ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3048/2004

Asupra conflictului de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea formulată de T.V., înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, în urma disjungerii dispuse în dosarul nr. 2609/2003, s-a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța în contradictoriu cu S.N. T.R. S.A. să se constate nulitatea clauzelor actului adițional la contractul colectiv de muncă din 2000 până în decembrie 2002, privind plățile compensatorii. Prin sentința civilă nr. 2312 din 4 decembrie 2003 a Tribunalului Gorj, secția litigii și conflicte de muncă, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Această hotărâre a fost luată în raport de prevederile art. 68 lit. b) și art. 72 din Legea nr. 168/1999, în sensul cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi sunt de competența instanței în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.

La rândul său Tribunalul București s-a declarat necompetent să soluționeze pricina, astfel că prin sentința civilă nr. 853 din 27 februarie 2004 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a litigiului inițiat de T.V. în contradictoriu cu S.N. T.R. în favoarea Tribunalului Gorj. A fost stabilită competența acestei instanțe, în raport de domiciliul reclamantei, avându-se în vedere prevederile exprese în acest sens ale Codului muncii, în vigoare la data sesizării instanței aprobat prin Legea nr. 53/2003, care cuprinde alte prevederi în materie de competență față de legea anterioară. Ivindu-se un conflict negativ de competență, prin sentința la care s-a făcut referire, Tribunalul București a înaintat cauza acestei instanțe, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., în vederea stabilirii instanței competente să soluționeze pricina de față; În soluționarea conflictului de competență Curtea constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 284 C. muncii, în vigoare la data sesizării instanței, potrivit căruia judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform codului de procedură civilă alin. (1). Alin. (2) al aceluiași text prevede că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz sediul. Așadar, competența materială aparține în primă instanță tribunalului, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b 1 C. proc.

civ., iar competența teritorială aparține instanței competente în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamantul, cum se prevede expres în alin. (2) al textului redat. Aplicarea prevederilor Codului Muncii în speță se impune atât în raport de împrejurarea că noua reglementare este ulterioară Legii nr. 168/1999 cât și având în vedere prevederile art. 298 alin. (2) C. muncii, potrivit căruia „pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă orice alte dispoziții contrare”. Cum dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 avute în vedere de Tribunalul Gorj sunt contrare Codului Muncii, rezultă că acestea au fost abrogate implicit. În raport de cele arătate, urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj, în raza căruia de activitate își are domiciliul reclamanta.

Așa fiind, în temeiul art. 20 alin. (2) și urm. C. proc. civ., cauza va fi trimisă spre soluționare instanței competente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a conflictului de muncă dintre T.V. și S.N. T.R. S.A., în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte și litigii de muncă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2004.