ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6383/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 16 ianuarie 2012 pe rolul Judecătoriei Brezoi, petentul B.A.E. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție seria R11 nr. 0506904 din data de 19 decembrie 2011. În motivarea plângerii, petentul a precizat că la data de 19 decembrie 2011, un agent constatator din cadrul pârâtei a încheiat Procesul-verbal seria R11 nr. 0503873, prin care a reținut că la data de 30 iunie 2011, pe DN 7 km 188+900 metri, județul Vâlcea, vehiculul cu nr. de înmatriculare XX aparținând petentului B.A.E. fără a deține rovinietă valabilă, faptă ce constituie contravenție potrivit art. 8 alin. (1) din O.G.

nr. 15/2012 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România și pentru care i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 1.375 RON. 2. Hotărârea primei instanțe aflate în conflict Prin Încheierea de ședință din data de 26 februarie 2013, Judecătoria Brezoi a scos de pe rol cauza privind pe petentul B.A.E. și pe intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică. Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Brezoi, în temeiul dispozițiilor art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă raportat la art. 10 1 din O.G.

nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, a înaintat, pe cale administrativă, cauza de față spre competentă soluționare judecătoriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul petentul, respectiv Judecătoriei Târgu Secuiesc, Județul Covasna.

3. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict Prin Sentința civilă nr. 399 din 12 aprilie 2013, Judecătoria Târgu-Secuiesc a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Târgu Secuiesc, invocată din oficiu de către instanță, a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate de reclamantul B.A.E., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, în favoarea Judecătoriei Brezoi, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea stabilirii instanței competente. Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Târgu Secuiesc a reținut incidența dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Totodată, instanța a apreciat că Judecătoria Brezoi, invocând aceeași dispoziție legală, a procedat la o aplicare greșită a acesteia, prin încălcarea principiului „ tempus regit actum”, astfel cum este tradus și prin art. 25 alin. (2) NCPC, potrivit căruia „ procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecată de acele instanțe, potrivit legii sub care au început”, legiuitorul Noului Cod de Procedură Civilă abandonând principiul potrivit căruia normele de procedură sunt de imediată aplicare.

Tot greșită este și aplicarea dispozițiilor art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, în condițiile în care prevederile sus-menționate vizează exclusiv cauzele de contencios administrativ și fiscal „pur”, această interpretare rezultând din analizarea coroborată a tuturor alineatelor articolului XXIII, în care se face referire la ÎCCJ, Curțile de apel și Tribunale, așadar singurele instanțe care au competența de a judeca acțiuni de contencios administrativ și fiscal „pur” (Legea nr. 554/2004). În același spirit, instanța a avut în vedere natura juridică a contravenției, procedura contravențională fiind o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, în speță contenciosul administrativ (potrivit considerentelor Deciziei nr. 349/2003 a Curții Constituționale, publicată în M. Of.

nr. 780 din 6 noiembrie 2003). 4. Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Prin Procesul-verbal de contravenție seria R11 nr. 0503873 din 19 decembrie 2011, întocmit de către un agent constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Cestrin, petentul B.A.E., a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G.

15/2002 cu amendă contravențională în cuantum de 2.750 RON. S-a constatat că la data de 30 iunie 2011, vehiculul cu număr de înmatriculare XX aparținând petentului a circulat pe DN 7, km 188+900m, în localitatea Seaca, Județul Vâlcea, fără a deține rovinietă valabilă. Din procesul-verbal rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului a fost în localitatea Seaca, județul Vâlcea, situată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Brezoi, județul Vâlcea. Înalta Curte constată că, la data introducerii plângerii contravenționale, competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii era judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta contravențională, în temeiul art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, în mod corect a reținut Judecătoria Târgu Secuiesc că plângerea contravențională a fost înregistrată la data de 16 ianuarie 2012, anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, fiind supusă, din punctul de vedere al instanței competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare și că, prin urmare, norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013. Înalta Curte apreciază că, în situația specială a stabilirii competenței, normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în cazul în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta.

Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privința plângerilor contravenționale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanțelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenței teritoriale prin introducerea art. 10 1 în acest act normativ. Cu toate că prin art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competențelor instanței legal învestite, se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi", Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil și plângerilor contravenționale întemeiate pe dispozițiile O.G.

nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ și fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între cele două materii în secțiunea a II-a din același act normativ, secțiune intitulată „modificarea și completarea unor acte normative în materia contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal". Pe cale de consecință, dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, sens în care dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 își păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere contravențională întemeiată pe dispozițiile O.G.

nr. 15/2002 introduse la instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013. Raportat la circumstanțele cauzei, față de prevederile legale sus-menționate, Înalta Curte constată că locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentului este localitatea Seaca, județul Vâlcea, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Brezoi și, prin urmare, instanța competentă să soluționeze pricina este această judecătorie. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul B.A.E. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, în favoarea Judecătoriei Brezoi. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2013. Procesat de GGC - LM