ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3052/2004

Asupra conflictului de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin cererea înregistrată la 20 noiembrie 2003

la Tribunalul Gorj, Ș.M. a chemat în judecată S.C. T.R. S.A., sucursala F.Ț. Târgu-Jiu,

solicitând să se constate nulitatea clauzelor actului adițional la contractul

colectiv de muncă pe perioada 1 decembrie 2000 – 1 decembrie 2002, privind

plățile compensatorii, precum și obligarea societății la plata drepturilor

bănești datorate ca urmare a încetării contractului său de muncă.

Prin sentința civilă nr. 2332 din 4 decembrie 2003

a Tribunalului Gorj, secția litigii și conflicte de muncă, s-a dispus

declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București.

Această hotărâre a fost luată în raport de

prevederile art. 68 lit. b) și art. 72 din Legea nr. 168/1999, în sensul cărora

cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi sunt de competența

instanței în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.

La rândul său Tribunalul București s-a declarat

necompetent să soluționeze pricina, astfel că prin sentința civilă nr. 873 din

27 februarie 2004 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a litigiului

inițiat de Ș.M. în contradictoriu cu S.N.T.R. în favoarea Tribunalului Gorj. A

fost reținută competența acestei instanțe, în raport de domiciliul

reclamantului, avându-se în vedere prevederile exprese în acest sens ale

Codului Muncii, în vigoare la data sesizării instanței aprobat prin Legea nr. 53/2003,

care cuprinde alte prevederi în materie de competență față de legea anterioară,

respectiv art. 72 din Legea nr. 168/1999.

Ivindu-se un conflict negativ de competență,

prin sentința la care s-a făcut referire, Tribunalul București a înaintat cauza

acestei instanțe, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., în vederea

stabilirii instanței competente să soluționeze pricina de față;

În soluționarea conflictului de competență

Curtea constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 284 din Codul

Muncii, în vigoare la data sesizării instanței, potrivit căruia judecarea

conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform codului de

procedură civilă alin. (1).

Alin. (2) al aceluiași text prevede

că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează

instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul

sau reședința ori, după caz sediul.

Așadar, competența materială aparține în primă

instanță tribunalului, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b

1

) C. proc. civ.,

iar competența teritorială aparține instanței competente în a cărei

circumscripție își are domiciliul reclamantul, cum se prevede expres în alin. (2)

al textului redat.

Aplicarea prevederilor Codului Muncii în speță

se impune atât în raport de împrejurarea că noua reglementare este ulterioară Legii

nr. 168/1999 cât și având în vedere prevederile art. 298 alin. (2) C. muncii,

potrivit căruia „pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă orice

alte dispoziții contrare”. Cum dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999

avute în vedere de Tribunalul Gorj sunt contrare Codului Muncii, rezultă că

acestea au fost abrogate implicit.

În raport de cele arătate, urmează a se stabili

competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj, în raza

căruia de activitate își are domiciliul reclamanta.

Așa fiind, în temeiul art. 20 alin. (2) și urm.

C. proc. civ., cauza va fi trimisă spre soluționare instanței competente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a

conflictului de muncă dintre Ș.M. și S.N. T.R. S.A., în favoarea Tribunalului

Gorj, secția conflicte și litigii de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 aprilie 2004.