ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3006/2004

Asupra

conflictului negativ de competență

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2264 din

27 noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă,

s-au admis excepțiile privind autoritatea de lucru judecat și de necompetență

teritorială și drept consecință a fost respinsă cererea principală privind

acordarea diferențelor de plăți compensatorii formulată de petiționara P.I.

împotriva intimatei S.N. T.R. S.A., sucursala F.Ț. Târgu Jiu.

Totodată s-a dispus declinarea

competenței de soluționare a capătului de cerere privind constatarea nulității

clauzei prevăzute în actul adițional la contractul colectiv de muncă pe anul

2002 în favoarea Tribunalului Municipiului București.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că între aceleași părți a mai avut loc o judecată, având același

obiect, respectiv, obligarea intimatei la plata diferențelor de plăți

compensatorii iar prin sentința civilă nr. 816 din 10 octombrie 2002 pronunțată

de Tribunalul Gorj acțiunea reclamantei P.I. a fost respinsă așa încât, în

cauză, sunt incidente dispozițiile art. 1201 C. civ. pentru capătul principal

din acțiunea de față.

Cât privește cererea petentei

privind constatarea nulității clauzelor actului adițional la contractul

colectiv de muncă pentru anii 2000 – 2002, înregistrat sub nr. 8528 din 19

aprilie 2002 la D.G.M.P.S. București s-a stabilit că Tribunalului București îi

aparține competența de soluționare a cererii.

După înregistrarea cauzei la

Tribunalul București, această instanță, din oficiu a pus în discuția părților

excepția necompetenței teritoriale în raport de dispozițiile art. 284 alin. (2)

C. muncii.

Tribunalul București, secția a VIII

– a conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința civilă nr. 867 din 27

februarie 2004 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat

competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta P.I. în favoarea

Tribunalului Gorj.

Cauza privind soluționarea

conflictului negativ de competență a fost înregistrată la Înalta Curte de

Casație și Justiție la data de 2 februarie 2004.

Verificând actele și lucrările

dosarului se constată că reclamanta P.I. a formulat acțiunea la data de 2

octombrie 2003 când intrase în vigoare Legea nr. 53/2003 (noul Cod al muncii)

și a solicitat printr-un capăt de cerere să se constate nulitatea clauzelor

actului adițional la contractul colectiv de muncă pe anii 2000 – 2002.

Art. 297 C. muncii prevede că „pe

data intrării în vigoare a prezentului cod cauzele privind conflicte de muncă

aflate pe rolul tribunalelor se judecă în continuare potrivit dispozițiilor

procesuale aplicabile la data sesizării instanțelor”.

În cauza de față, la data sesizării

instanței, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 53/2000, acestea fiind

aplicabile în speță.

Din acest punct de vedere, art. 284

C. muncii prevede că „ 1 – Judecarea conflictelor de muncă este de competența

instanțelor stabilite conform Codului de procedură civilă.

(2) – Cererile referitoare la

cauzele prevăzute în alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei

circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz,

sediul”.

Este de observat că art. 284 alin.

(1) C. muncii face trimitere la competența materială reglementată de Codul de

procedură civilă pentru judecarea conflictelor de muncă care aparține

tribunalelor, iar în alin. (2) al aceluiași articol instituie o nouă regulă de

competență teritorială, respectiv tribunalul în circumscripția căruia își are

domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul, reclamantul.

Categoric, această normă legală este

contrară celei stipulate în art. 72 din Legea nr. 168/1999 care pentru stabilirea

competenței teritoriale prevede competența tribunalului în circumscripția

căruia își are sediul unitatea.

Deși noul cod al muncii preia o

serie de reguli de procedură așa cum se regăsesc în Legea nr. 168/1999 iar

pentru altele prevede reglementări diferite, acest din urmă act normativ

urmează a se aplica în măsura în care nu este potrivnic noilor prevederi ale

Legii nr. 53/2003.

În acest sens art. 298 alin. (2)

prevede că „Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă și orice

alte dispoziții contrare”, situație ce se regăsește în cauză.

Față de cele ce preced, coroborate

cu împrejurarea că reclamanta P.I. domiciliază în Târgu Jiu, județul Gorj, iar

acțiunea a fost introdusă la data de 2 octombrie 2003 (după intrarea în vigoare

a Legii nr. 53/2003), Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei de

față în favoarea Tribunalului Gorj, căruia îi va înainta dosarul.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

aprilie 2004.