ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2535/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată

la data de 21 martie 2001, reclamanta M.L.A. (căsătorită Pușcașu) a chemat în

judecată pe pârâtul Prefectul județului Argeș, solicitând anularea ordinului

nr. 46 din 26 februarie 2001, prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția de

consilier juridic, reintegrarea în funcția deținută și plata drepturilor

salariale cuvenite.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că a îndeplinit

funcția de consilier juridic în cadrul Prefecturii județului Argeș din martie

1997, iar în luna iulie 2000 a fost numită în funcția publică respectivă,

conform Legii nr. 188/1999.

Referitor la ordinul de eliberare a

sa din funcția publică deținută, reclamanta a învederat că este nelegal, fiind

emis cu nerespectarea prevederilor art. 92 lit. d) din Statutul funcționarilor

publici. Astfel, nu s-a făcut dovada reducerii efective a unor posturi de

natura celui ocupat și nici cerința solicitării unei oferte către Agenția

Națională a Funcționarilor Publici, urmată de refuzul acestei oferte de către

funcționarul public.

În fond după casare, prin sentința

nr. 113 din 2 decembrie 2002, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis în parte acțiunea și a dispus anularea

ordinului nr. 46 din 26 februarie 2001 și obligarea pârâtului să plătească

reclamantei drepturile salariale cuvenite pe perioada 1 martie 2001 – 7 mai

reclamantei în funcția publică deținută anterior.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că la data de 1 martie 2001, Prefectul județului Argeș a

aprobat un nou stat de personal, cu 47 posturi față de 52 posturi existente în

luna februarie 2001, dintre cele 5 posturi reduse, 3 fiind de consilieri

juridici, de natura postului ocupat de reclamantă.

Instanța de fond a constatat că

ordinul prin care s-a dispus eliberarea din funcție a reclamantei nu a fost

emis cu respectarea prevederilor art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999,

întrucât toate măsurile privind asigurarea unui alt post corespunzător au fost

demarate, cel mai devreme, odată cu luarea măsurii. Astfel, primul răspuns din

partea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici a fost primit la 2 martie

2001, nu doar după emiterea ordinului, dar și după data încetării efective a

raporturilor de muncă.

În consecință, instanța a

concluzionat că ordinul este nelegal, îi vatămă drepturile reclamantei

recunoscute prin Statutul funcționarilor publici, aprobat prin Legea nr.

188/1999 și a dispus anularea actului și obligarea pârâtului la plata drepturilor

salariale cuvenite.

Referitor la cererea de reintegrare

în funcția deținută anterior, instanța a considerat-o nefondată, întrucât, pe

de o parte, reducerea posturilor de natura celui ocupat a fost efectivă, iar pe

de altă parte, începând cu data de 7 mai 2002, reclamanta este încadrată

consilier juridic la Primăria Bascov.

Împotriva sentinței au declarat

recurs atât reclamanta M.L.A., căsătorită Pușcașu, cât și pârâtul Prefectul

județului Argeș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a învederat că respingerea

cererii de reintegrare în funcție s-a dispus prin aprecierea greșită a probelor

administrate, din care rezultă că reducerea de personal nu a fost efectivă, la

nivelul instituției fiind create posturi noi, deținute de persoane care nu

corespund din punctul de vedere al pregătirii profesionale.

Ca o consecință a anulării actului administrativ,

emis cu încălcarea legii, se impunea, a susținut reclamanta, a se dispune și

reintegrarea sa în funcția publică deținută anterior.

În recursul său, pârâtul a arătat că subzistă motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea fiind pronunțată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Astfel, din probele administrate a

rezultat că reducerea de personal, ca urmare a reorganizării, a fost făcută în

baza H.G. nr. 9/2000, numărul maxim de posturi aprobat pentru aparatul propriu

al prefecturii fiind de 41. În aceste împrejurări, postul de consilier juridic

deținut de reclamantă a fost desființat printr-un ordin (nr. 33 din 26 ianuarie

2001), necontestat, care a produs efecte juridice și prin care s-au modificat

corespunzător atât statul de funcții, cât și statul de personal al instituției.

Noua organigramă a fost aprobată de

Agenția Națională a Funcționarilor Publici, prin avizul nr. 3450 din 15 martie

2001, astfel încât, emițând ordinul atacat, pârâtul a procedat în limita

competențelor conferite prin lege.

Pârâtul a mai precizat și faptul că,

în limita posturilor disponibile, reclamantei i-au fost oferite funcții potrivite

pregătirii sale profesionale, oferte refuzate, astfel încât, în mod

nejustificat, s-a reținut de către instanță nelegalitatea ordinului.

Pârâtul a formulat

critici și cu privire la obligarea sa la plata drepturilor salariale, arătând

că, pe de o parte, nu s-a verificat dacă reclamanta nu a realizat venituri din

muncă în perioada 1 martie 2001 – 7 mai 2002, iar pe de altă parte, obligația

asigurării încadrării funcționarului public disponibilizat revenind altei

instituții, respectiv Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și 304

1

C.

proc. civ., Curtea va constata că ambele recursuri sunt nefondate, urmând a le

respinge ca atare.

Astfel, Curtea constată că instanța

de fond a reținut o situație de fapt corectă, corespunzătoare probelor

administrate în cauză, pe baza cărora a dispus, n mod justificat, anularea

ordinului de eliberare din funcție a reclamantei, ca emis cu nerespectarea

prevederilor legale în materie.

Conform art. 92 lit. d) din Legea

nr. 188/1999, conducătorul autorității sau instituției publice va dispune

eliberarea din funcție a funcționarului public, când își reduce personalul, ca

urmare a reorganizării, prin reducerea unor posturi de natura celui ocupat de

funcționarul public și acesta refuză oferta Agenției Naționale a Funcționarilor

Publici.

Din probele administrate rezultă că

prin noua organigramă stabilită cu începere de la 1 martie 2001, s-au redus 13

posturi, dintre care de natura celui ocupat de reclamantă, de consilier

juridic, un număr de 3 posturi. Așadar, în mod întemeiat s-a reținut că prima

cerință prevăzută de art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999 a fost îndeplinită,

reducerea posturilor de natura celui ocupat fiind reală, neavând relevanță

împrejurarea că la două din direcțiile Prefecturii județului Argeș erau vacante

2 posturi de director pentru care se cereau fie studii superioare juridice, fie

de altă calificare.

Sub acest aspect, criticile invocate

de reclamantă nu sunt întemeiate.

Ordinul în litigiu nu întrunește,

însă, cea de-a doua cerință a textului de lege sus-menționat, în sensul ca

reclamanta să fi refuzat oferta privind ocuparea unui post similar celui

deținut.

Din materialul probator aflat la

dosar rezultă că în ziua emiterii ordinului, 26 februarie 2001, tabelul privind

funcționarii publici ce urmau a fi disponibilizați, începând cu data de 1

martie 2001, a fost înaintat Agenției Naționale a Funcționarilor Publici,

aceasta comunicând luarea în evidență prin adresa înregistrată la prefectură la

5 martie 2001, iar la data de 13 martie 2001 făcând cunoscut pârâtului postul

vacant oferit reclamantei.

Așadar, s-a reținut, în mod

întemeiat, neîndeplinirea condiției privind existența unei oferte prealabile

eliberării din funcție și refuzul funcționarului de a-i da curs.

Față de cele expuse mai sus, Curtea

constată că sunt neîntemeiate criticile aduse sentinței de către pârât, cu

privire la anularea ordinului în litigiu.

De asemenea, nu este fondat nici

motivul de recurs privind obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale

cuvenite reclamantei, pentru intervalul cuprins între data eliberării din

funcție și cea a încadrării pe postul de consilier juridic la Primăria Bascov.

Deși pârâtul a susținut că

reclamanta a refuzat alte două posturi similare, această apărare nu poate fi

reținută, nefăcându-se dovada luării la cunoștință de către funcționarul public

în cauză a ofertei din partea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Sentința criticată este legală și

temeinică și sub aspectul respingerii cererii reclamantei, de reintegrare în

funcția publică deținută anterior. Ca urmare a continuării demersurilor

efectuate de Prefectura județului Argeș și de Agenția Națională a

Funcționarilor Publici, începând cu data de 7 mai 2002, reclamanta ocupă

funcția publică de consilier juridic la Primăria Bascov, similară celei

deținute anterior, consilier categoria A, clasa a II-a, gradul I.

Față de această împrejurare și de

faptul că reducerea posturilor de natura celui ocupat de reclamantă s-a dovedit

a fi reală, cererea acesteia privind reintegrarea în funcție a fost, în mod

întemeiat, respinsă.

În raport de cele expuse mai sus,

Curtea va respinge cele două recursuri declarate în cauză, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

P.L.A. și Prefectul județului Argeș împotriva sentinței civile nr. 113/F/ C din

2 decembrie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 iunie 2003.