ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3495/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3495/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra conflictului negativ de competență
de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 9388/CA
din 3 decembrie 2003, la Tribunalul București, secția VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, reclamantul N.M. a chemat în judecată pe pârâta
Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială, solicitând obligarea pârâtei
să-i recunoască drepturile ce decurg din aplicarea Decretului - lege nr. 118/1990,
începând cu data de 1 august 2000 și plata drepturilor restante, începând cu
aceeași dată.
Prin sentința civilă nr. 498 din 10
februarie 2004, Tribunalul București, secția conflicte de muncă și litigii de
muncă, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de
Apel București, secția de contencios administrativ.
La rândul său, Curtea de Apel
București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1237
din 12 mai 2004, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea
Tribunalului București, secția a VIII-a civilă.
Ivindu-se conflict negativ de competență
între cele două instanțe, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția de contencios administrativ, spre a se pronunța, în baza art. 22
alin. (3) C. proc. civ., cu regulator de competență.
Din acțiunea introductivă de
instanță rezultă că obiectul acesteia îl constituie stabilirea și plata unor
drepturi rezultate în baza deciziei nr. 9135/3344 din 12 iunie 2000, emisă de
către Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială București.
Conform art. 11 alin. (4) din Decretul
- lege nr. 118/1990, împotriva acestei decizii, cel nemulțumit poate face
contestație potrivit Legii nr. 29/1990.
În cauză actul administrativ
contestat, emană de la un organ al administrației publice locale, respectiv
Casa de Pensii a municipiului București care a preluat atribuțiile fostului
D.G.M.P.S. București, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 2 pct. 1 lit.
c) C. proc. civ., competența revenind în primă instanță, tribunalului, și nu
curții de apel.
În atare situație, în raport cu
obiectul litigiului dedus judecății și normelor legale incidente cauzei,
instanța competentă să soluționeze acțiunea reclamantului, este Tribunalul
București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare
a litigiului privind pe N.M. și Casa de Pensii a municipiului București, în
favoarea Tribunalului București.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 15 iunie 2004.