ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3975/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 16 martie 2012 sub nr. 2173/198/2012 reclamantul N.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - anularea procesului verbal de contravenție din 22 februarie 2012, cu consecința anulării sancțiunilor aplicate prin acesta. Prin sentința civilă nr. 1907 din 9 aprilie 2013 Judecătoria Brezoi a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, reținând că, potrivit art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2 din 01 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. raportat la art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013, competența de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției aparține instanței de la domiciliul contravenientului, în speță, Judecătoria Sibiu. Astfel învestită, Judecătoria Sibiu, apreciind că nu este competentă, prin sentința civilă nr. 3383 din 23 mai 2013, la rându-i, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat cauza către I.C.C.J., reținând că din procesul-verbal de constatare a contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002, a rezultat că locul săvârșirii contravenției se află pe DN 7 km 188+900 m S., județul Vâlcea, ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Brezoi.

Ca atare, a stabilit că, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001, conform cărora competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 aparține instanței în circumscripția căreia a fost săvârșită fapta. În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, pe de o parte, întrucât prezenta plângere contravențională a fost introdusă anterior acestei modificări, fiind guvernată de legea veche, iar pe de altă parte, pentru că se referă la procesele din materia contenciosului administrativ și fiscal, iar nu la cele din materie contravențională.

Învestită a se pronunța prin regulator de competență, Înalta Curte constată că îi revine Judecătoriei Brezoi competența de soluționare a plângerii contravenționale, pentru considerentele ce succed: În raport de obiectul cauzei, respectiv plângere contravențională formulată împotriva unui proces - verbal de constatare și sancționare a contravenției întocmit pentru încălcarea art. 8 din O.G. nr. 15/2002, devin incidente dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, respectiv, cele cuprinse la art. 32, la care face trimitere O.G. nr. 15/2002 în art. 10, conform cărora competența soluționării plângerii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

În stabilirea instanței competentă teritorial a soluționa prezenta plângere contravențională, problema care se ridică în speță este de a stabili dacă modificările aduse prin art. III din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora plângerea se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul, sunt aplicabile. Se observă că norma de competență teritorială, derogatorie de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, este cuprinsă în Secțiunea a 2-a a Legii nr. 2/2013 care poartă denumirea: Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând, deci, distincția între cele două materii.

Coroborând sediul materiei cu dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 cuprinse în Capitolul III Dispoziții tranzitorii și finale, se reține că acestea se referă numai la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și la cele în materie contravențională. Prin urmare, atâta vreme cât art. XXIII nu cuprinde dispoziții tranzitorii exprese vizând competența teritorială în materie contravențională, nefiind posibilă o interpretare extensivă a acestora rezultă că prevederile modificatoare ale Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor începute după intrarea în vigoare a legii. Or, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă la 16 martie 2012, anterior adoptării Legii nr. 2/2013, instanța legal învestită fiind cea de la locul săvârșirii contravenției.

În considerarea celor ce preced, având în vedere că locul săvârșirii contravenției a fost DN 7 km188+900m, S., județul Vâlcea, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Brezoi, competența soluționării plângerii contravenționale revine, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2013.