ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 654/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de P.D.I. împotriva sentinței civile nr.1579 din 22 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat recurentul-reclamant P.D.I. personal și asistat de avocatul P.I., precum și intimatul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței reprezentat de consilierul juridic B.E.A. Procedura completă. Avocatul P.I. a solicitat admiterea recursului pentru motivele invocate în scris la dosar, casarea sentinței atacate și în fond, admiterea acțiunii reclamantului, cu consecința anulării Ordinului Ministerului Lucrărilor Publice nr.1114 din 3 august 2001, ca fiind nelegal și netemeinic.

Consilierul juridic B.E.A. a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr.1565 din 31 august 2001 la Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ, reclamantul P.D.I. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, să se pronunțe o hotărâre prin care să fie anulat Ordinul nr.1114 din 3.08.2001 emis de pârâtă, fiind destituit din funcția de director general adjunct – consilier categoria A clasa I, gradul I, grupa I, să se dispună reintegrarea sa în funcție și obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale corespunzătoare.

A susținut reclamantul că Ordinul nr.1115/2001 este nelegal, fiind emis fără respectarea procedurilor legale, în sensul că sancțiunea nu a fost propusă de comisia disciplinară, că nu s-a efectuat anchetă administrativă în ceea ce îl privește. A mai precizat că măsura este și netemeinică, acuzațiile fiind teoretice, fictive, nefiind dovedite. Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ, prin sentința nr.1579 din 22 noiembrie 2001 a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârât, și a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în cauză, în raport de dispozițiile Legii nr.188/1999 care se completează cu dispozițiile Codului muncii, reclamantul a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile conform art.5 din Legea nr.29/1990, fiind respinsă excepția invocată de pârât.

În contestația reclamantului, instanța a reținut că Ordinul nr.1114/2001 a fost legal emis, că reclamantul a fost încunoștințat de acuzele ce îl privesc, de gravitatea lor, fiind ascultat și a fost invitat să depună și o notă cu observațiile ce le consideră utile în apărarea sa, notă depusă. Împotriva acestei sentințe a fost declarat recurs de către reclamantul-recurent, fiind criticată soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică, și anume că abaterile reținute în Ordinul contestat se referă la depășirea unor atribuții sau neîndeplinirea repetată a unor competențe, dar în realitate aceste încălcări imputate de conducerea ministerului sunt fictive și teoretice, nu au fost dovedite ca reale.

Pe de altă parte instanța nu își motivează soluția și cu răspunsul la criticile de netemeinicie. Sunt criticate notele de constatare, nota de audiere, contestând seriozitatea acestora, și susține că fiind semnată numai de redactorul notei, se demonstrează că el ca și învinuit, nu a participat la acea audiere, că în aceste condiții instanța trebuie să constate neefectuarea anchetei administrative și deci nelegalitatea ordinului. Analizând recursul formulat, atât prin prima motivelor invocate cât și în raport de dispozițiile art.304-304 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să îl respingă ca nefondat, pentru următoarele considerente: În conformitate cu prevederile art.41 din Statutul funcționarilor publici, funcționarul public are obligația să își îndeplinească cu profesionalism, loialitate și corectitudine îndatoririle de serviciu și de a se abține de la acea faptă ce ar putea aduce atingere instituției sau autorității publice.

S-a demonstrat în cauză că reclamantul, în calitate de reprezentant al investitorului și-a depășit atribuțiile, că fără a avea ca justificare dispoziții sau aprobări scrise ale titularului contractului, a avut inițiative prin care s-au încălcat sau modificat clauze contractuale. S-a mai demonstrat că reclamantul nu a informat – scris sau verbal – factorii de decizie, lipsindu-i de informațiile necesare și esențiale. Aceste fapte, considerate abateri disciplinare au fost semnalate conducerii ministerului de cei abilitați, i-au fost aduse la cunoștință contestatorului, fiind pus să-și susțină apărarea. În acest sens există Nota nr.4731/SS/ 3.08.2001, Nota de audiere nr.4727/SS/ 2.08.2001, Nota nr.6498/ 3.08.2001, cu răspunsul reclamantului la învinuirile ce i se aduc.

Prin aceste acte se demonstrează că Ordinul nr.1114/2001 a respectat procedura legală de aplicare a sancțiunii disciplinare, fiind ascultat reclamantul în cadrul cercetării administrative. Asurpa activității necorespunzătoare desfășurate, în sensul depășirii competențelor, al neinformării pe scară ierarhică asupra drepturilor sale, există de asemenea dovezi pe care reclamantul nu le-a combătut. Față de probatoriul administrat, instanța de fond, corect, temeinic și judicios a reținut ca fiind emis în mod legal Ordinul nr.1114/2001. În raport de considerentele expuse, motivele de recurs sunt nefondat, instanța de fond analizând și răspunzând motivat la toate apărările și susținerile reclamantului, iar Ordinul nr.1114/2001 a fost emis așa cum s-a arătat mai sus, cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că pe cale de consecință va fi respins recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de P.D.I. împotriva sentinței civile nr.1579 din 22 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.