ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7014/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 20 noiembrie 2001, reclamantul N.M. a solicitat anularea Ordinului nr. 550

din 15 octombrie 2001, emis de Ministerul Administrației Publice, prin care s-a

dispus eliberarea din funcția de Secretar general al Prefecturii județului

Vâlcea.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că a deținut funcția de Secretar general al Prefecturii județului Vâlcea,

din anul 1997, și că a fost atestat pe post, în luna august 2000, iar în luna

noiembrie 2000 a depus jurământul în calitate de funcționar public.

Cu toate acestea, Ministerul

Administrației și Internelor, în baza Ordinului nr. 291 din 10 aprilie 2001, a dispus testarea profesională a unor secretari generali, printre care și Secretarul general al

Prefecturii județului Vâlcea și având în vedere că reclamantul nu s-a prezentat

pentru testarea profesională, s-a dispus eliberarea din funcție, prin Ordinul nr.

550 din 15 octombrie 2001.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 191/F-C din

10 decembrie 2001, a respins cererea reclamantului, ca neîntemeiată.

Instanța de fond a reținut că

refuzul reclamantului de a se supune testării profesionale reprogramată în ziua

de 10 octombrie 2001, pentru motivul că Ordinul nr. 291 din 10 aprilie 2001 nu

mai era în vigoare, este nejustificat și ca urmare, măsura dispusă prin Ordinul

nr. 550 din 15 octombrie 2001, este legală.

A mai reținut că prin testarea

profesională dispusă de pârât, organizată potrivit dispozițiilor reglementate

de Legea nr. 188/1999 și respectiv, H.G. nr. 8/2001, nu au fost încălcate

normele referitoare la stabilitatea în funcție de care se bucură reclamantul,

potrivit dispozițiilor art. 120 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs, N.M., criticând sentința, ca nelegală și netemeinică.

Recurentul a susținut că obiectul

contestației l-a constituit anularea Ordinului nr. 550 din 15 octombrie 2001 al

Ministerului Administrației Publice, care a fost emis cu încălcarea dispozițiilor

art. 92 lit. a) - d) din Legea nr. 188/1999, privitoare la Statutul funcționarilor publici.

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 616 din 14 februarie 2003, a

admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare,

aceleiași instanțe, pentru a verifica dacă la emiterea Ordinului nr. 550 din 15

octombrie 2001, de către Ministerul Administrației Publice, au fost respectate

dispozițiile Legii nr. 188/1999, referitoare la eliberarea din funcție a

funcționarilor publici și anume, dacă s-au făcut diligențe, pentru a i se oferi

reclamantului, o altă funcție sau dacă i-a fost oferită o funcție de execuție

corespunzătoare și dacă acesta a refuzat-o.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel

Pitești a admis cererea formulată de N.M., a anulat Ordinul nr. 550 din 15

octombrie 2001, emis de pârât, a reintegrat pe reclamant în funcția deținută și

a obligat pe pârât să plătească reclamantului, despăgubiri echivalente cu

drepturile bănești ce i s-au cuvenit pe perioada de la data emiterii ordinului

respectiv (15 octombrie 2001) și până la oferirea altei funcții corespunzătoare

sau până la reintegrare.

A obligat pe pârât, să plătească

reclamantului, suma de 47.500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut pe de o parte, că eliberarea din funcție poate fi dispusă pentru

motivele prevăzute în art. 92 din Legea nr. 188/1999, ori în cauză, reclamantul

a fost eliberat din funcția de conducere, din cu totul alte motive.

Pe de altă parte, Ministerul

Administrației și Internelor nu a respectat dispozițiile art. 94

1

din Legea nr. 188/1999 și art. 9 alin. (3) din H.G. nr. 8/2001, în sensul că nu

a dovedit că a oferit reclamantului o altă funcție de execuție corespunzătoare și

că acesta a refuzat-o.

Reintegrarea reclamantului pe postul

deținut anterior și obligarea pârâtului, la plata de despăgubiri, s-a dispus în

temeiul art. 103 din Legea nr. 188/1999, respectiv art. 11 alin. (2) din Legea

contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Împotriva hotărârii astfel

pronunțate, a declarat recurs, Ministerul Administrației și Internelor,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

În criticile formulate, recurentul a

susținut că s-a dispus eliberarea din funcție a reclamantului, prin Ordinul nr.

550 din 15 octombrie 2001, întrucât a refuzat să se supună testării

profesionale.

Cu privire la nerespectarea

dispozițiilor art. 94

1

din Legea nr. 188/1999, de a i se oferi o

funcție corespunzătoare de execuție, funcționarului public de conducere,

eliberat din funcție, recurentul a arătat că era de competența prefectului, în

baza prevederilor art. 9 alin. (1) din H.G. nr. 9/2001, iar nu a ministrului

administrației publice.

A mai susținut că neîndeplinirea

acestei obligații, nu poate avea ca efect, anularea pentru nelegalitate, a

Ordinului nr. 550/2001.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Prin Ordinul nr. 550 din 15

octombrie 2001, s-a dispus eliberarea reclamantului, din funcția de Secretar

general al Prefecturii județului Vâlcea, pe motiv că acesta nu a îndeplinit

Ordinul nr. 291/2001, privind organizarea testului profesional pentru

secretarii generali ai unor prefecturi, prin refuzul acestuia de participare la

susținerea testului în cauză.

Funcția de secretar general al

prefecturii este funcție publică de conducere, figurând ca atare în anexa la Legea privind statutul funcționarilor publici nr. 188/1999.

Reclamantul a fost numit în funcția

publică de Secretar general al Prefecturii județului Vâlcea, avându-se în

vedere prevederile art. 97 alin. (2) din legea menționată, art. 14 alin. (2)

din H.G. nr. 452/2000 privind organizarea și desfășurarea examenului de

atestare pe post a funcționarilor publici care ocupă funcții publice de

conducere, precum și rezultatul examenului de atestare pe post, consemnat de

Comisia de atestare, prin procesul-verbal nr. 4982 din 2 august 2000.

Prin Ordinul nr. 291 din 10 aprilie

2001 al Ministerului Administrației Publice, s-a dispus susținerea unui test

profesional de către unii dintre secretarii generali ai prefecturilor prevăzute

în anexa la acest ordin.

Potrivit art. 59 din Legea nr. 188/1999,

evaluarea activității funcționarilor publici se face în scopul acordării

drepturilor salariale corespunzătoare performanțelor profesionale individuale,

pe baza criteriilor elaborate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Ordinul nr. 291/2001 nu are în

vedere scopul menționat, iar art. 5 din H.G. nr. 9/2001 privind organizarea și

funcționarea prefecturilor, nu este de natură a justifica susținerea testului

profesional amintit, având în vedere că, așa cum s-a arătat deja, reclamantul

fusese numit în funcția publică de conducere respectivă, tot de către pârât, cu

mai puțin de un an înainte, pe baza unui examen organizat potrivit legii.

Procedând în acest fel, s-a încălcat

principiul stabilității funcționarilor publici, consacrat expres prin art. 4 lit.

d) din Legea nr. 188/1999. Or, stabilitatea asigură apărarea funcționarului

public, de eventualele abuzuri din partea conducerii serviciului public,

eliberarea din funcție putându-se face numai pentru motivele expres prevăzute

de art. 92 din Legea nr. 188/1999.

În speță însă, așa cum s-a mai

arătat, reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere, pentru un

cu totul alt motiv, decât cel prevăzut de lege.

Măsura luată împotriva reclamantului,

este nelegală și pentru alt motiv.

Astfel potrivit art. 94

1

din Legea nr. 188/1999, funcționarul public de conducere eliberat din funcție

în condițiile art. 92 lit. c) și d), trece în funcția publică de execuție

corespunzătoare potrivit legii.

Din probatoriile administrate în

fond, după casare, rezultă că Ministerul Administrației Publice nu a respectat

această dispoziție legală, în sensul că nu a dovedit că a oferit reclamantului,

o altă funcție de execuție și că acesta a refuzat-o, deși avea această

obligație în sarcina sa, potrivit dispozițiilor art. 94

1

din Legea nr.

188/1999.

Punerea reclamantului la dispoziția

Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, nu este de natură a dispensa pe

pârât de îndeplinirea obligației sale sus-menționate.

Pentru considerentele expuse, se

constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, urmând

a se respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Administrației și

Internelor împotriva sentinței civile nr. 143/F/C din 16 iunie 2003 a Curții de

Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 septembrie 2004.