ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1314/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe cale

contenciosului administrativ, reclamanta D.D. a chemat în judecată A.N.V. și a

solicitat anularea în parte, în privința sa, a Ordinului nr. 75 din 26 ianuarie

2005 prin care a fost reîncadrată din funcția publică de inspector principal pe

care a fost numită, în funcția de inspector asistent și obligarea pârâtei să

emită un ordin prin care salarizarea ei să se efectueze potrivit funcției

publice și gradului profesional așa cum a fost stabilit conform Legii nr. 161/203

și anume de inspector principal, menținut și consfințit printr-o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă, obligarea pârâtei să o repună în

situația inițială, anterioară emiterii actului administrativ atacat prin

operarea în statele de funcții, de personal, în cartea de muncă, precum și

restituirea diferenței dintre salariul cuvenit potrivit funcției și gradului

profesional stabilit în baza Legii nr. 161/2003 începând cu data de 15 iulie

2003 și până în prezent.

Totodată a solicitat ca în

urma admiterii acțiunii, dacă pârâta nu va respecta termenul de punere în

executare a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, să fie obligat

conducătorul pârâtei la plata amenzii stabilită de art. 24 din Legea nr.

554/2004.

În motivarea acțiunii reclamanta

a arătat că prin sentința civilă pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul

nr. 7959/2003, irevocabilă, pârâta a fost obligată să o reîncadreze în funcția

publică de inspector principal, funcție publică pe care consideră că a fost

numită și pe care o ocupă din data de 15 iulie 2003 și până în prezent, fapt

recunoscut de pârâtă prin emiterea Ordinului nr. 1440 din 4 noiembrie 2004.

Prin emiterea Ordinului nr.

75 din 26 ianuarie 2005 pârâta a dat dovadă de exces de putere deoarece a

retrogradat-o de pe funcția de inspector principal în aceea de inspector

asistent în contra legii și a unei hotărâri judecătorești definitive și

irevocabile.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

556 din 14 decembrie 2006 a admis acțiunea reclamantei D.D. în contradictoriu

cu A.N.V.

A anulat în parte, în ceea

ce o privește pe reclamantă, Ordinul nr. 75 din 26 ianuarie 2005 emis de A.N.V.

A obligat autoritatea pârâtă

să emită ordin prin care reclamanta să fie încadrată în funcția de inspector

principal cu salariu aferent și să repună reclamanta în situația anterioară

emiterii actului administrativ anulat prin operarea în statele de funcții,

statele de personal și în carnetul de muncă precum și restituire diferenței

dintre salariul cuvenit funcției avute și cel plătit în urma aplicării

ordinului anulat.

A respins ca prematur

petitul ultim din acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a reținut că reîncadrarea reclamantei potrivit O.U.G. nr. 92/2004 în

funcția de execuție inspector clasa I gradul profesional asistent, treapta I

este greșită și ignoră dispozițiile legale incidente precum și autoritatea de

lucru judecat.

Dispozițiile art. 2 din

O.U.G. nr. 92/2004 definesc limpede domeniul de aplicare a acestui act

normativ, trimițând fără echivoc la funcționarii publici numiți în temeiul

Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată.

Or, acest act normativ prin

art. 14 prevede că funcțiile publice sunt structurate pe grade profesionale:

superior, principal, asistent și debutant.

Prin urmare cum reclamanta

la data aplicării O.U.G. nr. 92/2004 deținea funcția publică de inspector

principal încă din 15 iulie 2003, încadrarea ei corectă nu putea duce prin

aplicarea acestui act normativ la retrogradarea ei, respectiv la reîncadrarea

la gradul profesional de inspector asistent, deoarece dispozițiile acestui act

normativ nu retroactivează și nici nu înlătură structurarea gradelor

profesionale stabilite inițial prin Legea nr. 188/1999.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs A.N.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând în esență că noua reîncadrare efectuată prin ordinul atacat s-a făcut

începând cu data de 1 ianuarie 2005 în baza O.U.G. nr. 92/2004 privind

reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor

publici.

Examinându-se cauza în

raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele

administrate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ. se constată că recursul este fondat

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, este de necontestat

că prin O.U.G. nr. 92/2004 au fost reglementate drepturile funcționarilor

publici pentru anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea din

anul 2006 a sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici,

stabilirea unei ierarhizări pe categorii, clase și grade profesionale și

salarizarea în raport cu activitatea depusă, importanța și complexitatea

atribuțiilor din fișa postului.

Prin art. 6 din O.U.G. nr.

92/2004, contrar interpretării instanței de fond, se reglementează atât

reîncadrarea funcționarilor publici de execuție salarizați potrivit O.U.G. nr.

82/2004, cât și, raportat la noua încadrare, sistemul de salarizare al

acestora.

În plus, Înalta Curte reține

că și Curtea Constituțională a reținut în considerentele deciziei nr. 289/2005,

publicată în M. Of. nr. 586 din 7 iulie 2005, că atât încadrarea prin lege a

diferiților funcționari publici în anumite categorii, clase și grade

profesionale, cât și salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă

drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin

lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare

existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru

atingerea scopului urmărit, ținând seama și de resursele financiare disponibile

în diferite perioade de timp. De asemenea, ține de opțiunea liberă a

legiuitorului încadrarea în categorii, clase și grade profesionale a

funcționarilor publici.

Așadar, având în vedere că

în cauză reîncadrarea și salarizarea intimatei-reclamante s-a realizat întocmai

prevederilor O.U.G. nr. 92/2004, Înalta Curte constată că ordinul atacat este legal.

Actul administrativ atacat, emis în baza și executarea în concret a legii nu

poate fi cenzurat decât prin raportare la aceste dispoziții, care, astfel cum

s-a arătat în cele ce preced, sunt constituționale și nici nu sunt de natură a

aduce atingere principiului stabilității funcției publice sau de a retroactiva.

Mai mult, Înalta Curte

constată că O.U.G. nr. 92/2004 a avut aplicabilitate numai pentru anul 2005, în

prezent fiind în vigoare dispozițiile altor ordonanțe.

Nu poate fi pusă în discuție nici autoritatea

de lucru judecat întrucât sentința civilă nr. 77/2004, pronunțată de Curtea de

Apel Cluj și rămasă irevocabilă vizează anularea deciziilor de reîncadrare nr.

1264 din 12 august 2003 și nr. 1266 din 14 august 2003 cu mențiunea încadrării

reclamantei în funcția de inspector principal în temeiul Legii nr. 161/2003,

iar nu reîncadrarea acesteia potrivit O.U.G. nr. 92/2004.

Prin urmare, constatându-se

că sentința atacată este nelegală și netemeinică iar criticile aduse acesteia

fondate, se va admite recursul declarat în cauză, se va casa sentința atacată

și în fond se va respinge acțiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

D.R.V.C., în reprezentarea A.N.V., împotriva sentinței civile nr. 556 din 14

decembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

în fond respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2007.