ÎCCJ, decizie (scj.ro #85191)

Destituire

din funcție. Tardivitatea acțiunii.

Reclamanta - recurentă este

funcționar public, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999,

care prevăd contestarea direct la instanța de contencios, în termenul de 30 de

zile de la comunicarea actelor contestate.

Secția de contencios

administrativ, decizia nr.447 din 4 februarie 2004

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția contencios la 7

februarie 2002, S.D.I. în contradictoriu cu Ministerul Lucrărior Publice,

Transporturilor și Locuinței a solicitat  anularea  Ordinului nr.1720

din 15 noiembrie 2001 prin care a fost destituită din funcția de conducere,

rămânând în funcția de execuție deținută și a  Ordinului nr.1828 din 3

decembrie 2001, prin care a fost încadrată la Oficiul Relații cu Sindicatele și

Patronatele în aceeași funcție și cu  aceleași drepturi salariale.

S-a mai cerut repunerea în situația anterioară, obligarea pârâtului la plata

daunelor materiale și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la 15 noiembrie 2001 i s-a

comunicat de directorul general faptul că prin Ordinul nr.1720 din 15 noiembrie

2001 a fost destituită din funcția de  conducere și a fost încadrată la

alt  oficiu, în aceeași funcție și cu aceleași drepturi salariale. A făcut

demersuri în scris prin formularea contestației la autoritatea administrativă

la 28 noiembrie 2001, dar nu a primit răspuns.

La 12 decembrie 2001 a fost anunțată că prin Ordinul nr.1828 din 3 decembrie

2001 a fost încadrată în alt loc de muncă, fără a fi consultată cu privire la

acest aspect.

Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, a admis excepția

tardivității formulării acțiunii și a respins ca tardiv formulată acțiunea,

reținând că s-a depășit termenul de 30 de zile de la comunicare prevăzut de

art.95 din Legea nr.188/1999 pentru contestarea la instanță a  ordinelor.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamanta a declarat recurs.

Se arată că, instanța a apreciat eronat că ordinele contestate   i-au

fost comunicate la datele reținute și față de acestea introducerea acțiunii la

instanță la 7 februarie 2002 este tardivă, întrucât ordinele nu i-au fost

niciodată comunicate . Instanța nu s-a pronunțat asupra adreselor nr.4566 din

14 noiembrie 2001 și nr.5190 din 7 decembrie 2001.

Recursul este nefondat.

Reclamanta - recurentă este funcționar public, astfel că îi sunt aplicabile

dispozițiile art.74 din Legea nr.188/1999 care prevăd contestarea direct la

instanța de contencios, în termenul de 30 de zile de la comunicarea actelor

contestate (art.95 din aceeași lege).

Din acțiunea formulată și din adresa nr.4566 din 15 noiembrie 2001, adresă ce

reia în totalitate conținutul Ordinului nr.1720 din 15 noiembrie 2001, inclusiv

calea de atac și termenul de contestare, conform prevederilor Legii

nr.188/1990, rezultă că ordinul și măsura de destituire i-au fost comunicate la

15 noiembrie 2001, astfel că acțiunea formulată la 7 februarie 2002 este

tardivă.

În aceeași situație se află și contestarea Ordinului nr.1828 din 3 decembrie

2001, întrucât potrivit adresei nr.5190 din 7 decembrie 2001, acesta a

fost  primit la 7 decembrie 2001. Probațiunea certă a comunicării rezultă

din semnătura de primire a recurentei.

Cum la pronunțarea soluției s-au avut în vedere adresele menționate, nu se

poate reține  nici critica privind nepronunțarea instanței asupra lor.

În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală,

recursul a fost respins ca nefondat.