ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 211/2003

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 27

noiembrie 2001, reclamanta R.N. a solicitat ca instanța să constate nulitatea

absolută a notei de serviciu nr. 16222 din 30 octombrie 2001, emisă de

inspectorul-șef al Inspectoratului Teritorial de Muncă București, desființarea

măsurii de trecere a sa în altă muncă și obligarea pârâtului Inspectoratul

Teritorial de Muncă București, să o mențină la munca deținută anterior.

A mai solicitat anularea deciziei

nr. 191 din 31 octombrie 2001, emisă de pârât, prin care a fost sancționată cu

mustrare și obligarea acestuia să-i plătească suma de 11.000.000 lei, cu titlu

de despăgubiri și suma de 15.000.000 lei, cu titlu de daune morale, precum și

obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta

arată că în urma conflictului pe care îl are cu conducerea unității, s-a dispus

mutarea sa din cadrul Departamentului de Evidență a Muncii, unde îndeplinea

funcția de inspector, la Departamentul de Înregistrări și Evidență a

Convențiilor Civile, în funcția de referent, măsură pe care o consideră ca

fiind ilegală, pentru că i s-a modificat contractul de muncă, fără acordul său.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin sentința nr. 301 din 8 martie 2002, a admis excepția de

necompetență invocată de pârât și și-a declinat competența de soluționare a

cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, reținând că reclamanta este funcționar public, iar dispozițiile

de sancționare a sa se atacă la instanța de contencios administrativ, conform

prevederilor art. 74 și 95 din Legea nr. 188/1999.

În ce privește instanța de

contencios administrativ competentă, consideră că aceasta este Curtea de Apel

București, conform dispozițiilor art. 3 pct. 1, raportat la art. 2 pct. 1 lit.

b

1

) C. proc. civ.

Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței,

susținând că Tribunalul București a admis greșit excepția de necompetență

materială, cu toate că acțiunea sa privește un litigiu de muncă, iar pârâta nu

este o autoritate publică centrală, ci locală, astfel că Tribunalul București,

ca instanță ce soluționează litigii de muncă, este competent să judece pricina.

Soluționând recursul, Curtea de Apel

București, secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, a pronunțat

decizia civilă nr. 917 din 29 mai 2001, prin care a admis recursul, a casat

sentința, a constatat necompetența secției de conflicte și litigii de muncă, în

soluționarea cauzei și a trimis cauza spre soluționare, la secția de contencios

administrativ a Curții de Apel București.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1015 din 30 octombrie 2002,

a admis excepția de necompetență materială, invocată de reclamantă și și-a

declinat competența, în favoarea Tribunalului București, secția de contencios

administrativ, dispunând trimiterea dosarului la Curtea Supremă de Justiție,

pentru soluționarea conflictului negativ de competență intervenit.

Primind cauza pentru soluționarea

conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București și Curtea de

Apel București, această Curte reține că este competentă să-l judece, în temeiul

art. 22 C. proc. civ.

În ce privește instanța competentă

să soluționeze pricina, reține că aceasta este Tribunalul București, ca

instanță de contencios administrativ. Are în vedere că reclamanta este

funcționar public și că în conformitate cu prevederile art. 74 din Legea nr.

188/1999, privind statutul funcționarilor publici, contestațiile formulate de

funcționarul public împotriva sancțiunilor ce i s-au aplicat, se soluționează

de instanța de contencios administrativ.

De asemenea, conform prevederilor

art. 2 pct. 1 lit. c), raportat la art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competența

revine instanței de contencios administrativ din cadrul Tribunalului București,

ținându-se cont că Inspectoratul Teritorial de Muncă București este autoritatea

administrativă descentralizată la nivel județean.

Așa fiind, se va trimite cauza

Tribunalului București, secția de contencios administrativ, pentru a fi

soluționată în primă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe contestatoarea R.N. și intimatul Inspectoratul Teritorial

de Muncă București, în favoarea Tribunalului București, secția de contencios

administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 ianuarie 2003.