ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 447/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea deApel București, secția contencios la 7 februarie 2002, S.D.I. în contradictoriu cu Ministerul Lucrărior Publice, Transporturilor și Locuinței a solicitat anularea – Ordinului nr.1720 din 15 noiembrie 2001 prin care a fost destituită din funcția de conducere, rămânând în funcția de execuție deținută și a – Ordinului nr.1828 din 3 decembrie 2001, prin care a fost încadrată la Oficiul Relații cu Sindicatele și Patronatele în aceeași funcție și cu aceleași drepturi salariale. S-a mai cerut repunerea în situația anterioară, obligarea pârâtului la plata daunelor materiale și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la 15 noiembrie 2001 i s-a comunicat de directorul general faptul că prin Ordinul nr.1720 din 15 noiembrie 2001 a fost destituită din funcția de conducere și a fost încadrată la alt oficiu, în aceeași funcție și cu aceleași drepturi salariale. A făcut demersuri în scris prin formularea contestației la autoritatea administrativă la 28 noiembrie 2001, dar nu a primit răspuns. La 12 decembrie 2001 a fost anunțată că prin Ordinul nr.1828 din 3 decembrie 2001 a fost încadrată în alt loc de muncă, fără a fi consultată cu privire la acest aspect. Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, prin sentința nr.302 din 6 martie 2003 a admis excepția tardivității formulării acțiunii și a respins ca tardiv formulată acțiunea reținând că s-a depășit termenul de 30 de zile de la comunicare prevăzut de art.95 din Legea nr.188/1999 pentru contestarea la instanță a ordinelor.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 9, 8 și 10 C.proc.civ. și a solicitat admiterea lui și casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță. Se arată că, instanța a apreciat eronat că ordinele contestate i-au fost comunicate la datele reținute și față de acestea introducerea acțiunii la instanță la 7 februarie 2002 este tardivă, întrucât ordinele nu i-au fost niciodată comunicate . Instanța nu s-a pronunțat asupra adreselor nr.4566 din 14 noiembrie 2001 și nr.5190 din 7 decembrie 2001. Recursul este nefondat. Reclamanta - recurentă este funcționar public, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile art.74 din Legea nr.188/1999 care prevăd contestarea direct la instanța de contencios, în termenul de 30 de zile de la comunicarea actelor contestate (art.95 din aceeași lege).

Din acțiunea formulată și din adresa nr.4566 din 15 noiembrie 2001, adresă ce reia în totalitate conținutul Ordinului nr.1720 din 15 noiembrie 2001, inclusiv calea de atac și termenul de contestare, conform prevederilor Legii nr.188/1990, rezultă că ordinul și măsura de destituire i-au fost comunicate la 15 noiembrie 2001, astfel că acțiunea formulată la 7 februarie 2002 este tardivă. În aceeași situație se află și contestarea Ordinului nr.1828 din 3 decembrie 2001, întrucât potrivit adresei nr.5190 din 7 decembrie 2001 acesta a fost primit la 7 decembrie 2001. Probațiunea certă a comunicării rezultă din semnătura de primire a recurentei. Cum la pronunțarea soluției s-au avut în vedere adresele menționate nu se poate reține nici critica privind nepronunțarea instanței asupra lor.

În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art.312 C.proc.civ. urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de S.D.I. împotriva sentinței civile nr.302 din 6 martie 2003 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 februarie 2004.