ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7014/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 20 noiembrie 2001, reclamantul N.M. a solicitat anularea Ordinului nr. 550 din 15 octombrie 2001, emis de Ministerul Administrației Publice, prin care s-a dispus eliberarea din funcția de Secretar general al Prefecturii județului Vâlcea. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a deținut funcția de Secretar general al Prefecturii județului Vâlcea, din anul 1997, și că a fost atestat pe post, în luna august 2000, iar în luna noiembrie 2000 a depus jurământul în calitate de funcționar public.

Cu toate acestea, Ministerul Administrației și Internelor, în baza Ordinului nr. 291 din 10 aprilie 2001, a dispus testarea profesională a unor secretari generali, printre care și Secretarul general al Prefecturii județului Vâlcea și având în vedere că reclamantul nu s-a prezentat pentru testarea profesională, s-a dispus eliberarea din funcție, prin Ordinul nr. 550 din 15 octombrie 2001. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 191/F-C din 10 decembrie 2001, a respins cererea reclamantului, ca neîntemeiată. Instanța de fond a reținut că refuzul reclamantului de a se supune testării profesionale reprogramată în ziua de 10 octombrie 2001, pentru motivul că Ordinul nr. 291 din 10 aprilie 2001 nu mai era în vigoare, este nejustificat și ca urmare, măsura dispusă prin Ordinul nr. 550 din 15 octombrie 2001, este legală.

A mai reținut că prin testarea profesională dispusă de pârât, organizată potrivit dispozițiilor reglementate de Legea nr. 188/1999 și respectiv, H.G. nr. 8/2001, nu au fost încălcate normele referitoare la stabilitatea în funcție de care se bucură reclamantul, potrivit dispozițiilor art. 120 alin. (1) din Legea nr. 215/2001. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, N.M., criticând sentința, ca nelegală și netemeinică. Recurentul a susținut că obiectul contestației l-a constituit anularea Ordinului nr. 550 din 15 octombrie 2001 al Ministerului Administrației Publice, care a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 92 lit. a) - d) din Legea nr. 188/1999, privitoare la Statutul funcționarilor publici.

Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 616 din 14 februarie 2003, a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru a verifica dacă la emiterea Ordinului nr. 550 din 15 octombrie 2001, de către Ministerul Administrației Publice, au fost respectate dispozițiile Legii nr. 188/1999, referitoare la eliberarea din funcție a funcționarilor publici și anume, dacă s-au făcut diligențe, pentru a i se oferi reclamantului, o altă funcție sau dacă i-a fost oferită o funcție de execuție corespunzătoare și dacă acesta a refuzat-o.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Pitești a admis cererea formulată de N.M., a anulat Ordinul nr. 550 din 15 octombrie 2001, emis de pârât, a reintegrat pe reclamant în funcția deținută și a obligat pe pârât să plătească reclamantului, despăgubiri echivalente cu drepturile bănești ce i s-au cuvenit pe perioada de la data emiterii ordinului respectiv (15 octombrie 2001) și până la oferirea altei funcții corespunzătoare sau până la reintegrare. A obligat pe pârât, să plătească reclamantului, suma de 47.500 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut pe de o parte, că eliberarea din funcție poate fi dispusă pentru motivele prevăzute în art. 92 din Legea nr. 188/1999, ori în cauză, reclamantul a fost eliberat din funcția de conducere, din cu totul alte motive.

Pe de altă parte, Ministerul Administrației și Internelor nu a respectat dispozițiile art. 94 1 din Legea nr. 188/1999 și art. 9 alin. (3) din H.G. nr. 8/2001, în sensul că nu a dovedit că a oferit reclamantului o altă funcție de execuție corespunzătoare și că acesta a refuzat-o. Reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior și obligarea pârâtului, la plata de despăgubiri, s-a dispus în temeiul art. 103 din Legea nr. 188/1999, respectiv art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990. Împotriva hotărârii astfel pronunțate, a declarat recurs, Ministerul Administrației și Internelor, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. În criticile formulate, recurentul a susținut că s-a dispus eliberarea din funcție a reclamantului, prin Ordinul nr. 550 din 15 octombrie 2001, întrucât a refuzat să se supună testării profesionale.

Cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 94 1 din Legea nr. 188/1999, de a i se oferi o funcție corespunzătoare de execuție, funcționarului public de conducere, eliberat din funcție, recurentul a arătat că era de competența prefectului, în baza prevederilor art. 9 alin. (1) din H.G. nr. 9/2001, iar nu a ministrului administrației publice. A mai susținut că neîndeplinirea acestei obligații, nu poate avea ca efect, anularea pentru nelegalitate, a Ordinului nr. 550/2001. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Prin Ordinul nr. 550 din 15 octombrie 2001, s-a dispus eliberarea reclamantului, din funcția de Secretar general al Prefecturii județului Vâlcea, pe motiv că acesta nu a îndeplinit Ordinul nr. 291/2001, privind organizarea testului profesional pentru secretarii generali ai unor prefecturi, prin refuzul acestuia de participare la susținerea testului în cauză.

Funcția de secretar general al prefecturii este funcție publică de conducere, figurând ca atare în anexa la Legea privind statutul funcționarilor publici nr. 188/1999. Reclamantul a fost numit în funcția publică de Secretar general al Prefecturii județului Vâlcea, avându-se în vedere prevederile art. 97 alin. (2) din legea menționată, art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 452/2000 privind organizarea și desfășurarea examenului de atestare pe post a funcționarilor publici care ocupă funcții publice de conducere, precum și rezultatul examenului de atestare pe post, consemnat de Comisia de atestare, prin procesul-verbal nr. 4982 din 2 august 2000. Prin Ordinul nr. 291 din 10 aprilie 2001 al Ministerului Administrației Publice, s-a dispus susținerea unui test profesional de către unii dintre secretarii generali ai prefecturilor prevăzute în anexa la acest ordin.

Potrivit art. 59 din Legea nr. 188/1999, evaluarea activității funcționarilor publici se face în scopul acordării drepturilor salariale corespunzătoare performanțelor profesionale individuale, pe baza criteriilor elaborate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Ordinul nr. 291/2001 nu are în vedere scopul menționat, iar art. 5 din H.G. nr. 9/2001 privind organizarea și funcționarea prefecturilor, nu este de natură a justifica susținerea testului profesional amintit, având în vedere că, așa cum s-a arătat deja, reclamantul fusese numit în funcția publică de conducere respectivă, tot de către pârât, cu mai puțin de un an înainte, pe baza unui examen organizat potrivit legii. Procedând în acest fel, s-a încălcat principiul stabilității funcționarilor publici, consacrat expres prin art. 4 lit. d) din Legea nr. 188/1999.

Or, stabilitatea asigură apărarea funcționarului public, de eventualele abuzuri din partea conducerii serviciului public, eliberarea din funcție putându-se face numai pentru motivele expres prevăzute de art. 92 din Legea nr. 188/1999. În speță însă, așa cum s-a mai arătat, reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere, pentru un cu totul alt motiv, decât cel prevăzut de lege. Măsura luată împotriva reclamantului, este nelegală și pentru alt motiv. Astfel potrivit art. 94 1 din Legea nr. 188/1999, funcționarul public de conducere eliberat din funcție în condițiile art. 92 lit. c) și d), trece în funcția publică de execuție corespunzătoare potrivit legii.

Din probatoriile administrate în fond, după casare, rezultă că Ministerul Administrației Publice nu a respectat această dispoziție legală, în sensul că nu a dovedit că a oferit reclamantului, o altă funcție de execuție și că acesta a refuzat-o, deși avea această obligație în sarcina sa, potrivit dispozițiilor art. 94 1 din Legea nr. 188/1999. Punerea reclamantului la dispoziția Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, nu este de natură a dispensa pe pârât de îndeplinirea obligației sale sus-menționate. Pentru considerentele expuse, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, urmând a se respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 143/F/C din 16 iunie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2004.