ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3005/2004

Asupra

conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul Gorj, secția litigii și conflicte de muncă, prin sentința

civilă nr. 2334 din 4 decembrie 2003, a admis excepția privind necompetența

teritorială, invocată de intimata S.N. T.R. S.A. și a declinat competența de

soluționare a cererii formulată de N.G., în favoarea Tribunalul București.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că după disjungerea dispusă

în dosarul nr. 2637/CM/2003, petenta a cerut instanței să constate nulitatea

clauzelor actului adițional la contractul colectiv de muncă, valabil din 2000

până în decembrie 2002, privind plățile compensatorii. S-a susținut că au fost

încălcate dispozițiile înscrise în art. 8 și art. 24 din Legea nr. 130/1996

privind contractul colectiv de muncă, iar intimata a invocat excepția privind

necompetența teritorială.

Reține instanța, că excepția invocată de intimată este întemeiată,

deoarece, conform art. 68 lit. b9 din Legea nr. 168/1999, conflictul care

privește constatarea nulității contractului colectiv de muncă sau a unor clauze

din acest contract este conflict de drepturi, iar conform art. 72 din lege,

cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează

instanței judecătorești competente, în a cărei circumscripție își are sediul

unitatea. Deoarece S.N. T.R. S.A., care a încheiat actul adițional, își are

sediul în București, competent să soluționeze cauza este Tribunalul București.

Primind dosarul, Tribunalul București, secția conflicte de muncă și

litigii de muncă, prin sentința civilă nr. 851 din 27 februarie 2004 a admis

excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Gorj și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a

hotărî asupra conflictului ivit între 2 instanțe care nu se găsesc în

circumscripția aceleiași curți de apel.

Tribunalul București a reținut că, potrivit art. 284 alin. (2) C.

muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței

competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau

reședința. Alin. (1) al art. 284 C. muncii privește numai competența materială

a instanței, iar art. 72 din Legea nr. 168/1999 nu se mai aplică în cauză,

deoarece în prezent este în vigoare Legea nr. 53/2003 (noul Cod al muncii)

ulterioară Legii nr. 168/1999.

Reține instanța înaintea căreia s-a ivit conflictul, că noul cod al

muncii preia unele reguli speciale de procedură, așa cum se regăsesc în Legea

nr. 168/1999, dar cuprinde și reglementări diferite față de cele înscrise în

legea specială. De aceea, dispozițiile Legii nr. 168/1999 rămân aplicabile

numai în măsura în care nu sunt potrivnice noilor prevederi din Legea nr.

53/2003. În prezenta cauză, soluționarea cererii este, conform art. 284 alin.

(2) C. muncii, de competența Tribunalului Gorj, pentru că reclamanta își are

domiciliul în Târgu Jiu, județul Gorj.

Curtea, în baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ. va stabili

competența în favoarea Tribunalului Gorj, în circumscripția căruia își are

domiciliul reclamanta, pentru următoarele considerente.

Reclamanta a investit tribunalul cu soluționarea unui conflict de muncă,

pentru care sunt instituite reguli speciale de competență teritorială, altele

decât cele de drept comun.

Legea nr. 168/1999 a creat un sistem procesual derogator de la dreptul

comun, stabilind prin art. 72 că cererile referitoare la soluționarea

conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a

cărei circumscripție își are sediul unitatea.

Referitor la competența teritorială, noul cod al muncii, intrat în

vigoare la data de 1 martie 2003, prevede însă, în art. 284 alin. (2), că

cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței

competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința

ori, după caz, sediul.

Codul muncii cuprinde dispoziții tranzitorii în art. 297, care prevede

că pricinile privind conflictele de muncă aflate pe rolul tribunalelor pe data

intrării în vigoare se judecă în continuare potrivit dispozițiilor procesuale

aplicabile la data sesizării instanțelor, iar în art. 298 pct. 2 alin. final

prevede că pe data intrării în vigoare a codului se abrogă orice alte

dispoziții contrare.

Prin urmare, deoarece Legea nr. 168/1999 cuprinde dispoziții contrare

celor înscrise în art. 284 alin. (2) C. muncii cu privire la instanța

competentă teritorial să soluționeze conflictele de drepturi, potrivit textelor

citate, numai procesele aflate pe rol la data intrării în vigoare a Codului

muncii se soluționează în continuare de tribunalul unde își are sediul

unitatea, investit conform art. 72 din lege.

Pentru cererile înregistrate după intrarea în vigoare a noului Cod al

muncii, cum este cazul în speță, sunt aplicabile dispozițiile legii noi [art.

284 alin. (2) C. muncii].

Așa fiind, se stabilește competența de soluționare a cauzei, în favoarea

Tribunalului Gorj, căruia i se trimite dosarul pentru judecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea

Tribunalului Gorj.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie

2004.