ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1314/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe cale contenciosului administrativ, reclamanta D.D. a chemat în judecată A.N.V.

și a solicitat anularea în parte, în privința sa, a Ordinului nr. 75 din 26 ianuarie 2005 prin care a fost reîncadrată din funcția publică de inspector principal pe care a fost numită, în funcția de inspector asistent și obligarea pârâtei să emită un ordin prin care salarizarea ei să se efectueze potrivit funcției publice și gradului profesional așa cum a fost stabilit conform Legii nr. 161/203 și anume de inspector principal, menținut și consfințit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, obligarea pârâtei să o repună în situația inițială, anterioară emiterii actului administrativ atacat prin operarea în statele de funcții, de personal, în cartea de muncă, precum și restituirea diferenței dintre salariul cuvenit potrivit funcției și gradului profesional stabilit în baza Legii nr. 161/2003 începând cu data de 15 iulie 2003 și până în prezent.

Totodată a solicitat ca în urma admiterii acțiunii, dacă pârâta nu va respecta termenul de punere în executare a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, să fie obligat conducătorul pârâtei la plata amenzii stabilită de art. 24 din Legea nr. 554/2004. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin sentința civilă pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 7959/2003, irevocabilă, pârâta a fost obligată să o reîncadreze în funcția publică de inspector principal, funcție publică pe care consideră că a fost numită și pe care o ocupă din data de 15 iulie 2003 și până în prezent, fapt recunoscut de pârâtă prin emiterea Ordinului nr. 1440 din 4 noiembrie 2004. Prin emiterea Ordinului nr. 75 din 26 ianuarie 2005 pârâta a dat dovadă de exces de putere deoarece a retrogradat-o de pe funcția de inspector principal în aceea de inspector asistent în contra legii și a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 556 din 14 decembrie 2006 a admis acțiunea reclamantei D.D. în contradictoriu cu A.N.V. A anulat în parte, în ceea ce o privește pe reclamantă, Ordinul nr. 75 din 26 ianuarie 2005 emis de A.N.V. A obligat autoritatea pârâtă să emită ordin prin care reclamanta să fie încadrată în funcția de inspector principal cu salariu aferent și să repună reclamanta în situația anterioară emiterii actului administrativ anulat prin operarea în statele de funcții, statele de personal și în carnetul de muncă precum și restituire diferenței dintre salariul cuvenit funcției avute și cel plătit în urma aplicării ordinului anulat.

A respins ca prematur petitul ultim din acțiunea reclamantei. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reîncadrarea reclamantei potrivit O.U.G. nr. 92/2004 în funcția de execuție inspector clasa I gradul profesional asistent, treapta I este greșită și ignoră dispozițiile legale incidente precum și autoritatea de lucru judecat. Dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 92/2004 definesc limpede domeniul de aplicare a acestui act normativ, trimițând fără echivoc la funcționarii publici numiți în temeiul Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată. Or, acest act normativ prin art. 14 prevede că funcțiile publice sunt structurate pe grade profesionale: superior, principal, asistent și debutant.

Prin urmare cum reclamanta la data aplicării O.U.G. nr. 92/2004 deținea funcția publică de inspector principal încă din 15 iulie 2003, încadrarea ei corectă nu putea duce prin aplicarea acestui act normativ la retrogradarea ei, respectiv la reîncadrarea la gradul profesional de inspector asistent, deoarece dispozițiile acestui act normativ nu retroactivează și nici nu înlătură structurarea gradelor profesionale stabilite inițial prin Legea nr. 188/1999. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.N.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că noua reîncadrare efectuată prin ordinul atacat s-a făcut începând cu data de 1 ianuarie 2005 în baza O.U.G. nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici.

Examinându-se cauza în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ. se constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Astfel, este de necontestat că prin O.U.G. nr. 92/2004 au fost reglementate drepturile funcționarilor publici pentru anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea din anul 2006 a sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, stabilirea unei ierarhizări pe categorii, clase și grade profesionale și salarizarea în raport cu activitatea depusă, importanța și complexitatea atribuțiilor din fișa postului.

Prin art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, contrar interpretării instanței de fond, se reglementează atât reîncadrarea funcționarilor publici de execuție salarizați potrivit O.U.G. nr. 82/2004, cât și, raportat la noua încadrare, sistemul de salarizare al acestora. În plus, Înalta Curte reține că și Curtea Constituțională a reținut în considerentele deciziei nr. 289/2005, publicată în M. Of. nr. 586 din 7 iulie 2005, că atât încadrarea prin lege a diferiților funcționari publici în anumite categorii, clase și grade profesionale, cât și salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ținând seama și de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp.

De asemenea, ține de opțiunea liberă a legiuitorului încadrarea în categorii, clase și grade profesionale a funcționarilor publici. Așadar, având în vedere că în cauză reîncadrarea și salarizarea intimatei-reclamante s-a realizat întocmai prevederilor O.U.G. nr. 92/2004, Înalta Curte constată că ordinul atacat este legal. Actul administrativ atacat, emis în baza și executarea în concret a legii nu poate fi cenzurat decât prin raportare la aceste dispoziții, care, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, sunt constituționale și nici nu sunt de natură a aduce atingere principiului stabilității funcției publice sau de a retroactiva. Mai mult, Înalta Curte constată că O.U.G. nr. 92/2004 a avut aplicabilitate numai pentru anul 2005, în prezent fiind în vigoare dispozițiile altor ordonanțe.

Nu poate fi pusă în discuție nici autoritatea de lucru judecat întrucât sentința civilă nr. 77/2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj și rămasă irevocabilă vizează anularea deciziilor de reîncadrare nr. 1264 din 12 august 2003 și nr. 1266 din 14 august 2003 cu mențiunea încadrării reclamantei în funcția de inspector principal în temeiul Legii nr. 161/2003, iar nu reîncadrarea acesteia potrivit O.U.G. nr. 92/2004. Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este nelegală și netemeinică iar criticile aduse acesteia fondate, se va admite recursul declarat în cauză, se va casa sentința atacată și în fond se va respinge acțiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.R.V.C., în reprezentarea A.N.V., împotriva sentinței civile nr. 556 din 14 decembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și în fond respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2007.