ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 43/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 9 septembrie 2005, reclamantul P.J.N. a chemat în judecată A.N.P.C.,

solicitând anularea ordinului nr. 441 din 10 august 2005, prin care H.N. a fost

numită în funcția publică de director executiv al O.J.P.C.N.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că actul administrativ a fost emis cu nerespectarea art. 3

din Legea nr. 340/2004, privind instituția prefectului, respectiv fără avizul

obligatoriu al prefectului pentru participarea la concurs, refuz confirmat și

după declararea concurentului admis.

Prin sentința civilă nr. 102

din 15 mai 2006, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că, nefiind contestate rezultatele concursului din

3-4 august 2005 organizat pentru ocuparea funcției de director executiv în

cadrul O.J.P.C.N., a fost declarată admisă H.N., după care s-a solicitat avizul

favorabil al prefectului pentru numirea în funcție, reclamantul refuzând,

motivat de protocolul partidelor politice, potrivit căruia era susținut cel

de-al doilea concurent.

Instanța a constatat că,

fiind respectate prevederile legale privind organizarea concursului, pârâta a

decis în mod justificat numirea în funcție a candidatului declarat admis, chiar

și în lipsa avizului favorabil al prefectului, conformându-se normei speciale

prevăzute de art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 15/2005, aprobată prin Legea nr.

130/2005, privind unele măsuri pentru ocuparea prin concurs a funcțiilor

publice vacante.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul P.J.N., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

învederat că instanța de fond a reținut în mod eronat că în cauză ar fi

aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 15/2005 și nu prevederile art. 25 din Legea

nr. 340/2004, deși ordonanța sus menționată nu face decât să stabilească unele

excepții cu privire la modul și termenele de desfășurare a concursului și nu cu

privire la obligativitatea ca numirea în funcția publică de conducere să se

facă numai la propunerea prefectului.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, este real faptul că

la data emiterii ordinului contestat era în vigoare textul art. 25 din Legea

nr. 340/2004 potrivit căruia numirea și eliberarea din funcție a conducătorilor

serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale

administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale se fac

numai la propunerea prefectului, în condițiile legii.

În cauză, după susținerea

celor două probe ale concursului din 3-4 august 2005 pentru ocuparea funcției

de director executiv în cadrul O.J.P.C.N., punctajul cel mai mare a fost

obținut de H.N., care a fost declarată admisă, pârâta procedând prin adresa nr.

2168 din 5 august 2005 la comunicarea rezultatelor concursului către prefectul

județului, căruia i-a solicitat, acordarea avizului favorabil pentru numirea în

funcție.

În situația în care s-a

solicitat numirea în funcția de conducere a candidatei care a câștigat în mod

corect concursul, necontestat de altfel, iar avizul negativ al prefectului nu

este în nici un fel motivat, refuzul acestuia apare nejustificat, contravenind

înseși dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 340/2004, care impun respectarea condițiilor

legii pentru numirea sau eliberarea din funcție.

Nu constituie o justificare

faptul că reclamantul acordase aviz favorabil celui de-al doilea candidat,

această propunere fiind făcută cu 2 luni înainte de data concursului, când

lista candidaților era deschisă, iar data susținerii concursului nu fusese încă

stabilită.

În raport de cele expuse mai

sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.J.N. – T.M., împotriva sentinței civile nr. 102 din 15 mai 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 ianuarie 2007