ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1364/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 22

martie 2001, reclamanta N.L. a solicitat anularea Ordinului nr. 43 din 26

februarie 2001, emis de pârâtul Prefectul județului Argeș, reintegrarea sa în

funcția publică deținută anterior emiterii ordinului contestat și obligarea pârâtului

la plata drepturilor bănești, cuvenite de la data eliberării din funcție și

până la reintegrarea sa efectivă.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că a îndeplinit funcția publică de execuție de consilier juridic

categoria A, clasa a III-a, gradul III și prin ordinul contestat a fost nelegal

eliberată din această funcție, fără să fi fost reduse posturile, de natura

celui pe care l-a ocupat și fără să i se prezinte o ofertă de post din partea

Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Prin sentința nr. 118/F-C din 9

iulie 2001, Curtea de Apel Pitești a admis în parte acțiunea, a anulat actul

atacat și l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei drepturile salariale

cuvenite cu începere de la data eliberării din funcție, 1 martie 2001 și până la

data prezentării de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, a unei

oferte corespunzătoare categoriei, clasei și gradului avut de reclamantă ca

funcționar public, fiind respinsă cererea acesteia de reintegrare în funcția

deținută anterior.

Recursurile declarate de ambele

părți împotriva acestei sentințe, au fost admise prin decizia nr. 1269 din 2

aprilie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios

administrativ. Instanța de recurs a casat hotărârea atacată și a trimis cauza

spre rejudecare, la aceiași instanță, reținând că este necesară completarea

probatoriului, pentru a se putea verifica îndeplinirea cerințelor impuse de

prevederile art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, cu privire la valabilitatea

măsurii luate.

În fond după casare, Curtea de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința

nr. 93/F/C din 7 octombrie 2002, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut că măsura eliberării din funcție a reclamantei a fost dispusă cu

respectarea cerințelor art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, întrucât postul

deținut de reclamantă a fost efectiv desființat, iar oferta unui alt post,

prezentată cu adresa nr. 2632/2850 din 2 martie 2001 a Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici ,a fost refuzată, așa după cum se atestă prin

procesul-verbal.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii în

baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În primul motiv de casare, recurenta

a susținut că este greșită concluzia instanței de fond privind realizarea unei

restructurări efective la Prefectura județului Argeș, pentru că în baza noii

organigrame, aprobate în aplicarea H.G. nr. 9/2001, a crescut numărul de funcții

pentru studii superioare, iar intimata nu a dovedit motivele pentru care

angajații cu studii superioare nu au mai îndeplinit cerințele posturilor pe

care le ocupau.

Prin cel de-al doilea motiv de

casare s-a susținut că instanța de fond a apreciat eronat ca fiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, deși oferta

Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nu corespunde funcției deținute și

a fost ulterioară eliberării sale din funcție, fiind comunicată la 5 martie

2001.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele de casare invocate și cu dispozițiile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs,

pentru următoarele considerente:

Eliberarea din funcție a funcționarului public este

prevăzută de art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, pentru cazul în care

autoritatea sau instituția publică își reduce personalul, ca urmare a

reorganizării, prin reducerea de posturi de natura celui ocupat de funcționarul

public și acesta refuză oferta Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

La data emiterii Ordinului nr. 43

din 26 februarie 2001 nu erau întrunite aceste cerințe legale, pentru încetarea

raporturilor de serviciu ale recurentei, care era titularizată pe postul de

consilier juridic, categoria A, clasa III, gradul 3 la Prefectura județului

Argeș, îndeplinind o funcție publică de execuție și beneficiind de toate

drepturile recunoscute corpului funcționarilor publici, prin statutul cu

caracter general reglementat în Legea nr. 188/1999.

Deși Prefectura județului Argeș a

invocat desființarea a două posturi de consilier juridic, ca efect al

reorganizării, se constată că nu a fost dovedită existența acestei cauze de

eliberare din funcție a recurentei, care să justifice în mod obiectiv atingerea

adusă dreptului său la stabilitate, în exercitarea funcției publice.

Ordinul contestat de recurentă s-a

întemeiat pe referatul nr. 2493 din 26 februarie 2001, în care s-a propus

eliberarea din funcție a nouă funcționari publici, cu motivarea că posturile

ocupate au fost reduse prin Ordinele nr. 33 și 35, emise la 26 februarie 2001

de Prefectul județului Argeș, în aplicarea H.G. nr. 9/2001 și a Ordinului nr.

37 din 1 februarie 2001, emis de Ministrul Administrației Publice.

Din anexa Ordinului nr. 37 din 1

februarie 2001 rezultă că la Prefectura județului Argeș a fost aprobat un număr

de 41 de posturi, din care 36 pentru personalul de specialitate și 5 pentru

personalul de deservire.

Prin Ordinul nr. 23 din 12 februarie

2001, Prefectul județului Argeș a modificat organigrama, statul de funcții și

statul de personal în condițiile H.G. nr. 9/2001, iar numărul de posturi pentru

personalul de specialitate nu depășea numărul maxim aprobat de Ministerul

Administrației Publice, astfel după cum rezultă din Anexele 2 și 3 ale

ordinului.

În aceeași lună și, de asemenea, în

aplicarea H.G. nr. 9/2001, Prefectul județului Argeș a aprobat prin Ordinele

nr.  33 și 35 din 26 februarie 2001, o nouă modificare a organigramei, a

statului de funcții și a statului de personal, fără ca referatele pe care s-au

întemeiat aceste ordine, să precizeze cerințele serviciului public, care au

impus o altă repartizare pe compartimente a personalului de specialitate și

transformarea unor funcții de execuție, în funcții de conducere.

Prin urmare, eliberarea din funcție

a recurentei nu s-a datorat unei reduceri de personal sau unei reduceri a

numărului total de funcții cu studii superioare, iar desființarea celor două

funcții de execuție, ocupate de persoane cu studii juridice și transformarea

lor în funcții de conducere, pentru care este necesară o vechime de peste 8

ani, nu au fost justificate prin atribuirea și exercitarea unor noi competențe,

nefiind dovedit interesul unei mai bune organizări și funcționări a serviciului

public.

Lipsa unei reorganizări efective, în

sensul prevăzut de art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999,rezultă și din faptul

că, prin noua organigramă a fost aprobat cu începere de la data de 1 martie

2001, un număr de opt noi posturi de specialiști, posturi care erau încă

vacante la 25 iunie 2001, când s-a efectuat prima expertiză încuviințată în

cauză. De altfel, pentru aceste posturi, precum și pentru funcțiile de

conducere nou înființate, nu s-au organizat concursuri, ceea ce dovedește că

eliberarea din funcție a recurentei nu a fost consecința reducerii de personal,

iar transformarea postului ocupat într-o funcție de conducere nu a fost impusă

de nevoile reale ale activității autorității publice.

Prefectura județului Argeș nu a

contestat această situație de fapt și apărarea sa privind avizarea noii

organigrame de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, este lipsită

de relevanță, în condițiile în care avizul respectiv este ulterior eliberării

din funcție a recurentei și nu cuprinde mențiuni referitoare la Ordinele nr. 33

și 35 din 26 februarie 2001.

În consecință, instanța de fond a

constatat eronat că postul ocupat de recurentă a fost efectiv desființat și că

nu mai este posibilă reintegrarea în aceiași funcție sau într-o altă funcție

publică de execuție corespunzătoare.

De asemenea, instanța de fond a

apreciat greșit ca fiind îndeplinită în cauză cea de-a doua condiție prevăzută

expres de art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999 și anume, ca funcționarul

public să fi refuzat oferta Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Din actele dosarului rezultă că

Prefectura județului Argeș a comunicat Agenției Naționale a Funcționarilor

Publici, tabelul cu funcționarii publici care urmau să fie eliberați din

funcție, numai la data de 26 februarie 2001, când a și fost emis ordinul

contestat în cauză.

În atare situație, la data

eliberării din funcție a recurentei nu a existat oferta unui alt post și nu a

fost îndeplinită condiția impusă de lege, ca postul să fi fost refuzat de

funcționarul public, astfel încât nelegal s-a dispus încetarea raporturilor de

serviciu.

Apărarea Prefecturii județului Argeș

privind refuzul unui nou post de către recurentă, urmează a fi înlăturată, dat

fiind că nu a existat un asemenea refuz anterior eliberării din funcție, iar

adresa nr. 2850 din 5 martie 2001 nu face dovada că s-a comunicat efectiv

recurentei oferta pentru un alt post corespunzător funcției publice deținute.

Pentru considerentele expuse, Curtea

va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și pe fond, va admite

acțiunea formulată de recurenta-reclamantă. Fiind îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990, Curtea va anula Ordinul nr. 43

din 26 ianuarie 2001, emis de Prefectul județului Argeș, va dispune

reintegrarea recurentei-reclamante, în funcția publică deținută la data

emiterii Ordinului nr. 43/2001 sau într-un post echivalent funcției publice

deținute la acea dată, cu respectarea categoriei, clasei și gradului avut.

Totodată, intimatul pârât Prefectul județului Argeș va fi obligat să plătească

recurentei-reclamante, drepturile salariale cuvenite de la data eliberării din

funcție și până la reintegrarea efectivă, precum și cheltuielile de judecată,

în sumă de 2.300.000 lei, suportate la instanța de fond și în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de N.L.,

împotriva sentinței civile nr. 93/F/C din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

admite acțiunea formulată de reclamanta N.L.

Anulează Ordinul nr. 43 din 26

februarie 2001, emis de Prefectul județului Argeș.

Dispune reintegrarea reclamantei, în

funcția publică deținută la data emiterii Ordinului nr. 43/2001 sau într-un

post echivalent funcției publice deținute la acea dată, cu respectarea

categoriei, clasei și gradului avut.

Obligă pârâtul să plătească

reclamantei drepturile salariale cuvenite de la data eliberării din funcție și

până la reintegrarea efectivă.

Obligă pârâtul Prefectul județului

Argeș să plătească reclamantei N.L., suma de 2.300.000 lei cheltuieli de

judecată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 aprilie 2003.