ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2343/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, la 24 octombrie 2005, F.P. a formulat recurs împotriva sentinței nr. 203 din 5 septembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în dosarul nr. 1407/2005/CA, solicitând casarea acesteia, rejudecarea litigiului și în fond, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată. În motivarea recursului, petentul a susținut că instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea legii. Sub acest aspect, petentul a susținut că prin cererea în contencios administrativ ce a format obiectul dosarului nr. 1407/2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, s-au atacat 2 acte administrative cu caracter individual, dintre care unul, respectiv ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 11/2612 din 28 februarie 2005, era adresat altui subiect de drept, respectiv lui P.Z.

Pentru aceasta, petentul F.P. a solicitat ca instanța să solicite din oficiu Ministerului Administrației și Internelor, documentația care a stat la baza emiterii ordinului atacat. În mod greșit, instanța, consideră recurentul, prin recursul de față, a respins această cerere, prin încheierea din 16 mai 2005. Se mai consideră de recurent, că instanța de fond a ignorat demisia din funcție a doamnei P.Z., faptul că nu s-au respectat dispozițiile legale la concursul pentru ocuparea funcției de Secretar general al prefecturii, de P.Z. și pentru a fi încadrată ca înalt funcționar public. S-a mai susținut de recurent, că nu a avut nici o culpă în neparticiparea la un concurs pe un post considerat ulterior nevacant, că nu s-a cerut preavizul, că nu s-au îndeplinit procedurile prealabile cu A.N.F.

(conform art. 86 din Legea nr. 188/1999), că s-a încălcat principiul stabilității în exercitarea funcției publice și că s-a anulat ordinul de reîncadrare a sa, după ce actul a produs efecte juridice. Se susține că Ordinul nr. 2612 din 28 februarie 2005 este ilegal și că în mod greșit, instanța de fond a avut în vedere sentința nr. 241/F din 21 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, prin care s-a anulat Ordinul nr. 421/2001 prin care a fost numit Secretar general al Prefecturii județului Mureș. Sub acest aspect, recurentul a considerat că Ordinul nr. 421/2001 a fost „implicit abrogat” prin Ordinul nr. 5/II/3941 din 4 iulie 2003, prin care a fost reîncadrat în funcție, ca înalt funcționar public, în baza Legii nr. 161/2003 și a H.G.

nr. 730/2003. Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 203 din 5 septembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de instituția Prefectului județului Mureș. Totodată, s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul F.P., în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor și pentru opozabilitate, cu instituția Prefectului și P.Z. Cu privire la fondul acțiunii de față, instanța a reținut că pârâta P.Z. a fost numită în funcția publică de Secretar general al Prefectului județului Mureș, prin ordinul de atestare pe post din 26 iulie 2000, și nu ca urmare a unor negocieri politice, așa cum a susținut recurentul-reclamant.

Prin Ordinul nr. 291 din 10 aprilie 2001 al Ministerului Administrației și Internelor s-a dispus susținerea unui test profesional pentru unii secretari generali ai prefecturilor, iar prin Ordinul nr. 318 din 2 mai 2001 s-a dispus eliberarea lui P.Z. din funcție, pentru neparticiparea la test. Instanța de fond a mai reținut că, deși executarea acestor ordine era suspendată prin încheierea din 9 mai 2001, totuși se emite Ordinul nr. 364 din 30 mai 2001, de organizare a concursului pentru ocuparea funcției vacante de Secretar general în data de 29 iunie 2001. Toate aceste 3 ordine au fost anulate prin sentința nr. 151 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, irevocabilă prin decizia nr. 1704 din 30 aprilie 2002 a Curții Supreme de Justiție.

Instanța de fond a mai reținut că, deși susținerea examenului fusese anulată în primă instanță, totuși se organizează concurs, în urma căruia s-a emis Ordinul nr. 421 din 5 iulie 2001, prin care recurentul-reclamant a fost numit în funcția de Secretar general al Prefecturii județului Mureș. Prin sentința nr. 241 din 21 octombrie 2003, a Curții de Apel Brașov, irevocabilă prin decizia nr. 499 din 1 februarie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acest ordin a fost anulat. S-a mai constatat că anterior, în temeiul art. XVII din Legea nr. 161/2003 și a H.G. nr. 730/2003, prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. S/II/3941 din 14 iulie 2003, reclamantul a fost reîncadrat în funcția publică de Secretar general al Prefecturii județului Mureș, corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, cu menținerea drepturilor dobândite potrivit legislației în vigoare.

Referitor la această reîncadrare, instanța a precizat că potrivit art. XVII alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, funcționarii publici numiți în funcțiile publice prevăzute de Legea nr. 188/1999, vor fi reîncadrați în funcțiile publice prevăzute în anexă, dacă desfășoară una din activitățile prevăzute de art. 2 alin. (3) și îndeplinește condițiile prevăzute la art. 49 din Legea nr. 188/1999. Reîncadrarea în funcții publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici se face, conform alin. (2), în limita funcțiilor prevăzute potrivit structurii organizatorice și cu respectarea condițiilor minime de vechime în specialitate și a studiilor necesare exercitării funcției publice prevăzute de Legea nr. 188/1999.

În aplicare, reține instanța de fond, prin H.G. nr. 730/2003, privind reîncadrarea funcționarilor publici în funcțiile publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, art. 2 arată, atât categoriile de funcționari publici aflați în funcție la data reîncadrării, cărora le sunt aplicabile aceste dispoziții legale, cât și criteriile ce trebuie îndeplinite pentru reîncadrarea în funcții publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici. Curtea de apel a constatat că reclamantul, la data reîncadrării, deținea funcția publică prevăzută la art. 11 lit. f) din Legea nr. 188/1999, în temeiul Ordinului nr. 421/2001, care nu fusese încă anulat și îndeplinind criteriile din art. 2 alin. (3) și art. 3 din H.G.

nr. 730/2003. Prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. S/II/3941 din 4 iulie 2003 a fost reîncadrat în categoria înalților funcționari publici. Deci, ordinul de mai sus nu a fost emis ca urmare a unui concurs, ci a faptului că deținea la acea dată, funcția de Secretar general al Prefecturii Mureș, în baza Ordinului nr. 421/2001 și a îndeplinit criteriile din art. 2 și 3 din H.G. nr. 730/2003. Deci, în mod firesc anulându-se Ordinul nr. 421/2001, implicit aceiași consecință privește Ordinul nr. S/II/3491/2003, fără să fie nevoie de vreo hotărâre judecătorească de anulare a acestuia din urmă. Instanța de fond a constatat în mod corect că pentru considerentele care au stat la baza emiterii acestui ultim ordin, nu subzistă nici susținerile reclamantului, referitoare la abrogarea tacită a Ordinului nr. 421/2001, prin emiterea Ordinului nr. S/II/3491/2003.

Mai mult, la data de 1 februarie 2005, data rămânerii irevocabile a sentinței nr. 241/2003 a Curții de Apel Brașov, (sentință prin care s-a anulat Ordinul nr. 421/2001), raporturile de serviciu ale reclamantului au încetat de drept, conform art. 84 din Legea nr. 29/1950, în vigoare la data înregistrării acțiunii în contencios ce a format obiectul dosarului în care s-a pronunțat sentința nr. 241/2003. Conducătorul unității administrative în mod corect a procedat la executarea în termen de 30 de zile, emițându-se ordinele atacate în cauză. De altfel, în aceste condiții, recursul Ministerului Administrației și Internelor împotriva sentinței nr. 123/2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, prin care a obligat Ministerul Administrației și Internelor să pună în executare sentința nr. 151/2001 (irevocabilă), privind reintegrarea pârâtei P.Z., în funcția de Secretar general al Prefecturii județului Mureș, a fost respins ca fără obiect (cele 2 ordine fiind emise între timp).

Deci, în raport cu această situație, susținerile privind necesitatea preavizului, în mod corect au fost respinse de instanța de fond, reiterarea lor în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind neîntemeiate. Așa fiind, instanța de fond a considerat că prin emiterea celor 2 ordine, Ministerul Administrației și Internelor nu a comis nici un exces de putere, ci doar a pus în aplicare hotărârile irevocabile ale instanțelor judecătorești, iar reclamantul nu mai deținea un drept subiectiv care să îi fie vătămat, dreptul său fiind desființat odată cu anularea Ordinului nr. 421/2001. Hotărârea instanței de fond atacată în cauză este legală și temeinică, astfel încât recursul declarat va fi respins.

Așa cum rezultă din recursul declarat de petent, acesta face o interpretare, atât a situației de fapt, cât și a dispozițiilor legale, străină de datele cauzei. În mod corect, instanța de fond a reținut că reîncadrarea sa ca Secretar general al Prefecturii Mureș s-a făcut în condițiile Legii nr. 161/2003, cu referire la art. 49 din Legea nr. 188/1999, în condițiile H.G. nr. 730/2003, iar nu ca urmare a unui recurs. Deci, anulându-se Ordinul nr. 421/2001 (anulat prin sentința irevocabilă), implicit privește și Ordinul nr. S/II/3491/2003, în condițiile în care nu se poate susține că Ordinul nr. 421/2001 a fost abrogat prin emiterea Ordinului nr. S/II/3491/2003. Construcția juridică prezentată de petent și care îi este favorabilă în susținerea cererii de chemare în judecată, nu este întemeiată de probele cauzei.

Susținerile recurentului, în sensul că instanța de judecată nu ar fi respectat dispozițiile legale în soluționarea cauzei, nu sunt dovedite, de asemenea, astfel încât recursul este, de asemenea, neîntemeiat. Cât privește greșeala instanței care nu ar fi cerut „documentele ce au stat la baza emiterii actului administrativ ce o privea pe P.Z. ”, este, de asemenea, neîntemeiată, pe de o parte, pentru că privea o altă persoană cu privire la care s-a emis un alt act administrativ, iar demisia acesteia privea funcția publică de execuție consilier juridic, ce nu are legătură cu funcția recurentului, de Secretar general al Prefecturii.

Cum Ministerul Administrației și Internelor s-a conformat sentinței judecătorești, definitivă și irevocabilă, nr. 241/2003, a Curții de Apel Brașov, nu este întemeiată nici susținerea petentului că la emiterea ordinului lui atacat ar fi trebuit să i se dea un preaviz, emiterea ordinelor în acest caz fiind supusă dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 29/1990. Este de observat că, întrucât în cadrul aparatului de specialitate al Prefecturii Mureș nu există o funcție publică vacantă corespunzătoare funcției pe care a deținut-o recurentul, acesta a fost încadrat consilier personal în cadrul cabinetului Prefectului, prin Ordinul Prefectului nr. 108 din 21 martie 2005. Recursul recurentului fiind neîntemeiat, va fi respins potrivit art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.P. împotriva sentinței civile nr. 203 din 5 septembrie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2006.