ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 43/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 9 septembrie 2005, reclamantul P.J.N. a chemat în judecată A.N.P.C., solicitând anularea ordinului nr. 441 din 10 august 2005, prin care H.N. a fost numită în funcția publică de director executiv al O.J.P.C.N. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că actul administrativ a fost emis cu nerespectarea art. 3 din Legea nr. 340/2004, privind instituția prefectului, respectiv fără avizul obligatoriu al prefectului pentru participarea la concurs, refuz confirmat și după declararea concurentului admis. Prin sentința civilă nr. 102 din 15 mai 2006, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, nefiind contestate rezultatele concursului din 3-4 august 2005 organizat pentru ocuparea funcției de director executiv în cadrul O.J.P.C.N., a fost declarată admisă H.N., după care s-a solicitat avizul favorabil al prefectului pentru numirea în funcție, reclamantul refuzând, motivat de protocolul partidelor politice, potrivit căruia era susținut cel de-al doilea concurent. Instanța a constatat că, fiind respectate prevederile legale privind organizarea concursului, pârâta a decis în mod justificat numirea în funcție a candidatului declarat admis, chiar și în lipsa avizului favorabil al prefectului, conformându-se normei speciale prevăzute de art. 3 lit. g) din O.U.G.

nr. 15/2005, aprobată prin Legea nr. 130/2005, privind unele măsuri pentru ocuparea prin concurs a funcțiilor publice vacante. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul P.J.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a învederat că instanța de fond a reținut în mod eronat că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 15/2005 și nu prevederile art. 25 din Legea nr. 340/2004, deși ordonanța sus menționată nu face decât să stabilească unele excepții cu privire la modul și termenele de desfășurare a concursului și nu cu privire la obligativitatea ca numirea în funcția publică de conducere să se facă numai la propunerea prefectului. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, este real faptul că la data emiterii ordinului contestat era în vigoare textul art. 25 din Legea nr. 340/2004 potrivit căruia numirea și eliberarea din funcție a conducătorilor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale se fac numai la propunerea prefectului, în condițiile legii. În cauză, după susținerea celor două probe ale concursului din 3-4 august 2005 pentru ocuparea funcției de director executiv în cadrul O.J.P.C.N., punctajul cel mai mare a fost obținut de H.N., care a fost declarată admisă, pârâta procedând prin adresa nr. 2168 din 5 august 2005 la comunicarea rezultatelor concursului către prefectul județului, căruia i-a solicitat, acordarea avizului favorabil pentru numirea în funcție.

În situația în care s-a solicitat numirea în funcția de conducere a candidatei care a câștigat în mod corect concursul, necontestat de altfel, iar avizul negativ al prefectului nu este în nici un fel motivat, refuzul acestuia apare nejustificat, contravenind înseși dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 340/2004, care impun respectarea condițiilor legii pentru numirea sau eliberarea din funcție. Nu constituie o justificare faptul că reclamantul acordase aviz favorabil celui de-al doilea candidat, această propunere fiind făcută cu 2 luni înainte de data concursului, când lista candidaților era deschisă, iar data susținerii concursului nu fusese încă stabilită. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.J.N. – T.M., împotriva sentinței civile nr. 102 din 15 mai 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2007