ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1633/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 8 noiembrie 2000 la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ, reclamanta C.D.C. a solicitat în contradictoriu cu Prefectul județului Brașov anularea Ordinului nr. 754/2 noiembrie 2000 ca nelegal, reintegrarea în funcția avută anterior desfacerii contractului de muncă și plata despăgubirilor materiale corespunzătoare, precum și daune morale în sumă de 50.000.000 lei. În motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamantă că a fost numită în funcția de șef Birou Integrare Europeană prin Ordinul nr. 95/3 aprilie 1995 al Prefectului județului Brașov, având calitatea de funcționar public conferită de H.G.

nr. 667/1991 și că a fost transferată la 1 martie 1995 de la Primăria municipiului Brașov la Prefectura județului Brașov. S-a mai arătat că măsura de eliberare din funcție este nelegală întrucât Biroul de Integrare Europeană reprezintă o funcție principală a prefectului și nu poate fi desființată, iar, pe de altă parte, posturile vacante oferite de Agenția Națională a Funcționarilor Publici București nu sunt libere și nu corespund încadrării ca funcție publică de execuție cu excepția posturilor vacante de la Primăria orașului Predeal. Prin sentința civilă nr. 111/F/18 iunie 2001, Curtea de Apel Brașov a respins acțiunea reclamantei, reținând în considerentele hotărârii că eliberarea din funcție și desfacerea contractului de muncă s-a realizat ca urmare a reducerii de personal determinată de reorganizare.

De asemenea, instanța de fond a mai reținut că disponibilizările au fost impuse prin H.G. nr. 861/2000 și Ordinul nr. 412/2000 al Ministerului Finanțelor, iar prin Ordinul nr. 961/2000 emis de Prefectul județului Brașov s-a aprobat o nouă organigramă și statutul de funcțiuni al Prefectului. Referitor la criteriile avute în vedere de prefect la menținerea unicului post rămas în organigrama în domeniul în care a lucrat reclamanta, s-a apreciat că acestea nu pot fi cenzurate de instanță, fiind atributul exclusiv al angajatorului. De asemenea, s-a mai reținut că reclamanta nu și-a manifestat acceptul față de oferta Agenției Naționale a Funcționarilor Publici în condițiile art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta care a fost admis prin decizia nr. 848/5 martie 2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, care a casat hotărârea cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță. În considerentele deciziei s-a reținut că instanța nu a analizat, certitudinea posturilor oferite reclamantei de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în condițiile în care aceasta în urma verificărilor întreprinse nu a găsit o variantă viabilă pentru continuarea activității sale ca funcționar public. Cu ocazia rejudecării cauzei, aceasta fiind înregistrată sub nr. 422, reclamanta a reiterat cererea privind daunele morale și despăgubirile materiale în sumă de 47.883.489 lei.

Procedând la rejudecarea cauzei, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă pronunțată la 2 iulie 2002 a respins acțiunea reținând că în urma disponibilizării reclamantei, Prefectura județului Brașov a solicitat Agenției Naționale a Funcționarilor Publici oferta locurilor de muncă și că reclamanta nu a optat asupra postului liber din organigrama Consiliului local Predeal de auditor, având rezerve datorită problemelor financiare. Instanța a reținut că reclamanta trebuia să accepte acest post atâta timp cât el se afla în evidența Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și că atitudinea acesteia echivalează cu un refuz, aspect ce conturează caracterul nefondat al acțiunii.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta, susținând că instanța de fond nu a dat curs îndrumărilor deciziei Curții Supreme, în sensul completării probatoriilor privind condițiile în care a avut loc disponibilizarea, precum și cele privind realitatea posturilor vacante propuse. De asemenea, s-a mai arătat că din conținutul adresei Consiliului local Predeal către Prefectura Brașov (nr. 1228/2 noiembrie 2000), rezultă că singurul post de auditor era și el sub semnul incertitudinii, urmând să fie pus în discuție datorită problemelor de ordin financiar cu care se confrunta Consiliul local Predeal. Recursul este fondat.

Rezultă că Ordinul nr. 754/2 noiembrie 2000 emis de Prefectura județului Brașov este nelegal, întrucât chiar dacă s-au restrâns numărul posturilor de funcționari publici din cadrul aparatului tehnic al prefectului, funcția de șef de birou integrare europeană pe care a deținut-o reclamanta a fost preluată de un alt funcționar, iar pe de altă parte oferta de serviciu oferită de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost viabilă. Din conținutul adresei nr. 12223/2 noiembrie 2000 se constată că singurul post liber oferit reclamantei în organigrama Consiliului local Predeal, cel de auditor, este sub semnul incertitudinii în ce privește păstrarea, datorită problemelor financiare cu care se confruntă administrația locală, astfel că nu se poate vorbi de o ofertă viabilă, context în care refuzul reclamantei nu este nejustificat așa cum a reținut instanța de fond.

Nerespectându-se prevederile art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, Curtea urmează să dispună reintegrarea reclamantei la Biroul de Integrare Europeană în funcția avută, ca o consecință a anulării Ordinului nr. 754/2 noiembrie 2000, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor corespunzătoare postului avut, cu începere de la data încetării raporturilor de muncă și până la reîncadrare. Cu privire la daunele morale, Curtea urmează să constate că o atare cerere nu a fost dovedită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de C.D.C. împotriva sentinței civile nr. 64/F din 2 iulie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată. Admite în parte acțiunea. Anulează Ordinul prefectului nr. 754 din 2 noiembrie 2000 și dispune reintegrarea reclamantei la Biroul de Integrare Europeană - consilier I, clasa 1, grupa 1. Obligă pârâta la plata drepturilor corespunzător postului avut de la încetarea raportului de muncă până la reîncadrare. Respinge cererea de daune morale. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2003.