ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.05.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2012/2004

HOTĂRÂRE
19.05.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2012/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 77/F-C/2001 a

Curții de Apel Pitești, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B.D.

împotriva Prefectului județului Argeș, s-a anulat Ordinul nr. 524 din 2

octombrie 2000 și s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 15.386.406 lei,

cu titlu de daune materiale și 20.000.000 lei daune morale.

S-a respins cererea de obligare a

pârâtului, să emită ordin de numire a reclamantului în funcția de director al

Direcției de Programe și Strategii Guvernamentale și Teritoriale, Coordonarea Serviciilor

Publice Descentralizare, Integrare Europeană, Fond Funciar.

Prin decizia nr. 3897/2001, Curtea

Supremă de Justiție a admis recursurile declarate de reclamantul B.D. și

Prefectul județului Argeș, s-a casat sentința atacată și s-a trimis cauza, spre

rejudecare, cu privire la stabilirea drepturilor salariale cuvenite și a

daunelor morale.

Curtea de Apel Pitești, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 146, pronunțată la 18 iunie

2003, în fond după casare, cu trimitere spre rejudecare, numai pe aspectul

consecințelor patrimoniale ale anulării ordinului de eliberare din funcție a

reclamantului, a admis în parte acțiunea și a obligat Prefectura județului

Argeș, la plata sumei de 2.666.418 lei, cu titlu de salariu brut și la plata

sumei de 2.016.500 lei. A luat act de renunțare la acțiune față de Prefectul județului

Argeș.

Pentru a hotărî astfel, avându-se în

vedere și îndrumările din decizia de casare, instanța a reținut potrivit

expertizei efectuată în cauză că drepturile salariale cuvenite reclamantului pe

perioada 26 octombrie 2000 - 30 noiembrie 2000, sunt de 2.666.418 lei, că nu

mai există nici un drept de concediu neplătit, întrucât suma cuvenită pentru 2

zile, a fost inclusă în salariu brut.

În legătură cu prima de concediu,

instanța a respins această pretenție, considerând că este contrară sentinței nr.

165/2002, a Curții de Apel Pitești.

Cu privire la daunele morale, s-a

considerat că nu a fost adusă nici o atingere imaginii reclamantului, actul de

eliberare din funcție al reclamantului fiind legal.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamantul B.D., invocând nelegalitatea.

In expunerea motivelor de recurs

s-au formulat critici în legătură cu modul de soluționare al cererilor referitoare

la dreptul salarial cuvenit la daunele morale, prima de vacanță și cuantumul

cheltuielilor de judecată solicitate.

În recursul formulat de Prefectul județului

Argeș, s-a invocat nelegalitatea sentinței, sub aspectul obligării la plata

cheltuielilor de judecată, susținând că de vreme ce s-a reținut că actul atacat

privind eliberarea din funcție a intimatului, nu a fost reținut, ca ilegal,

greșit s-a reținut culpa procesuală în aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

Recursurile sunt nefondate.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând actele dosarului, urmează să constate că hotărârea pronunțată de

Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ, este legală și

temeinică.

În ce privesc drepturile bănești

cuvenite recurentului-reclamant, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să

constate că instanța a dispus efectuarea unei expertize și potrivit calculului

necontestat de părți, s-a reținut că drepturile salariale ce-i revin acestuia,

reprezintă suma de 2.666.418 lei, în care este inclus și dreptul la concediu neplătit

pentru 2 zile, restul de 20 de zile de concediu fiind efectuat.

Și cu privire la daunele morale,

instanța a motivat corect că, de vreme ce actul de eliberare din funcție a fost

legal, nu se pune în discuție existența unui prejudiciu moral.

Ultima critică referitoare la

obligarea cheltuielilor de judecată în integralitate, de asemenea, este

nefondată; față de împrejurarea că acțiunea a fost admisă în parte, în mod

corect instanța a redus cuantumul acestora, argument care înlătură și critica

din recursul pârâtei Prefectura județului Argeș.

Respinge recursurile declarate de

Prefectura județului Argeș și de B.D. împotriva sentinței civile nr. 146 F/C

din 18 iunie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 mai 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-04-02
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1364/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 martie 2001, reclamanta N.L. a solicitat anularea Ordinului nr. 43 din 26 februarie 2001, emis de pârâtul Prefectul județ
ÎCCJ 2003-06-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2535/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 21 martie 2001, reclamanta M.L.A. (căsătorită Pușcașu) a chemat în judecată pe pârâtul Prefectul județului Argeș, solic
ÎCCJ 2003-06-05
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2217/2003
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 52/F-C/2002 pronunțată la data de 22 aprilie 2002 în dosarul nr. 521/2002, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de cont
ÎCCJ 2011-06-22
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3633/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 247 din 03 noiembrie 2010
ÎCCJ 2015-03-02
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 910/2015
2012, de o funcție de execuție cu grad profesional și salarizare acordate la nivelul maxim. Astfel, funcționarul public nu a putut justifica nicio vătămare a drepturilor și intereselor sale legitime născute prin actul de numire în funcția d
Sursă