ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 349/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 24 iulie 2001, la Curtea de Apel Târgu Mureș, reclamanta P.Z.

a chemat în judecată pe pârâții Prefectul județului Mureș și Ministerul Administrației Publice, solicitând să se constate nelegalitatea Ordinului nr. 315 din 16 iulie 2001, prin care Prefectul județului Mureș a modificat unilateral raportul său administrativ cu ministerul pârât, în sensul că a schimbat salarizarea și funcția publică deținută, precum și nelegalitatea Ordinului nr. 421 din 5 iulie 2001, prin care Ministerul Administrației Publice a numit pe F.P., în funcția de Secretar general al Prefecturii județului Mureș, cu începere de la data de 5 iulie 2001. Reclamanta a solicitat, de asemenea, suspendarea executării celor două ordine și obligarea în solidar a pârâților, la plata daunelor morale în sumă de 20.000.000 lei și a daunelor materiale, reprezentând diferența dintre salariul de bază al funcției de Secretar general, la care se adaugă salariul de merit și sporul de vechime și salariul de consilier juridic IA/1.

Cu cererile formulate la 10 septembrie 2001 și la 26 noiembrie 2001, reclamanta a solicitat disjungerea cauzei cu privire la Ordinul nr. 315 din 16 iulie 2001, motivând că urmare a modificării art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competența materială de judecare a cererii de anulare aparține tribunalului, iar în privința daunelor materiale, a precizat cuantumul acestora la suma de 21.653.426 lei. În motivarea acțiunii astfel precizate, reclamanta a arătat că prin sentința nr. 151 din 18 iunie 2001, Curtea de Apel Târgu Mureș a anulat Ordinele nr. 291 din 10 aprilie 2001, nr. 318 din 2 mai 2001 și nr. 364 din 30 mai 2001, emise de Ministerul Administrației Publice, pentru eliberarea sa din funcția publică de conducere de Secretar general al Prefecturii județului Mureș, de organizare a testului profesional și de organizare a concursului pentru ocuparea funcției vacante de Secretar general la Prefectura județului Mureș.

Reclamanta a susținut că această hotărâre judecătorească nu a fost respectată de cei doi pârâți, care au dispus participarea candidaților la concursul anulat, au numit un nou secretar general al prefecturii și au modificat raportul său de serviciu, dispunând încadrarea sa într-o funcție publică de execuție, deși la data respectivă, se afla în concediu medical. Prin încheierea nr. 3764 din 20 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Curtea de Apel Târgu Mureș, la Curtea de Apel Brașov.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 6/F din 21 ianuarie 2002, prin care a admis excepțiile privind necompetența materială, lipsa calității procesuale active a reclamantei, a respins excepția de prematuritate a acțiunii, a respins acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației Publice, pentru anularea Ordinului nr. 421 din 5 iulie 2001, pentru acordarea daunelor morale și materiale, a disjuns cererile de anulare și de suspendare a Ordinului nr. 315 din 16 iulie 2001, emis de Prefectul județului Mureș, de obligare a Prefectului județului Mureș, la plata de daune morale și materiale, declinând competența de soluționare a acestor cereri, în favoarea Tribunalului Brașov.

Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta nu are calitate procesuală activă pentru cererea de anulare a Ordinului nr. 421 din 5 iulie 2001, de numire a unei alte persoane în funcția publică de Secretar general al prefecturii, cu motivarea că actul respectiv nu vatămă un drept recunoscut de lege, reclamantei. Prematuritatea acțiunii, invocată pe cale de excepție, de pârâți, a fost respinsă, reținându-se că reclamanta a îndeplinit procedura administrativă prealabilă. În privința cererilor de chemare în judecată a Prefecturii județului Mureș, pentru anularea Ordinului nr. 315 din 16 iulie 2001 și pentru obligarea la plata de daune, instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 2 lit. c) C. proc.

civ., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 138/2000 și a constatat competența tribunalului, de a soluționa în primă instanță aceste cereri, pentru care s-a dispus disjungerea. Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea în parte a hotărârii, cu privire la soluția dată cererilor sale, de anulare a Ordinului nr. 421 din 5 iulie 2001 și de obligare la plata de daune morale și materiale. Recurenta a susținut că excepția de necompetență materială trebuia admisă, numai în privința cererii de chemare în judecată a Prefectului județului Mureș, pentru care solicitase, de altfel, disjungerea și declinarea competenței de soluționare, în favoarea Tribunalului Brașov.

În cel de-al doilea motiv de casare, recurenta a arătat că instanța de fond a apreciat eronat că nu are calitate procesuală să conteste ordinul de numire în funcție a unei alte persoane, deși a dovedit dreptul său vătămat, prin întocmirea actului respectiv. Recurenta a susținut că la data emiterii ordinului contestat, era titulara funcției publice de conducere, în care a fost reintegrată prin sentința nr. 151 din 28 iunie 2001, iar dreptul său subiectiv de a executa hotărârea judecătorească și de a îndeplini funcția de Secretar general al prefecturii, a fost vătămat prin numirea nelegală a unei terțe persoane în postul care nu era vacant. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de casare invocate și cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente: Prin sentința nr. 151 din 28 iunie 2001, Curtea de Apel Târgu Mureș a anulat în privința reclamantei, Ordinele nr. 291 din 10 aprilie 2001, nr. 318 din 2 mai 2001 și nr. 364 din 30 mai 2001, emise de Ministerul Administrației Publice, pentru organizarea testului profesional în perioada 24 - 25 aprilie 2001, pentru eliberarea reclamantei din funcția de Secretar general al Prefecturii județului Mureș și pentru organizarea la 29 iunie 2001, a concursului de ocupare a funcției vacante de Secretar general al prefecturii. Prin aceeași sentință, s-a dispus reintegrarea reclamantei în funcția publică de conducere de Secretar general al Prefecturii județului Mureș, cu toate consecințele privind plata drepturilor bănești care i se cuvin.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mure este definitivă și irevocabilă, urmare a respingerii recursului Ministerului Administrației Publice, prin decizia nr. 1704 din 30 aprilie 2002, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ. Prin Ordinul nr. 421 din 5 iulie 2001, față de rezultatele concursului organizat în baza Ordinului nr. 364 din 30 mai 2001, intimatul Ministerul Administrației Publice a numit pe F.P. în funcția publică de Secretar general al Prefecturii județului Mureș, cu începere de la data de 5 iulie 2001. La data acestei numiri se constată că Ordinul nr. 364 din 30 mai 2001. de organizare a concursului. era anulat prin sentința nr. 151 din 28 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în contradictoriu cu Ministerul Administrației Publice.

La aceeași dată era suspendată executarea Ordinului nr. 318 din 2 mai 2001, de eliberare a recurentei, din funcția publică de conducere și această măsură a fost dispusă de Curtea de Apel Târgu Mureș, în contradictoriu cu Ministerul Administrației Publice, prin încheierea nr. 109 din 9 mai 2001, care era executorie de drept, conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 29/1990. Contestând pe calea acțiunii în anulare, legalitatea Ordinului nr. 421 din 5 iulie 2001, emis de ministerul intimat în condițiile expuse anterior, recurenta are legitimare procesuală activă, dovedind calitatea sa de titulară a funcției publice de conducere, pentru ocuparea căreia a fost organizat concursul din 29 iunie 2001 și a fost numită o altă persoană.

Aceste considerente au fost, de altfel, reținute ca temei, pentru anularea Ordinului nr. 364 din 30 mai 2001, de organizare a concursului, dispusă cu autoritate de lucru judecat prin sentința nr. 151 din 28 iunie 2001. În atare situație, deși nu este titulară a actului administrativ individual de numire în funcția de Secretar general al prefecturii, recurenta are calitate procesuală să solicite anularea actului respectiv, care prin conținutul său produce efecte juridice cu privire la statutul său de funcționar public și la funcția publică de conducere, în care a fost reintegrată prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Constatând că instanța de fond a admis greșit excepția lipsei calității procesuale active a recurentei-reclamante, Curtea va admite recursul, va casa în parte hotărârea atacată și va trimite cauza la aceeași instanță, pentru rejudecarea cererilor de anulare a Ordinului nr. 421 din 5 iulie 2001 și de acordare a daunelor morale, în sumă de 20.000.000 lei și a daunelor materiale, în sumă de 249.225.260 lei, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației, astfel cum s-a precizat cu cererea depusă în recurs. Cu ocazia rejudecării pricinii, instanța de fond va pune în discuția părților, introducerea în cauză a persoanei numite în funcție prin ordinul contestat de recurenta-reclamantă, pentru ca hotărârea ce se va pronunța, să fie opozabilă și acestei persoane.

Curtea va menține dispozițiile din hotărârea atacată, cu privire la cererile de suspendare și de anulare a Ordinului nr. 315 din 16 iulie 2001, emis de Prefectul județului Mureș și de obligare la plata daunelor morale și materiale. Pentru aceste cereri, instanța de fond a dispus corect disjungerea și declinarea competenței în favoarea Tribunalului Brașov, competent conform art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., să se pronunțe în primă instanță. Față de normele de competență materială sus-menționate, este legală și temeinică soluția dată de instanța de fond, excepției de necompetență materială, iar din considerentele și dispozitivul hotărârii atacate rezultă că excepția a avut ca obiect și a fost admisă, numai în privința cererii de chemare în judecată a Prefectului județului Mureș, pentru anularea Ordinului nr. 315 din 16 iulie 2001 și plata de despăgubiri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.Z., împotriva sentinței civile nr. 6/F din 21 ianuarie 2002, a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Casează în parte sentința și trimite cauza la aceieași instanță, pentru rejudecarea cererilor de anulare a Ordinului nr. 421 din 5 iulie 2001 și de acordare a daunelor morale și materiale. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate privind cererile de anulare a Ordinului nr. 315 din 16 iulie 2001, de suspendare a acestui ordin și de plată a daunelor morale și materiale. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2003.