ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.03.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1650/2005

HOTĂRÂRE
15.03.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1650/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 8 august 2003, reclamanta P.L. a solicitat anularea Ordinului nr. 46/2003,

emis de Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale București,

recunoașterea dreptului de a fi reîncadrată ca funcționar public, obligarea

pârâtei la repararea pagubei, plus cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că prin Ordinul nr. 31/2002, reclamanta a fost eliberată din funcția de

inspector categoria C clasa I, gradul 3, ordin anulat prin sentința nr. 389/2002,

a Curții de Apel Oradea; că la data de 16 iunie 2003, când s-a prezentat pentru

reîncadrare, i s-a comunicat că funcția publică de inspector se transformă în

referent cu contract individual de muncă, iar funcția de conducere - șef

serviciu, se transformă în funcție publică de execuție-consilier; totuși, prin Ordinul

nr. 30/2003 a fost reintegrată în funcția avută anterior; prin Ordinul nr. 46/2003,

reclamanta a fost eliberată din funcția publică în care a fost reîncadrată și a

fost încadrată cu contract de muncă individual pe durată nedeterminată, în

funcția de referent treapta 2 la Oficiul de Mobilizare a Economiei și Pregătire

a Teritoriului pentru Apărare în județul Bihor, cu motivarea că nu a desfășurat

sarcini specifice care să fie efectuate obligatoriu numai de o persoană care a

absolvit cursuri de specialitate, ci a îndeplinit atribuții comune, care pot fi

realizate de orice persoană care a absolvit studii medii.

Prin sentința civilă nr. 538/2003,

a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ,

acțiunea fost admisă, reținându-se că pârâta nu a întocmit o fișă a postului,

atunci când a numit-o pe reclamantă în funcție publică, deși fișa trebuia

întocmită de conducătorul unității; că, abia în momentul în care s-a publicat

în Monitorul Oficial, Legea nr. 161/2003, pârâta a întocmit 2 fișe ale postului

– cu conținut identic – pentru postul de referent și pentru funcția de

inspector; că pârâta neputând prezenta fișa postului aferentă funcției de

inspector îndeplinită de reclamantă, la data apariției Legii nr. 161/2003, nu

poate invoca propria culpă pentru desființarea acelui post.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În esență, recurenta a

arătat că Ordinul nr. 46/2003 este motivat în preambulul său; că prin

modificarea H.G. nr. 897/1997, impusă de art. XVI din Legea nr. 161/2003, unitățile

subordonate au fost transformate în compartimente incluse în structura

organizatorică a aparatului propriu al oficiului și toți acei funcționari, care

au beneficiat de prevederile Legii nr. 188/1999, nu au mai putut fi menținuți

în funcții publice, fiind încadrați cu contract individual de muncă; că

instanța nu a reținut că reclamanta a refuzat să accepte și să execute

sarcinile stabilite; că reclamanta a fost trecută în baza de date a Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici.

Prin Ordinul nr. 226 din 20

decembrie 2004, emis de recurentă, intimata-reclamantă a fost eliberată din

funcția de referent cu contract individual de muncă și a fost numită în funcția

publică de execuție referent, clasa III, grad profesional superior, treapta 3

de salarizare.

Având în vedere numirea

reclamantei în funcția publică de execuție, recursul pârâtei apare ca lipsit de

interes și va fi respins ca atare.

Respinge recursul declarat

de pârâtul Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale București împotriva

sentinței nr. 538/CA/2003.P.I. din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-03-01
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1314/2007
care o ocupă din data de 15 iulie 2003 și până în prezent, fapt recunoscut de pârâtă prin emiterea Ordinului nr. 1440 din 4 noiembrie 2004. Prin emiterea Ordinului nr. 75 din 26 ianuarie 2005 pârâta a dat dovadă de exces de putere deoarece
ÎCCJ 2006-05-18
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1814/2006
de soluționare în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș. Astfel învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 308 din 19 decembrie 2005, a admis acțiunea, a a
ÎCCJ 2003-02-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 735/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale împotriva sentinței civile nr.389/CA/2002-P din 8 iulie 2002 a Curții de Apel Oradea. La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Oficiul Cent
ÎCCJ 2006-01-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 40/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 9 februarie 2005, reclamanta M.C. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția
ÎCCJ 2006-02-08
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 433/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 11 martie 2005, reclamanta O.V. a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând anularea Ordinului nr. 72 din
Sursă