ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 654/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de P.D.I. împotriva sentinței civile

nr.1579 din 22 noiembrie 2001 a Curții de Apel București –

Secția de contencios administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat recurentul-reclamant P.D.I. personal și

asistat de avocatul P.I., precum și intimatul-pârât Ministerul

Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței reprezentat de

consilierul juridic B.E.A.

Procedura

completă.

Avocatul

P.I. a solicitat admiterea recursului pentru   motivele invocate în scris la

dosar, casarea sentinței atacate și în fond, admiterea acțiunii

reclamantului, cu consecința anulării Ordinului Ministerului

Lucrărilor Publice nr.1114 din 3 august 2001, ca fiind nelegal și

netemeinic.

Consilierul

juridic B.E.A. a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat,

sentința instanței de fond fiind legală și temeinică.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată sub nr.1565 din 31 august 2001 la Curtea de

Apel București – Secția contencios administrativ, reclamantul P.D.I.

a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice,

Transporturilor și Locuinței, să se pronunțe o

hotărâre prin care să fie anulat Ordinul nr.1114 din 3.08.2001 emis

de pârâtă, fiind destituit din funcția de director general adjunct –

consilier categoria A clasa I, gradul I, grupa I, să se dispună

reintegrarea sa în funcție și obligarea pârâtului la plata

drepturilor salariale corespunzătoare.

A

susținut reclamantul că Ordinul nr.1115/2001 este nelegal, fiind emis

fără respectarea procedurilor legale, în sensul că

sancțiunea nu a fost propusă de comisia disciplinară, că nu

s-a efectuat anchetă administrativă în ceea ce îl privește. A

mai precizat că măsura este și netemeinică, acuzațiile

fiind teoretice, fictive, nefiind dovedite.

Curtea

de Apel București – Secția contencios administrativ, prin

sentința nr.1579 din 22 noiembrie 2001 a respins ca neîntemeiată

excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârât,

și a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța a reținut că

în cauză, în raport de dispozițiile Legii nr.188/1999 care se

completează cu dispozițiile Codului muncii, reclamantul a făcut

dovada îndeplinirii procedurii prealabile conform art.5 din Legea nr.29/1990,

fiind respinsă excepția invocată de pârât. În contestația

reclamantului, instanța a reținut că Ordinul nr.1114/2001 a fost

legal emis, că reclamantul a fost încunoștințat de acuzele ce îl

privesc, de gravitatea lor, fiind ascultat și a fost invitat să

depună și o notă cu observațiile ce le consideră utile

în apărarea sa, notă depusă.

Împotriva

acestei sentințe a fost declarat recurs de către

reclamantul-recurent, fiind criticată soluția instanței de fond

ca nelegală și netemeinică, și anume că abaterile

reținute în Ordinul contestat se referă la depășirea unor

atribuții sau neîndeplinirea repetată a unor competențe, dar în

realitate aceste încălcări imputate de conducerea ministerului sunt

fictive și teoretice, nu au fost dovedite ca reale. Pe de altă parte

instanța nu își motivează soluția și cu

răspunsul  la criticile de netemeinicie.

Sunt

criticate notele de constatare, nota de audiere, contestând seriozitatea

acestora, și susține că fiind semnată numai de redactorul

notei, se demonstrează că el ca și învinuit, nu a participat la

acea audiere, că  în aceste condiții instanța trebuie să

constate neefectuarea anchetei administrative și deci nelegalitatea

ordinului.

Analizând

recursul formulat, atât prin prima motivelor invocate cât și în raport de

dispozițiile art.304-304

1

Cod procedură civilă,

Curtea  urmează să îl respingă ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

În

conformitate cu prevederile art.41 din Statutul funcționarilor publici,

funcționarul public are obligația să își îndeplinească

cu profesionalism, loialitate și corectitudine îndatoririle de serviciu

și de a se abține de la acea faptă ce ar putea aduce atingere

instituției sau autorității publice.

S-a

demonstrat în cauză că reclamantul, în calitate de reprezentant al

investitorului și-a depășit atribuțiile, că

fără a avea ca justificare dispoziții sau aprobări scrise

ale titularului contractului, a avut inițiative prin care s-au

încălcat sau modificat clauze contractuale. S-a mai demonstrat că

reclamantul nu a informat – scris sau verbal – factorii de decizie, lipsindu-i

de informațiile necesare și esențiale.

Aceste

fapte, considerate abateri disciplinare au fost semnalate conducerii

ministerului de cei abilitați, i-au fost aduse la

cunoștință contestatorului, fiind  pus să-și

susțină apărarea.

În

acest sens există Nota nr.4731/SS/ 3.08.2001, Nota de audiere nr.4727/SS/

2.08.2001, Nota nr.6498/ 3.08.2001, cu răspunsul reclamantului la

învinuirile ce i se aduc.

Prin

aceste acte se demonstrează că Ordinul nr.1114/2001 a respectat

procedura legală de aplicare a sancțiunii disciplinare, fiind

ascultat reclamantul în cadrul cercetării administrative.

Asurpa

activității necorespunzătoare desfășurate, în sensul

depășirii competențelor, al neinformării pe scară

ierarhică asupra drepturilor sale, există  de asemenea dovezi pe care

reclamantul nu le-a combătut.

Față

de probatoriul administrat, instanța de fond, corect, temeinic și

judicios a reținut ca fiind emis în mod legal Ordinul nr.1114/2001.

În

raport de considerentele expuse, motivele de recurs sunt nefondat,

instanța de fond analizând și răspunzând motivat la toate

apărările și susținerile reclamantului, iar Ordinul

nr.1114/2001 a fost emis așa cum s-a arătat mai sus, cu respectarea

dispozițiilor legale, astfel că pe cale de consecință va fi

respins recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de P.D.I. împotriva sentinței civile nr.1579 din 22

noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.