ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3226/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la Judecătoria Cluj-Napoca, la data de 3 ianuarie 2005 și ulterior precizată la data de 10 iunie

2005, reclamanta R.C. a solicitat anularea parțială a Ordinului nr. 1361 din 3

noiembrie 2004, emis de Autoritatea Națională a Vămilor, încadrarea reclamantei

în funcția de consilier juridic principal cu salariul aferent, plata

drepturilor salariale restante, de la 15 iulie 2003, la 1 noiembrie 2004, cu

indexările și majorările corespunzătoare, obligarea la dobânda legală,

efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă și obligarea pârâtei la plata

obligațiilor bugetare pentru această încadrare.

Prin sentința civilă nr. 1986/2005

a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Cluj care, prin sentința civilă nr. 1417/2005, a admis

acțiunea, a anulat ordinul contestat, a obligat-o pe pârâtă să emită un nou

ordin prin care reclamanta să fie încadrată în funcția de consilier juridic

principal cu salariu aferent, pârâta a mai fost obligată la plata drepturilor

salariale restante actualizate (1585,48 lei RON), plus dobânda legală (885,94

lei RON); de asemenea, pârâta a fost obligată la efectuarea mențiunilor

corespunzătoare în carnetul de muncă, la plata către bugetul asigurărilor de

stat a sumelor aferente acestei încadrări, plus 1285 lei RON cheltuieli de

judecată.

Prin decizia civilă nr. 287/2006

a Curții de Apel Cluj a fost admis recursul declarat de Autoritatea Națională a

Vămilor împotriva sentinței civile nr. 1417/2005 a Tribunalului Cluj, s-a casat

sentința și s-a reținut cauza, spre competentă soluționare, în fond, conform

dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 182/2006

a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a fost admisă acțiunea precizată, astfel cum se dispusese și prin sentința

tribunalului, însă fără cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut că

ordinul contestat lezează drepturile salariale ale reclamantei care, conform

raportului de expertiză efectuat în cauză, avea dreptul la un cuantum mai mare

al salariului pentru perioada 15 iulie 2003 - 31 octombrie 2004. S-a mai

apreciat că ordinul este emis în contra dispozițiilor sentinței civile nr. 72/2004

a Curții de Apel Cluj, prin care s-a stabilit încadrarea reclamantei în funcția

de consilier juridic principal, categoria A, clasa a II-a, gradul I.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recursuri, ambele părți.

Reclamanta a arătat că

instanța de fond în mod greșit nu i-a acordat cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a

recursului pârâtei, nemotivat în drept și nestructurat pe motive distincte, s-a

arătat în esență că Ordinul nr. 1361/2004 cuprinde încadrarea prevăzută de O.U.G.

nr. 82/2004; că funcțiile stabilite ca urmare a reîncadrării începând cu data

de 15 iulie 2003, în baza Legii nr. 161/2003, au corespondent în salarii,

începând cu 1 ianuarie 2005, o dată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 92/2004;

că în ce privește punerea în executare a sentinței civile nr. 72/2004 a Curții

de Apel Cluj, prin aceasta nu s-a dispus în legătură cu salariul, iar Ordinul nr.

1439/2004 a pus în executare sentința cu privire la reîncadrarea reclamantei.

Verificând cauza, în funcție

de motivarea recursurilor formulate, conform art. 304

1

Curtea reține

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 72/2004

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, s-a

dispus obligarea pârâtei de a o reîncadra pe reclamantă în funcția publică de

consilier juridic principal, stabilită prin decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003 a Directorului general al Direcției Generale a Vămilor.

Prin Ordinul nr. 1439 din 4

noiembrie 2004, Autoritatea Națională a Vămilor a pus în executare sentința de

mai sus și nu a dispus nimic referitor la salarizare, continuând să o

remunereze pe reclamantă cu un salariu inferior. Este evidentă culpa

intimatei-pârâte care, în funcție de încadrare, era obligată să stabilească și

salariul aferent încadrării pentru salariat.

Reîncadrarea reclamantei în

funcția de consilier juridic principal, categoria A, clasa II, gradul I, prin Ordinul

nr. 1439 din 4 noiembrie 2004 al Autorității Naționale a Vămilor, are în vedere

perioada 15 iulie 2003 (conform deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003 a Directorului general al Direcției Generale a Vămilor, menționată în ordin) -1 noiembrie 2004,

când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 82/2004. Pentru această perioadă, raportul

de expertiză contabilă efectuat în cauză a stabilit o diferență de salariu actualizată,

care în mod just a fost acordată de instanța de fond, intimata neformulând

obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă judiciară.

În ce privește stabilirea

gradelor profesionale, din punct de vedere al salarizării, funcția publică

trebuia identificată prin categorie, clasă, grad, în acest sens fiind și „Nota”

Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, adresată Autorității Naționale a

Vămilor, la data de 23 decembrie 2004.

Ordinul nr. 1361 din 3

noiembrie 2004 a fost emis de Autoritatea Națională a Vămilor, în baza O.U.G. nr.

82/2004. În ce o privește pe reclamantă, s-a avut, însă, în vedere încadrarea

în funcția de consilier juridic A-III-1 și salarizarea aferentă, în loc de

reîncadrarea dispusă prin sentința nr. 72/2004 a Curții de Apel Cluj, cu

salariul aferent.

O.U.G. nr. 82/2004 prevede

la art. 1 că, începând cu data de 1 noiembrie 2004, Anexele nr. I - IV din O.U.G.

nr. 192/2002 se înlocuiesc cu Anexele nr. I - IV la prezenta ordonanță de

urgență.

Autoritatea Națională a

Vămilor avea obligația, în executarea sentinței civile sus menționate, să o

încadreze pe reclamantă la funcția de consilier juridic cu categoria, clasa și

gradul corespunzătoare celei stabilite prin Ordinul nr. 1439/2004 (conform

deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003 a Directorului general al Direcției

Generale a Vămilor), cu salarizarea aferentă.

Este eronată susținerea

Autorității Naționale a Vămilor, în sensul că funcțiile stabilite începând cu

data de 15 iulie 2003, au corespondent în salarii, începând cu 1 ianuarie 2005,

data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 92/2004. Pe de o parte, Autoritatea

Națională a Vămilor, în ce o privește pe reclamantă, trebuia să respecte

sentința civilă nr. 72/2004 a Curții de Apel Cluj, iar pe de altă parte, O.U.G.

nr. 92/2004, prin art. 6, a dispus alte încadrări, care nu au legătură cu

prezenta cauză, întrucât acțiunea se referă la ordine emise de Autoritatea

Națională a Vămilor în temeiul altor acte normative.

Față de cele mai sus

analizate, se constată că sentința este legală și urmează a fi menținută, cu

completarea motivării conform prezentelor considerente.

Ca urmare, recursul declarat

de Autoritatea Națională a Vămilor va fi respins ca nefondat.

Referitor la recursul

reclamantei, se constată că și acesta este nefondat.

Curtea de apel nu a acordat

reclamantei cheltuieli de judecată, întrucât prin precizarea acțiunii nu a

solicitat acest lucru, iar apărătorul reclamantei, la judecarea în fond a

pricinii, a precizat că nu se solicită cheltuieli de judecată, astfel cum s-a

consemnat în sentința recurată.

Pentru considerentele expuse,

ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de R.C. și de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția

Regională Vamală Cluj, împotriva sentinței civile nr. 182 din 5 aprilie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 octombrie 2006.