interesate.

Este așadar evident că în

raport de obligația de publicare impusă autorității emitente prin dispozițiile

art. 10 alin. (1) și (4), art. 11 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, privind normele

de tehnică pentru elaborarea actelor normative, prima Instanță era îndreptățită

să constate că datorită republicării în M. Of., cele două ordine trebuie

considerate ca acte administrative normative inexistente.

Cu alte cuvinte, actele

respective nu au intrat în vigoare și, fiind sancționate cu inexistența, nu

puteau produce efecte juridice și nici fundamenta emiterea actului

administrativ individual.

În același mod judicios,

prima instanța a mai reținut că autoritatea publică emitentă a nesocotit

prevederile art. 86 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, pentru că prin adresa nr.

152476 din 16 mai 2005, ea a solicitat A.N.F.P. să-i comunice o listă a funcțiilor

publice de conducere vacante, respectiv indicarea altor posturi de director

executiv adjunct și nu o listă cu funcțiile publice de execuție vacante, în condițiile

în care la data de 3 mai 2005, reclamantul își dăduse acordul scris pentru

numirea într-o astfel de funcție.

Justețea criticii adusă

sentinței în legătură cu pretinsa reducere a postului, determinată de modificarea

în proporție de peste 50 % a atribuțiilor specifice funcției de conducere, este

infirmată de ansamblul probatoriilor administrate în cauză.

Este semnificativă sub aspectul

analizat, concluzia la care a ajuns expertul contabil B.C., care în raportul de

analiză - diagnostic comparativă a precizat că ordinele, structurile organizatorice,

regulamentele nou emise, nu reprezintă reorganizarea activității D.A.D.R. a

Județului Dolj în general și nici o schimbare de atribuții ale directorului

executiv adjunct, în particular, în sensul Legii privind statutul

funcționarilor publici.

Adăugând la toate aceste considerente,

practica judiciară constantă care s-a conturat în urma admiterii unor acțiuni

similare cu cea din prezentul litigiu, Înalta Curte de Casație și justiție apreciază

că sentința atacată este legală și temeinică.

În consecință va fi respins

și, recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

împotriva sentinței civile nr. 162 din 20 aprilie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Respinge, astfel cum a fost

restrâns recursul declarat de B.T: împotriva aceleiași sentințe.

Ia act de renunțarea la

judecata recursului, a recurentului B.T. față de intimații G.F., S.C., I.B., P.C.

și G.I.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2007.