ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1692/2003

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul București la 22 mai 2001, reclamanta P.M. a solicitat desființarea

deciziei nr. 1344 din 23 aprilie 2002, prin care i-a încetat contractul de

muncă în baza art. 130 lit. a) C. Muncii și pe cale de consecință, reintegrarea

în funcția anterioară sau una similară și acordarea tuturor drepturilor

salariale, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, precum și

daune morale în sumă de 50 milioane lei.

Prin sentința civilă nr. 439 din 30

mai 2001 Tribunalul Bucureșt, secția V-a civilă și de contencios administrativ,

a declinat competența soluționării acțiunii formulată de reclamanta P.M., în

favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

La rândul său, Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 934 din

16 octombrie 2002, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului

București, secția litigii de muncă.

Ivindu-se conflict negativ de

competență între cele două instanțe, dosarul a fost înaintat Curții Supreme de

Justiție, secția de contencios administrativ, spre a se pronunța, în baza art.

22 alin. (3) C. proc. civ., un regulator de competență.

În speță, ca urmare a analizei

efectuate de A.P.A.P.S., s-a constatat necesitatea modificării structurii

organizatorice a instituției, prin înființarea unor noi compartimente și

desființarea altora, concomitent cu redimensionarea activității, astfel încât

să se asigure o mai bună îndeplinire a activității.

Astfel, conducerea operativă a instituției

a hotărât reorganizarea, în sensul redimensionării activității, emițând în

acest scop Ordinul ministrului A.P.A.P.S. nr. 80 din 19 aprilie 2001 și

Hotărârea nr. 1 din 17 aprilie 2001, a conducerii operative A.P.A.P.S.

În aplicarea prevederilor ordinului

și hotărârii menționate, s-a emis actul nr. 1344 din 23 aprilie 2001, prin

care, în temeiul art. 78 lit. c) din Contractul Colectiv de Muncă, înregistrat

la D.G.M.S.S., sub nr. 297 din 19 martie 2000 și al dispozițiilor art. 130

alin. (2) C. muncii, a încetat contractul de muncă al reclamantei, la data de

24 aprilie 2001.

Potrivit art. 3 alin. (1) C. proc.

civ., curțile de apel judecă procesele și cererile în materile de contencios

administrativ, privind actele de competența autorităților administrației

publice centrale, ale prefecturilor, ale serviciilor publice descentralizate la

nivel județean, ale ministerelor și celorlalte organe centrale, ale

autorităților publice județene ale municipiului București.

Legea nr. 29/1990, privind

contenciosul administrativ, are rolul de a apăra persoanele fizice și juridice,

împotriva actelor administrative nelegale ale autorităților publice și această

lege cu caracter general se aplică ori de câte ori, prin legi speciale, nu se

prevede o procedură deosebită de control judiciar al actelor administrative.

În categoria de acte care, însă, nu

pot fi supuse controlului în contencios, potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr.

29/1990, sunt și actele administrative, pentru desființarea sau modificarea

cărora se prevede, prin legi speciale, o altă procedură judiciară.

Or, în cauză, actul nr. 1344 din

23aprilie 2001, a cărui anulare o cere, vizează raporturi de muncă, decurgând

din contractul individual de muncă al reclamantei, așa încât sub acest aspect,

competența instanței de contencios administrativ trebuie înlăturată.

Pe de altă parte, reclamanta nu avea

calitatea de funcționar public, pentru care raportul de funcție încetează

printr-un act de o altă natură juridică, decât cel contestat de reclamantă.

Art. 3 din Legea nr. 188/1999,

privind Statutul funcționarilor publici, prevede funcțiile publice enumerate

limitativ în listă, cuprinzând funcțiile publice, anexă la lege și în care nu

figurează situația reclamantei.

În cauză, anularea actului de

încetare a contractului individual de muncă al reclamantei, cât și celelalte

capete ale cererii, vizează drepturi specifice raporturilor de muncă, decurgând

din contractul de muncă.

Prin urmare, fiind în prezența unor raporturi de

muncă, potrivit art. 174 C. muncii, litigiile în legătură cu încheierea și

executarea contractului de muncă, sunt de competența instanțelor judecătorești,

iar potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., competența aparține

Tribunalului București, secția litigii de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a litigiului privind pe P.M. și A.P.A.P.S., în favoarea Tribunalului București.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 mai 2003.