ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6383/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată

la data de 16 ianuarie 2012 pe rolul Judecătoriei Brezoi, petentul B.A.E. a

solicitat anularea procesului-verbal de contravenție seria R11 nr. 0506904 din

data de 19 decembrie 2011.

În motivarea

plângerii, petentul a precizat că la data de 19 decembrie 2011, un agent

constatator din cadrul pârâtei a încheiat Procesul-verbal seria R11 nr.

0503873, prin care a reținut că la data de 30 iunie 2011, pe DN 7 km 188+900

metri, județul Vâlcea, vehiculul cu nr. de înmatriculare XX aparținând

petentului B.A.E. fără a deține rovinietă valabilă, faptă ce constituie

contravenție potrivit art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2012 privind aplicarea

tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri

naționale din România și pentru care i s-a aplicat o amendă contravențională în

cuantum de 1.375 RON.

instanțe aflate în conflict

Prin Încheierea de

ședință din data de 26 februarie 2013, Judecătoria Brezoi a scos de pe rol

cauza privind pe petentul B.A.E. și pe intimata Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Centrul de Studii Tehnice Rutiere

și Informatică.

Pentru a pronunța

această soluție, Judecătoria Brezoi, în temeiul dispozițiilor art. XXIII alin.

(1) și (4) din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă raportat la

art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de

utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din

România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, a

înaintat, pe cale administrativă, cauza de față spre competentă soluționare

judecătoriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul petentul, respectiv

Judecătoriei Târgu Secuiesc, Județul Covasna.

de-a doua instanțe aflate în conflict

Prin Sentința civilă nr.

399 din 12 aprilie 2013, Judecătoria Târgu-Secuiesc a admis excepția

necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Târgu Secuiesc, invocată din

oficiu de către instanță, a declinat competența de soluționare a plângerii

contravenționale formulate de reclamantul B.A.E., în contradictoriu cu pârâta

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, în favoarea

Judecătoriei Brezoi, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a

înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, în vederea stabilirii instanței competente.

Pentru a pronunța

această soluție, Judecătoria Târgu Secuiesc a reținut incidența dispozițiilor

art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Totodată, instanța a

apreciat că Judecătoria Brezoi, invocând aceeași dispoziție legală, a procedat

la o aplicare greșită a acesteia, prin încălcarea principiului „ tempus regit

actum”, astfel cum este tradus și prin art. 25 alin. (2) NCPC, potrivit căruia

„ procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor

legal învestite vor continua să fie judecată de acele instanțe, potrivit legii

sub care au început”, legiuitorul Noului Cod de Procedură Civilă abandonând

principiul potrivit căruia normele de procedură sunt de imediată aplicare.

Tot greșită este și

aplicarea dispozițiilor art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2 din 1

februarie 2013, în condițiile în care prevederile sus-menționate vizează

exclusiv cauzele de contencios administrativ și fiscal „pur”, această

interpretare rezultând din analizarea coroborată a tuturor alineatelor

articolului XXIII, în care se face referire la ÎCCJ, Curțile de apel și

Tribunale, așadar singurele instanțe care au competența de a judeca acțiuni de

contencios administrativ și fiscal „pur” (Legea nr. 554/2004).

În același spirit,

instanța a avut în vedere natura juridică a contravenției, procedura

contravențională fiind o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun,

în speță contenciosul administrativ (potrivit considerentelor Deciziei nr.

349/2003 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 780 din 6 noiembrie

2003).

competență

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență

și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Brezoi, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin Procesul-verbal

de contravenție seria R11 nr. 0503873 din 19 decembrie 2011, întocmit de către

un agent constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA - Cestrin, petentul B.A.E., a fost sancționat pentru

săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. 15/2002 cu

amendă contravențională în cuantum de 2.750 RON.

S-a constatat că la

data de 30 iunie 2011, vehiculul cu număr de înmatriculare XX aparținând

petentului a circulat pe DN 7, km 188+900m, în localitatea Seaca, Județul

Vâlcea, fără a deține rovinietă valabilă.

Din procesul-verbal

rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului a fost

în localitatea Seaca, județul Vâlcea, situată în raza de competență teritorială

a Judecătoriei Brezoi, județul Vâlcea.

Înalta Curte constată

că, la data introducerii plângerii contravenționale, competentă să judece

plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare

a sancțiunii era judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta

contravențională, în temeiul art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind

regimul juridic al contravențiilor.

Astfel, în mod corect

a reținut Judecătoria Târgu Secuiesc că plângerea contravențională a fost

înregistrată la data de 16 ianuarie 2012, anterior intrării în vigoare a noului

Cod de procedură civilă, fiind supusă, din punctul de vedere al instanței

competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din noul Cod de

procedură civilă, potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică

numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în

vigoare și că, prin urmare, norma de competență se aplică numai plângerilor

contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013.

Înalta Curte

apreciază că, în situația specială a stabilirii competenței, normele de

procedură civilă nu pot retroactiva decât în cazul în care prin norma nouă se

prevede în mod expres aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privința

plângerilor contravenționale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul

instanțelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a

modificării competenței teritoriale prin introducerea art. 10

1

în

acest act normativ.

Cu toate că prin art.

XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanță, precum

și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de

judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competențelor

instanței legal învestite, se judecă de instanțele devenite competente potrivit

prezentei legi", Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este

aplicabil și plângerilor contravenționale întemeiate pe dispozițiile O.G. nr.

15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din

materia contenciosului administrativ și fiscal, ci au o identitate proprie,

chiar legiuitorul făcând distincție între cele două materii în secțiunea a II-a

din același act normativ, secțiune intitulată „modificarea și completarea unor

acte normative în materia contravențională și în materia contenciosului

administrativ și fiscal".

Pe cale de

consecință, dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu

sunt incidente în cauză, sens în care dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001

își păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere

contravențională întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002 introduse la

instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Raportat la

circumstanțele cauzei, față de prevederile legale sus-menționate, Înalta Curte

constată că locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentului este

localitatea Seaca, județul Vâlcea, localitate aflată în raza de competență

teritorială a Judecătoriei Brezoi și, prin urmare, instanța competentă să

soluționeze pricina este această judecătorie.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială

de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe petentul B.A.E. în contradictoriu cu intimata

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Centrul de

Studii Tehnice Rutiere și Informatică, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 septembrie 2013.

Procesat de GGC - LM