ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3585/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 4373/2002, contestatorul R.N. a chemat în judecată pe intimata S.C. B.T. S.A. București, solicitând instanței obligarea intimatei la modificarea deciziei nr. 723 din 6 noiembrie 2002 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă, în sensul acordării a 15 salarii brute de încadrare, cu titlu de plăți compensatorii, drept ce rezultă din declarația încheiată la 4 iulie 2001 între părți, care are caracterul unui act adițional la contractul de muncă.

Prin sentința nr. 937 din 5 martie 2003, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Judecătoriei sector 1 București, motivat de faptul că, față de prevederile art. 67 și art. 68 C. muncii, cât și de cuantumul celor 15 salarii brute de încadrare (113.685.000 lei) competența, conform art. 1 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., aparține Judecătoriei sectorului 1 București. La rândul său, Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 3788 din 6 iunie 2003, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a.

Totodată, a constatat ivirea unui conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel București, în vederea soluționării acestuia, reținând în esență că plățile compensatorii derivă din actul adițional și reprezintă un litigiu de muncă, cât timp aceste pretenții rezultă din raportul de muncă încheiat între părți. Prin sentința civilă nr. 51 din 4 septembrie 2003, Curtea de Apel București, secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, a stabilit competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă. Instanța a reținut că drepturile bănești datorate de intimată au luat naștere în mod valabil din declarația din 4 iulie 2002, prin care intimata și-a asumat obligații unilaterale, iar nu din procesele prilejuite de privatizarea societății intimate.

S-a mai reținut că declarația invocată are natura juridică a unui act unilateral al angajatorului de modificare a contractului individual de muncă, în sensul acordării unor drepturi salariale adiționale. Litigiul dintre părți reprezintă un conflict de muncă rezultat din neexecutarea de către angajator a unei obligații asumate prin actul modificator al contractului individual de muncă, iar soluționarea acestui litigiu este de competența tribunalului, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b 1 ) C. proc. civ. Intimata a declarat recurs împotriva acestei sentințe și a susținut, în esență, că instanța a calificat în mod eronat actele dosarului, ajungând la o concluzie greșită în privința naturii juridice a litigiului dedus judecății.

Se susține că litigiul este de drept comun, deoarece declarația invocată nu afectează în nici un fel contractul individual de muncă al reclamantului și nici nu creează vreun alt raport juridic de muncă. Recursul este nefondat. Așa după cum corect a apreciat curtea de apel, prezentul litigiu își are izvorul în raportul juridic de muncă, desființat, în condițiile arătate în considerentele deciziei, prin decizia atacată cu contestația de față. Astfel fiind, litigiul privind drepturile bănești eventual datorate de intimată, în urma încetării raportului juridic de muncă, reprezintă un conflict de muncă, iar competența materială a soluționării acestuia revine tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. b 1 ) C. proc.

civ., în speță Tribunalului București, secția a VIII-a pentru conflicte de muncă și litigii de muncă. Față de cele ce preced, recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. B.T. S.A. București împotriva sentinței nr. 51 din 4 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2004.