ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3006/2004

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2264 din 27 noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă, s-au admis excepțiile privind autoritatea de lucru judecat și de necompetență teritorială și drept consecință a fost respinsă cererea principală privind acordarea diferențelor de plăți compensatorii formulată de petiționara P.I. împotriva intimatei S.N. T.R. S.A., sucursala F.Ț. Târgu Jiu. Totodată s-a dispus declinarea competenței de soluționare a capătului de cerere privind constatarea nulității clauzei prevăzute în actul adițional la contractul colectiv de muncă pe anul 2002 în favoarea Tribunalului Municipiului București.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că între aceleași părți a mai avut loc o judecată, având același obiect, respectiv, obligarea intimatei la plata diferențelor de plăți compensatorii iar prin sentința civilă nr. 816 din 10 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Gorj acțiunea reclamantei P.I. a fost respinsă așa încât, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 1201 C. civ. pentru capătul principal din acțiunea de față. Cât privește cererea petentei privind constatarea nulității clauzelor actului adițional la contractul colectiv de muncă pentru anii 2000 – 2002, înregistrat sub nr. 8528 din 19 aprilie 2002 la D.G.M.P.S. București s-a stabilit că Tribunalului București îi aparține competența de soluționare a cererii.

După înregistrarea cauzei la Tribunalul București, această instanță, din oficiu a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale în raport de dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii. Tribunalul București, secția a VIII – a conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința civilă nr. 867 din 27 februarie 2004 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta P.I. în favoarea Tribunalului Gorj. Cauza privind soluționarea conflictului negativ de competență a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 2 februarie 2004. Verificând actele și lucrările dosarului se constată că reclamanta P.I.

a formulat acțiunea la data de 2 octombrie 2003 când intrase în vigoare Legea nr. 53/2003 (noul Cod al muncii) și a solicitat printr-un capăt de cerere să se constate nulitatea clauzelor actului adițional la contractul colectiv de muncă pe anii 2000 – 2002. Art. 297 C. muncii prevede că „pe data intrării în vigoare a prezentului cod cauzele privind conflicte de muncă aflate pe rolul tribunalelor se judecă în continuare potrivit dispozițiilor procesuale aplicabile la data sesizării instanțelor”. În cauza de față, la data sesizării instanței, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 53/2000, acestea fiind aplicabile în speță. Din acest punct de vedere, art. 284 C. muncii prevede că „ 1 – Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului de procedură civilă.

(2) – Cererile referitoare la cauzele prevăzute în alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul”. Este de observat că art. 284 alin. (1) C. muncii face trimitere la competența materială reglementată de Codul de procedură civilă pentru judecarea conflictelor de muncă care aparține tribunalelor, iar în alin. (2) al aceluiași articol instituie o nouă regulă de competență teritorială, respectiv tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul, reclamantul. Categoric, această normă legală este contrară celei stipulate în art. 72 din Legea nr. 168/1999 care pentru stabilirea competenței teritoriale prevede competența tribunalului în circumscripția căruia își are sediul unitatea.

Deși noul cod al muncii preia o serie de reguli de procedură așa cum se regăsesc în Legea nr. 168/1999 iar pentru altele prevede reglementări diferite, acest din urmă act normativ urmează a se aplica în măsura în care nu este potrivnic noilor prevederi ale Legii nr. 53/2003. În acest sens art. 298 alin. (2) prevede că „Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă și orice alte dispoziții contrare”, situație ce se regăsește în cauză. Față de cele ce preced, coroborate cu împrejurarea că reclamanta P.I. domiciliază în Târgu Jiu, județul Gorj, iar acțiunea a fost introdusă la data de 2 octombrie 2003 (după intrarea în vigoare a Legii nr. 53/2003), Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei de față în favoarea Tribunalului Gorj, căruia îi va înainta dosarul.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2004.