ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6933/2004

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 13 martie 2003, reclamanții M.G., S.M., V.G., P.Z., A.C., B.C., B.D., D.C., ș.a., au chemat în judecată pe pârâta SC R. SA, solicitând obligarea acesteia la plata a 9 salarii nete, obligație ce incumbă acesteia, conform art. 205 din Contractul colectiv de muncă. Prin sentința civilă nr. 2291 din 26 mai 2003, Tribunalul București, secția a VIII-a pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, reținând că potrivit art. 34 din Legea nr. 130/1996, art. 72 din Legea nr. 168/1999 și art. 2 pct. 1 C. proc.

civ., soluționarea cauzei este de competența judecătoriei. La rândul său, Judecătoria sectorului 4 București, prin sentința civilă nr. 4290 din 30 septembrie 2003 a admis, în temeiul art. 72 din Legea nr. 168/1999, art. 158 și art. 159 C. proc. civ., excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5. Judecătoria sectorului 5, prin sentința civilă nr. 5948 din 10 decembrie 2003 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, a constatat ivirea conflictului negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București pentru a hotărî asupra conflictului.

Prin sentința civilă nr. 4 din 12 martie 2004, Curtea de Apel București, secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B.D. Recursul este nul. Conform art. 302 1 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs care, potrivit art. 301 C. proc. civ. este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Potrivit art. 22 alin. (5) teza a doua C. proc. civ., hotărârea dată în conflict de competență este supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare. Art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. Motivele de recurs sunt prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ. În speță, reclamantul, căruia hotărârea atacată i-a fost comunicată la data de 21 aprilie 2004, a declarat recurs la data de 26 aprilie 2004, fără să invoce și să dezvolte vreun motiv de recurs. Cum până la data de 27 aprilie 2004, când a expirat termenul prevăzut de lege pentru motivarea recursului, reclamantul nu a depus la dosar motivele de recurs, urmează a se face aplicațiunea art. 306 alin. (1) C. proc.

civ. și a se constata nul recursul, în condițiile în care nu se constată existența unor motive de ordine publică, pentru a fi invocate din oficiu, potrivit alin. (2).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Constată nul recursul declarat de reclamantul B.D. împotriva sentinței civile nr. 4 din 12 martie 2004 a Curții de Apel București, secția pentru conflicte și litigii de muncă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2004.