ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4249/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 41 din 1 februarie 2001 la Tribunalul București, secția a V–a civilă și de contencios administrativ, reclamanta SC J.T.I. SRL București a solicitat în contradictoriu cu D.G.M.P.S. București anularea procesului-verbal de control nr. 497 din 13 decembrie 2000 încheiat de pârâtă, repararea prejudiciului cauzat prin actul atacat, exonerarea de plată a debitelor stabilite prin procesul-verbal și restituirea contribuției de asigurări sociale pentru plățile compensatorii precum și a contribuției către fondul de pensii și asigurări sociale aplicate în perioada supusă controlului.

Prin sentința civilă nr. 81/F din 1 martie 2001 a Tribunalul București, secția a V–a civilă și de contencios administrativ, s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, și în consecință s-a format dosarul nr. 535/2001 pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, soluționat prin sentința civilă nr. 1510 din 12 noiembrie 2001 în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamanta SC J.T.I. SRL București în contradictoriu cu pârâtele D.G.M.P.S. București și Casa Teritorială de Pensii a Municipiului București (introdusă în cauză pe parcursul judecării procesului). S-a dispus anularea procesului-verbal nr. 497 din 13 decembrie 2000 încheiat de D.G.M.P.S.

București și a fost exonerată reclamanta de plata debitelor stabilite în acest proces-verbal. De asemenea, s-a dispus restituirea sumelor reținute în temeiul procesului-verbal nr. 497 din 13 decembrie 2000. Recursul declarat de pârâtele D.G.M.P.S. București și Casa Teritorială de Pensii a Municipiului București, împotriva deciziei sentinței civile nr. 1510 din 12 noiembrie 2001, a fost soluționat prin decizia nr. 4041 din 20 noiembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, în sensul admiterii recursului, casării sentinței și trimiterii cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția de contencios administrativ. În fond după casare s-a format dosarul nr. 857 din 22 ianuarie 2001 la Tribunalul București, secția a VIII–a civilă de muncă și litigii de muncă, dosar în care la ședința publică din 18 februarie 2004 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.M.S.S.

și a Casei de Pensii a Municipiului București și s-a dispus introducerea în cauză a D.G.A.M.M. Dosarul nr. 857 din 22 ianuarie 2001 a fost soluționat prin sentința civilă nr. 2686 din 30 iunie 2004, sentință prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC J.T.I. SRL București împotriva pârâtei D.G.A.M.M., s-a dispus anularea procesului-verbal nr. 497 din 13 decembrie 2000, a fost exonerată reclamanta de plata debitelor stabilite în acest proces-verbal și s-a dispus restituirea sumelor reținute în temeiul procesului-verbal anulat. Pârâta D.G.A.M.M. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 2686 din 30 iunie 2004 și în consecință s-a format dosarul nr. 3668/2004 pe rolul Curții de Apel București, secția a VII civilă și litigii de muncă.

Prin încheierea din 21 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII civilă și litigii de muncă, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei secții și înaintarea ei la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, având în vedere natura litigiului precum și decizia nr. 4041 din 20 noiembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin care s-a trimis cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția de contencios administrativ. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta arătând, în esență, că potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ. în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului și că în fond după casare dosarul a fost soluționat de secția a VIII–a civilă conflicte de muncă și litigii de muncă.

Reclamanta menționează că potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 la data intrării în vigoare a prezentei legi se organizează secții de asigurări sociale sau după caz complete specializate pentru asigurări sociale la nivelul tribunalelor și curților de apel, cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 92/1992 pentru organizare judecătorească, republicată. Având în vedere că Legea nr. 19/2000 a intrat în vigoare la 1 aprilie 2001, data publicării ei în M. Of. nr. 140/2001 este evident că s-a făcut aplicarea disp. art. 155 lit. a) și b) privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale potrivit cărora tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale dar și modul de stabilire a majorărilor de întârziere.

În raport de aceste dispoziții coroborate cu dispozițiile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară conform cărora în cadrul curților de apel funcționează secții pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale recurenta consideră că nu trebuia trimis dosarul la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ. Față de motivele de recurs invocate, în temeiul dispozițiilor art. 158, alin. (3) și art. 159 pct. 3 C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 154–159 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale recurenta solicită admiterea recursului și modificarea încheierii în sensul menținerii pe rolul secției a VII-a civilă și litigii de muncă, a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 3668/2004.

Curtea, analizând înscrisurile și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, constată că prin încheierea recurată s-a dispus, în cadrul aceleiași instanțe Curtea de Apel București, scoaterea de pe rolul secției a VII-a civilă și litigii de muncă, și înaintarea dosarului la o altă secție și anume secția de contencios administrativ. Astfel fiind, în speță nu sunt incidente disp. art. 158 alin. (3) care se referă la situația când se poate exercita calea de atac a recursului împotriva instanței care s-a declarat necompetentă să soluționeze cauza și nici disp. art. 159 pct. 3 C. proc. civ. care se referă la faptul că necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, așa cum susține reclamanta.

În speță, secția a VII-a civilă și litigii de muncă, a dispus înaintarea dosarului la Secția de Contencios Administrativ a aceleiași instanțe, Curtea de Apel București, căreia îi revine competența soluționării cauzei conform dispozițiilor obligatorii ale deciziei nr. 4041 din 20 noiembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, (cum se arată, de altfel, și în motivele de recurs), iar încheierea prin care s-a dispus înaintarea dosarului de la o secție la o altă secție în cadrul aceleiași instanțe nu este supusă căii de atac a recursului. Astfel fiind, curtea constată că împotriva încheierii din 21 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII–a civilă și litigii de muncă, nu se poate exercita recurs și în consecință în baza art. 312 C. proc.

civ. va respinge, recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de SC J.T.I. (România) SRL împotriva încheierii din 21 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII–a civilă și litigii de muncă, pronunțată în dosarul nr. 3668/2004, în contradictoriu cu D.G.M.C. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 mai 2005.