ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1633/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 8

noiembrie 2000 la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ,

reclamanta C.D.C. a solicitat în contradictoriu cu Prefectul județului Brașov

anularea Ordinului nr. 754/2 noiembrie 2000 ca nelegal, reintegrarea în funcția

avută anterior desfacerii contractului de muncă și plata despăgubirilor

materiale corespunzătoare, precum și daune morale în sumă de 50.000.000 lei.

În motivarea acțiunii s-a precizat

de către reclamantă că a fost numită în funcția de șef Birou Integrare

Europeană prin Ordinul nr. 95/3 aprilie 1995 al Prefectului județului Brașov,

având calitatea de funcționar public conferită de H.G. nr. 667/1991 și că a

fost transferată la 1 martie 1995 de la Primăria municipiului Brașov la

Prefectura județului Brașov.

S-a mai arătat că măsura de

eliberare din funcție este nelegală întrucât Biroul de Integrare Europeană

reprezintă o funcție principală a prefectului și nu poate fi desființată, iar,

pe de altă parte, posturile vacante oferite de Agenția Națională a Funcționarilor

Publici București nu sunt libere și nu corespund încadrării ca funcție publică

de execuție cu excepția posturilor vacante de la Primăria orașului Predeal.

Prin sentința civilă nr. 111/F/18

iunie 2001, Curtea de Apel Brașov a respins acțiunea reclamantei, reținând în

considerentele hotărârii că eliberarea din funcție și desfacerea contractului

de muncă s-a realizat ca urmare a reducerii de personal determinată de

reorganizare.

De asemenea, instanța de fond a mai

reținut că disponibilizările au fost impuse prin H.G. nr. 861/2000 și Ordinul

nr. 412/2000 al Ministerului Finanțelor, iar prin Ordinul nr. 961/2000 emis de

Prefectul județului Brașov s-a aprobat o nouă organigramă și statutul de

funcțiuni al Prefectului.

Referitor la criteriile avute în vedere

de prefect la menținerea unicului post rămas în organigrama în domeniul în care

a lucrat reclamanta, s-a apreciat că acestea nu pot fi cenzurate de instanță,

fiind atributul exclusiv al angajatorului.

De asemenea, s-a mai reținut că

reclamanta nu și-a manifestat acceptul față de oferta Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici în condițiile art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs reclamanta care a fost admis prin decizia nr. 848/5 martie 2002

pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, care a casat hotărârea cu trimitere

spre rejudecare la aceeași instanță.

În considerentele deciziei s-a

reținut că instanța nu a analizat, certitudinea posturilor oferite reclamantei

de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în condițiile în care aceasta în

urma verificărilor întreprinse nu a găsit o variantă viabilă pentru continuarea

activității sale ca funcționar public.

Cu ocazia rejudecării cauzei,

aceasta fiind înregistrată sub nr. 422, reclamanta a reiterat cererea privind

daunele morale și despăgubirile materiale în sumă de 47.883.489 lei.

Procedând la rejudecarea cauzei,

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă

pronunțată la 2 iulie 2002 a respins acțiunea reținând că în urma disponibilizării

reclamantei, Prefectura județului Brașov a solicitat Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici oferta locurilor de muncă și că reclamanta nu a optat

asupra postului liber din organigrama Consiliului local Predeal de auditor,

având rezerve datorită problemelor financiare.

Instanța a reținut că reclamanta

trebuia să accepte acest post atâta timp cât el se afla în evidența Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici și că atitudinea acesteia echivalează cu un

refuz, aspect ce conturează caracterul nefondat al acțiunii.

Împotriva sentinței pronunțată de

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ, a declarat recurs

reclamanta, susținând că instanța de fond nu a dat curs îndrumărilor deciziei

Curții Supreme, în sensul completării probatoriilor privind condițiile în care

a avut loc disponibilizarea, precum și cele privind realitatea posturilor

vacante propuse.

De asemenea, s-a mai arătat că din

conținutul adresei Consiliului local Predeal către Prefectura Brașov (nr.

1228/2 noiembrie 2000), rezultă că singurul post de auditor era și el sub

semnul incertitudinii, urmând să fie pus în discuție datorită problemelor de

ordin financiar cu care se confrunta Consiliul local Predeal.

Recursul este fondat.

Rezultă că Ordinul nr. 754/2

noiembrie 2000 emis de Prefectura județului Brașov este nelegal, întrucât chiar

dacă s-au restrâns numărul posturilor de funcționari publici din cadrul

aparatului tehnic al prefectului, funcția de șef de birou integrare europeană

pe care a deținut-o reclamanta a fost preluată de un alt funcționar, iar pe de

altă parte oferta de serviciu oferită de Agenția Națională a Funcționarilor

Publici nu a fost viabilă.

Din conținutul adresei nr. 12223/2

noiembrie 2000 se constată că singurul post liber oferit reclamantei în organigrama

Consiliului local Predeal, cel de auditor, este sub semnul incertitudinii în ce

privește păstrarea, datorită problemelor financiare cu care se confruntă

administrația locală, astfel că nu se poate vorbi de o ofertă viabilă, context

în care refuzul reclamantei nu este nejustificat așa cum a reținut instanța de

fond.

Nerespectându-se prevederile art. 92

lit. d) din Legea nr. 188/1999, Curtea urmează să dispună reintegrarea

reclamantei la Biroul de Integrare Europeană în funcția avută, ca o consecință

a anulării Ordinului nr. 754/2 noiembrie 2000, cu obligarea pârâtei la plata

drepturilor corespunzătoare postului avut, cu începere de la data încetării

raporturilor de muncă și până la reîncadrare.

Cu privire la daunele morale, Curtea

urmează să constate că o atare cerere nu a fost dovedită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de C.D.C.

împotriva sentinței civile nr. 64/F din 2 iulie 2002 a Curții de Apel Brașov,

secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată.

Admite în parte acțiunea.

Anulează Ordinul prefectului nr. 754

din 2 noiembrie 2000 și dispune reintegrarea reclamantei la Biroul de Integrare

Europeană - consilier I, clasa 1, grupa 1.

Obligă pârâta la plata drepturilor

corespunzător postului avut de la încetarea raportului de muncă până la

reîncadrare.

Respinge cererea de daune morale.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 aprilie 2003.