ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 616/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 20 noiembrie 2001, reclamantul N.M. a solicitat anularea Ordinului nr. 550

din 15 octombrie 2001, emis de Ministerul Administrației Publice, prin care s-a

dispus eliberarea din funcția de Secretar general al Prefecturii județului

Vâlcea.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că a deținut funcția de Secretar general al Prefecturii județului

Vâlcea, din anul 1997, că a fost atestat pe post în luna august 2000, iar în

luna noiembrie 2000 a depus jurământul în calitate de funcționar public.

Prin Ordinul nr. 291 din 10 aprilie

2001, emis de Ministerul Administrației Publice, s-a organizat în zilele de 24

- 25 aprilie 2001, testarea profesională a unor secretari generali, printre

care și Secretarul general al Prefecturii județului Vâlcea.

Reclamantul a susținut că la datele

fixate în ordin nu se putea prezenta la București să susțină testul

profesional, din cauza sănătății.

La data de 17 septembrie 2001, după

ce a revenit din concediul medical, a fost înștiințat că va trebui să susțină

testul profesional în ziua de 10 octombrie 2001, dată când nu s-a prezentat,

deoarece Ordinul nr. 291 din 10 aprilie 2001 fixase termene de testare în

zilele de 24 - 25 aprilie 2001, iar pentru testul profesional stabilit în ziua

de 10 octombrie 2001, nu a fost emis un nou ordin. În aceste condiții,

reclamantul susține că măsura eliberării din funcție este nelegală.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 191 F-C din

10 decembrie 2001, a respins cererea reclamantului, ca neîntemeiată.

Instanța de fond a reținut că

refuzul reclamantului de a se supune testării profesionale, reprogramat în ziua

de 10 octombrie 2001, pentru motivul că Ordinul nr. 291 din 10 aprilie 2001 nu

mai era în vigoare, este nejustificat și ca urmare, măsura dispusă prin Ordinul

nr. 550 din 15 octombrie 2001, este legală.

Instanța a mai reținut că testarea

profesională dispusă de pârât în spiritul dispozițiilor reglementate de Legea

nr. 188/1999 și respectiv, H.G. nr. 8/2001, nu au fost încălcate normele

referitoare la stabilirea în funcția de care reclamantul se bucură, potrivit

art. 120 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.

Prin susținerile sale, reclamantul

tinde, de fapt, să conteste Ordinul nr. 291/2001, care a stat la baza

stabilirii testului profesional, însă la data promovării cererii sale, termenul

prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, expirase.

Instanța a reținut împrejurarea că

reclamantul nu a motivat care drept recunoscut de lege, i-a fost încălcat prin

Ordinul nr. 291/2001 și nici care ar fi prejudiciul suferit prin susținerea

testului profesional.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de Apel Pitești, a declarat recurs N.M., considerând-o nelegală și

netemeinică.

În motivarea cererii de recurs s-a

arătat, în esență, că instanța nu a motivat hotărârea, atunci când a respins

acțiunea reclamantului, motivele invocate fiind străine pricinii.

Recurentul-reclamant a susținut că

obiectul contestației l-a constituit anularea Ordinului nr. 550/2001, emis de

Ministerul Administrației Publice, care a fost emis cu încălcarea prevederilor

art. 92 lit. a) – d) din Legea nr. 188/1999, privitoare la Statutul

funcționarilor publici.

Recursul este fondat.

Reclamantul N.M. a fost numit în

funcția publică de Secretar general al Prefecturii județului Vâlcea, prin

Ordinul nr. 384 din 14 septembrie 2000, emis de Ministerul

AdimistrațieiPublice.

Având în vedere dispozițiile H.G.

nr. 9/2001, privind reorganizarea și funcționarea prefecturilor, Ministrul

Administrației Publice a dispus evaluarea activității personalului numit în

funcție prin ordin al ministrului.

Prin Ordinul nr. 291/2001, emis de

Ministerul Administrației Publice, s-a dispus ca în zilele de 24 - 25 aprilie

2001 să aibă loc susținerea unui test profesional, de către secretarii generali

de prefectură.

La data fixată de pârât, reclamantul

nu s-a prezentat, dar i s-a stabilit o nouă dată pentru susținerea testului

profesional, la 10 octombrie 2001 și ca urmare a neprezentării, a fost emis

Ordinul nr. 550/2001, prin care a fost eliberat din funcția de Secretar general

al Prefecturii județului Vâlcea.

Potrivit art. 92 din Legea nr.

188/1999, conducătorul autorității sau instituției publice poate dispune

eliberarea din funcție a funcționarului public, în următoarele cazuri:

a) s-a ivit un motiv legal de

incompatibilitate;

b) autoritatea sau instituția

publică și-a încetat activitatea ori a fost mutată într-o altă localitate, iar

funcționarul public nu vrea să o urmeze;

c) în condițiile prevederilor art.

62 alin. (2), adică în situația în care, în ultimii 2 ani, funcționarul public

a fost notat cu calificativul nesatisfăcător, conducătorul instituției publice

va propune acestuia trecerea într-o funcție inferioară. Dacă propunerea nu este

acceptată, se procedează la eliberarea din funcție;

d) autoritatea sau instituția

publică își reduce personalul, ca urmare a reorganizării, prin reducerea unor

posturi de natura celui ocupat de funcționarul public și acesta refuză oferta

Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Legea nr. 188/1999, privind Statutul

funcționarilor public a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 284/2000,

care după art. 94, a introdus art. 94

1

, precizând că funcționarul

public de conducere eliberat din funcție în condițiile art. 92 lit. c) și d),

trece în funcția publică de execuție corespunzătoare potrivit legii, în

condițiile art. 94.

În cauză, instanța nu a verificat

dacă la emiterea Ordinului nr. 550 din 15 octombrie 2001, de către Ministerul

Administrației Publice, au fost respectate dispozițiile Legii nr. 188/1999,

referitoare la eliberarea din funcție a funcționarilor publici și anume, dacă

s-au făcut diligențe pentru a i se oferi reclamantului o altă funcție, dacă i-a

fost oferită o funcție de execuție corespunzătoare și dacă acesta a refuzat-o.

Întrucât materialul probator

administrat este insuficient pentru clarificarea situației de fapt, este

necesară suplimentarea probelor.

În consecință, recursul fiind întemeiat în sensul arătat,

urmează a fi admis, dispunându-se casarea hotărârii și trimiterea cauzei la

aceiași instanță, spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de N.M.,

împotriva sentinței civile nr. 191 F-C din 10 decembrie 2001, a Curții de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată, cu

trimiterea spre rejudecare, la aceiași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 februarie 2003.