ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2343/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, la 24 octombrie 2005, F.P. a formulat recurs împotriva sentinței nr.

203 din 5 septembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în dosarul

nr. 1407/2005/CA, solicitând casarea acesteia, rejudecarea litigiului și în

fond, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.

În motivarea recursului, petentul a susținut că instanța a

pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea legii.

Sub acest aspect, petentul a susținut că prin cererea în

contencios administrativ ce a format obiectul dosarului nr. 1407/2005 a Curții

de Apel Târgu Mureș, s-au atacat 2 acte administrative cu caracter individual,

dintre care unul, respectiv ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.

11/2612 din 28 februarie 2005, era adresat altui subiect de drept, respectiv

lui P.Z. Pentru aceasta, petentul F.P. a solicitat ca instanța să solicite din

oficiu Ministerului Administrației și Internelor, documentația care a stat la

baza emiterii ordinului atacat.

În mod greșit, instanța, consideră recurentul, prin recursul

de față, a respins această cerere, prin încheierea din 16 mai 2005.

Se mai consideră de recurent, că instanța de fond a ignorat

demisia din funcție a doamnei P.Z., faptul că nu s-au respectat dispozițiile

legale la concursul pentru ocuparea funcției de Secretar general al prefecturii,

de P.Z. și pentru a fi încadrată ca înalt funcționar public.

S-a mai susținut de recurent, că nu a avut nici o culpă în

neparticiparea la un concurs pe un post considerat ulterior nevacant, că nu s-a

cerut preavizul, că nu s-au îndeplinit procedurile prealabile cu A.N.F.

(conform art. 86 din Legea nr. 188/1999), că s-a încălcat principiul

stabilității în exercitarea funcției publice și că s-a anulat ordinul de

reîncadrare a sa, după ce actul a produs efecte juridice.

Se susține că Ordinul nr. 2612 din 28 februarie 2005 este

ilegal și că în mod greșit, instanța de fond a avut în vedere sentința nr. 241/F

din 21 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, prin care

s-a

anulat Ordinul nr. 421/2001 prin care a fost numit Secretar general al

Prefecturii județului Mureș.

Sub acest aspect, recurentul a considerat că Ordinul nr. 421/2001

a fost „implicit abrogat” prin Ordinul nr. 5/II/3941 din 4 iulie 2003, prin

care a fost reîncadrat în funcție, ca înalt funcționar public, în baza Legii nr.

161/2003 și a H.G. nr. 730/2003.

Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că prin sentința nr. 203 din 5 septembrie 2005, pronunțată de Curtea

de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, s-a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de instituția

Prefectului județului Mureș.

Totodată, s-a respins acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamantul F.P., în contradictoriu cu Ministerul Administrației

și Internelor și pentru opozabilitate, cu instituția Prefectului și P.Z.

Cu privire la fondul acțiunii de față, instanța a reținut că

pârâta P.Z. a fost numită în funcția publică de Secretar general al Prefectului

județului Mureș, prin ordinul de atestare pe post din 26 iulie 2000, și nu ca

urmare a unor negocieri politice, așa cum a susținut recurentul-reclamant.

Prin Ordinul nr. 291 din 10 aprilie 2001 al Ministerului Administrației

și Internelor s-a dispus susținerea unui test profesional pentru unii secretari

generali ai prefecturilor, iar prin Ordinul nr. 318 din 2 mai 2001 s-a dispus

eliberarea lui P.Z. din funcție, pentru neparticiparea la test.

Instanța de fond a mai reținut că, deși executarea acestor

ordine era suspendată prin încheierea din 9 mai 2001, totuși se emite Ordinul nr.

364 din 30 mai 2001, de organizare a concursului pentru ocuparea funcției

vacante de Secretar general în data de 29 iunie 2001.

Toate aceste 3 ordine au fost anulate prin sentința nr. 151

din 28 iunie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, irevocabilă prin decizia nr. 1704

din 30 aprilie 2002 a Curții Supreme de Justiție. Instanța de fond a mai

reținut că, deși susținerea examenului fusese anulată în primă instanță, totuși

se organizează concurs, în urma căruia s-a emis Ordinul nr. 421 din 5 iulie

2001, prin care recurentul-reclamant a fost numit în funcția de Secretar

general al Prefecturii județului Mureș. Prin sentința nr. 241 din 21 octombrie 2003, a Curții de Apel Brașov, irevocabilă prin decizia nr. 499 din 1 februarie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acest ordin a fost anulat.

S-a mai constatat că anterior, în temeiul art. XVII din

Legea nr. 161/2003 și a H.G. nr. 730/2003, prin Ordinul Ministerului

Administrației și Internelor nr. S/II/3941 din 14 iulie 2003, reclamantul a

fost reîncadrat în funcția publică de Secretar general al Prefecturii județului

Mureș, corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, cu menținerea

drepturilor dobândite potrivit legislației în vigoare.

Referitor la această reîncadrare, instanța a precizat că

potrivit art. XVII alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, funcționarii

publici numiți în funcțiile publice prevăzute de Legea nr. 188/1999, vor fi

reîncadrați în funcțiile publice prevăzute în anexă, dacă desfășoară una din

activitățile prevăzute de art. 2 alin. (3) și îndeplinește condițiile prevăzute

la art. 49 din Legea nr. 188/1999.

Reîncadrarea în funcții publice corespunzătoare categoriei

înalților funcționari publici se face, conform alin. (2), în limita funcțiilor

prevăzute potrivit structurii organizatorice și cu respectarea condițiilor

minime de vechime în specialitate și a studiilor necesare exercitării funcției

publice prevăzute de Legea nr. 188/1999.

În aplicare, reține instanța de fond, prin H.G. nr. 730/2003,

privind reîncadrarea funcționarilor publici în funcțiile publice

corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, art. 2 arată, atât

categoriile de funcționari publici aflați în funcție la data reîncadrării,

cărora le sunt aplicabile aceste dispoziții legale, cât și criteriile ce

trebuie îndeplinite pentru reîncadrarea în funcții publice corespunzătoare

categoriei înalților funcționari publici.

Curtea de apel a constatat că reclamantul, la data

reîncadrării, deținea funcția publică prevăzută la art. 11 lit. f) din Legea nr.

188/1999, în temeiul Ordinului nr. 421/2001, care nu fusese încă anulat și

îndeplinind criteriile din art. 2 alin. (3) și art. 3 din H.G. nr. 730/2003. Prin

Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. S/II/3941 din 4 iulie 2003 a fost reîncadrat în categoria înalților funcționari publici.

Deci, ordinul de mai sus nu a fost emis ca urmare a unui

concurs, ci a faptului că deținea la acea dată, funcția de Secretar general al

Prefecturii Mureș, în baza Ordinului nr. 421/2001 și a îndeplinit criteriile

din art. 2 și 3 din H.G. nr. 730/2003.

Deci, în mod firesc anulându-se Ordinul nr. 421/2001,

implicit aceiași consecință privește Ordinul nr. S/II/3491/2003, fără să fie

nevoie de vreo hotărâre judecătorească de anulare a acestuia din urmă.

Instanța de fond a constatat în mod corect că pentru

considerentele care au stat la baza emiterii acestui ultim ordin, nu subzistă

nici susținerile reclamantului, referitoare la abrogarea tacită a Ordinului nr.

421/2001, prin emiterea Ordinului nr. S/II/3491/2003.

Mai mult, la data de 1 februarie 2005, data rămânerii

irevocabile a sentinței nr. 241/2003 a Curții de Apel Brașov, (sentință prin

care s-a anulat Ordinul nr. 421/2001), raporturile de serviciu ale

reclamantului au încetat de drept, conform art. 84 din Legea nr. 29/1950, în

vigoare la data înregistrării acțiunii în contencios ce a format obiectul

dosarului în care s-a pronunțat sentința nr. 241/2003. Conducătorul unității

administrative în mod corect a procedat la executarea în termen de 30 de zile,

emițându-se ordinele atacate în cauză. De altfel, în aceste condiții, recursul

Ministerului Administrației și Internelor împotriva sentinței nr. 123/2004 a

Curții de Apel Târgu Mureș, prin care a obligat Ministerul Administrației și

Internelor să pună în executare sentința nr. 151/2001 (irevocabilă), privind

reintegrarea pârâtei P.Z., în funcția de Secretar general al Prefecturii județului

Mureș, a fost respins ca fără obiect (cele 2 ordine fiind emise între timp).

Deci, în raport cu această situație, susținerile privind

necesitatea preavizului, în mod corect au fost respinse de instanța de fond,

reiterarea lor în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind neîntemeiate.

Așa fiind, instanța de fond a considerat că prin emiterea

celor 2 ordine, Ministerul Administrației și Internelor nu a comis nici un

exces de putere, ci doar a pus în aplicare hotărârile irevocabile ale

instanțelor judecătorești, iar reclamantul nu mai deținea un drept subiectiv

care să îi fie vătămat, dreptul său fiind desființat odată cu anularea Ordinului

nr. 421/2001.

Hotărârea instanței de fond atacată în cauză este legală și

temeinică, astfel încât recursul declarat va fi respins.

Așa cum rezultă din recursul declarat de petent, acesta face

o interpretare, atât a situației de fapt, cât și a dispozițiilor legale,

străină de datele cauzei.

În mod corect, instanța de fond a reținut că reîncadrarea sa

ca Secretar general al Prefecturii Mureș s-a făcut în condițiile Legii nr. 161/2003,

cu referire la art. 49 din Legea nr. 188/1999, în condițiile H.G. nr. 730/2003,

iar nu ca urmare a unui recurs. Deci, anulându-se Ordinul nr. 421/2001 (anulat

prin sentința irevocabilă), implicit privește și Ordinul nr. S/II/3491/2003, în

condițiile în care nu se poate susține că Ordinul nr. 421/2001 a fost abrogat

prin emiterea Ordinului nr. S/II/3491/2003.

Construcția juridică prezentată de petent și care îi este

favorabilă în susținerea cererii de chemare în judecată, nu este întemeiată de

probele cauzei.

Susținerile recurentului, în sensul că instanța de judecată

nu ar fi respectat dispozițiile legale în soluționarea cauzei, nu sunt dovedite,

de asemenea, astfel încât recursul este, de asemenea, neîntemeiat.

Cât privește greșeala instanței care nu ar fi cerut

„documentele ce au stat la baza emiterii actului administrativ ce o privea pe P.Z.

”,

este, de asemenea, neîntemeiată, pe

de o parte, pentru că privea o altă persoană cu privire la care s-a emis un alt

act administrativ, iar demisia acesteia privea funcția publică de execuție consilier

juridic, ce nu are legătură cu funcția recurentului, de Secretar general al

Prefecturii.

Cum Ministerul Administrației și Internelor s-a conformat

sentinței judecătorești, definitivă și irevocabilă, nr. 241/2003, a Curții de

Apel Brașov, nu este întemeiată nici susținerea petentului că la emiterea

ordinului lui atacat ar fi trebuit să i se dea un preaviz, emiterea ordinelor

în acest caz fiind supusă dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 29/1990.

Este de observat că, întrucât în cadrul aparatului de specialitate

al Prefecturii Mureș nu există o funcție publică vacantă corespunzătoare

funcției pe care a deținut-o recurentul, acesta a fost încadrat consilier

personal în cadrul cabinetului Prefectului, prin Ordinul Prefectului nr. 108

din 21 martie 2005.

Recursul recurentului fiind neîntemeiat, va fi respins

potrivit art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de F.P. împotriva sentinței

civile nr. 203 din 5 septembrie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 iunie 2006.