ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 447/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea deApel București, secția contencios la 7

februarie 2002, S.D.I. în contradictoriu cu Ministerul Lucrărior Publice,

Transporturilor și Locuinței a solicitat  anularea – Ordinului nr.1720 din 15

noiembrie 2001 prin care a fost destituită din funcția de conducere, rămânând

în funcția de execuție deținută și a – Ordinului nr.1828 din 3 decembrie 2001,

prin care a fost încadrată la Oficiul Relații cu Sindicatele și Patronatele în

aceeași funcție și cu  aceleași drepturi salariale.

S-a mai

cerut repunerea în situația anterioară, obligarea pârâtului la plata daunelor

materiale și la plata cheltuielilor de judecată.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la 15 noiembrie 2001 i s-a comunicat

de directorul general faptul că prin Ordinul nr.1720 din 15 noiembrie 2001 a

fost destituită din funcția de  conducere și a fost încadrată la alt  oficiu,

în aceeași funcție și cu aceleași drepturi salariale. A făcut demersuri în

scris prin formularea contestației la autoritatea administrativă la 28

noiembrie 2001, dar nu a primit răspuns.

La 12

decembrie 2001 a fost anunțată că prin Ordinul nr.1828 din 3 decembrie 2001 a

fost încadrată în alt loc de muncă, fără a fi consultată cu privire la acest

aspect.

Curtea

de Apel București, secția contencios administrativ, prin sentința nr.302 din 6

martie 2003 a admis excepția tardivității formulării acțiunii și a respins ca

tardiv formulată acțiunea reținând că s-a depășit termenul de 30 de zile de la

comunicare prevăzut de art.95 din Legea nr.188/1999 pentru contestarea la

instanță a  ordinelor.

Considerând

hotărârea netemeinică și nelegală, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe

dispozițiile art.304 pct. 9, 8 și 10 C.proc.civ. și a solicitat admiterea lui

și casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

Se

arată că, instanța a apreciat eronat că ordinele contestate   i-au fost

comunicate la datele reținute și față de acestea introducerea acțiunii la instanță

la 7 februarie 2002 este tardivă, întrucât ordinele nu i-au fost niciodată

comunicate . Instanța nu s-a pronunțat asupra adreselor nr.4566 din 14

noiembrie 2001 și nr.5190 din 7 decembrie 2001.

Recursul

este nefondat.

Reclamanta

- recurentă este funcționar public, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile

art.74 din Legea nr.188/1999 care prevăd contestarea direct la instanța de

contencios, în termenul de 30 de zile de la comunicarea actelor contestate

(art.95 din aceeași lege).

Din

acțiunea formulată și din adresa nr.4566 din 15 noiembrie 2001, adresă ce reia

în totalitate conținutul Ordinului nr.1720 din 15 noiembrie 2001, inclusiv

calea de atac și termenul de contestare, conform prevederilor Legii

nr.188/1990, rezultă că ordinul și măsura de destituire i-au fost comunicate la

15 noiembrie 2001, astfel că acțiunea formulată la 7 februarie 2002 este

tardivă.

În

aceeași situație se află și contestarea Ordinului nr.1828 din 3 decembrie 2001,

întrucât potrivit adresei nr.5190 din 7 decembrie 2001 acesta a fost  primit la

7 decembrie 2001. Probațiunea certă a comunicării rezultă din semnătura de

primire a recurentei.

Cum la

pronunțarea soluției s-au avut în vedere adresele menționate nu se poate

reține  nici critica privind nepronunțarea instanței asupra lor.

În

consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește

nefondat și în baza art.312 C.proc.civ. urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul

declarat de S.D.I. împotriva sentinței civile nr.302 din 6  martie 2003 a

Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 4 februarie 2004.