ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2082 din 18 septembrie 2003, Tribunalul Neamț, secția comercială a admis acțiunea reclamantei SC D.R. SA formulată în contradictoriu cu pârâta A.D.A. SC D.R. SA și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul pe care-l ocupă în Roman. A mai obligat pârâta ca prin reprezentanții săi legali, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii să facă demersurile necesare schimbării sediului. A fost obligată pârâta la plata de daune cominatorii în cuantum de 100.000 lei /zi întârziere în cazul neefectuării demersurilor pentru schimbarea sediului. În motivarea hotărârii s-a reținut că reclamanta este proprietara spațiului deținut fără titlu de pârâtă iar în lipsa titlului nu se justifică menținerea sediului în spațiul proprietatea reclamantei.

Împotriva hotărârii a declarat apel pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. s ub un prim aspect s-a motivat că litigiul este de natură civilă și ca atare competența de soluționare aparține instanței civile și nu celei comerciale. S-a mai susținut că, în mod greșit au fost admise capete ale cererii de chemare în judecată. Prin decizia nr. 447 din 16 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, apelul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat reținându-se ca legală și temeinică soluția pronunțată de tribunal. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs apelanta pârâtă. Prin motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 3 și 5 și respectiv 304 pct. 9 și 10 recurenta susține pe de o parte că litigiul este de natură civilă, că este lipsit de obiect (considerate excepții) că reclamanta avea obligația să asigure pârâtei spațiu pentru sediu potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 77/1994.

Nu a fost discutată și instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție accesorie în favoarea asociatei A.D.A. formulată de sindicatul D. Criticile sunt neîntemeiate și recursul se va respinge ca neîntemeiat pentru următoarele considerente. În ce privește litigiul în mod corect instanțele au reținut că acesta este de competența instanțelor comerciale câtă vreme una din părți este o societate comercială (vezi art. 3 C. com.). Nu există titlu pentru deținerea spațiului de către pârâtă, textul de lege invocat (art. 10 din Legea nr. 77/1994) fiind abrogat, ca de altfel întreaga reglementare privind A.P. iar Legea nr. 21/1929 și respectiv O.G. nr. 26/2000 nu conțin dispoziții aplicabile societăților comerciale.

Susținerea privind formularea de către sindicatul D. a unei cereri de intervenție accesorie în fața instanței de apel nu se confirmă, astfel încât critica privind nepronunțarea asupra acesteia este neîntemeiată. Înscrisul de la dosarul nr. 207/2003 al Tribunalului Neamț constituind un memoriu adresat președintelui acelei instanțe și neîntrunind nici formal nici în conținutul său condiția unei cereri de intervenție prevăzute de art. 49 și următoarele C. proc. civ. Nici criticile formulate pe fondul cauzei nu sunt întemeiate, din probele administrate atât la fond cât și în apel cu prilejul rejudecării după casarea pentru necompetență a primei hotărâri nu rezultă că pârâta ar avea vreun titlu pentru ocuparea spațiului din a cărui evacuare a solicitat-o reclamanta.

Schimbarea sediului este o măsură necesară în condițiile în care spațiul în care pârâta și-a declarat sediul inițial nu mai poate constitui sediul pârâtei. Față de considerentele ce preced, Curtea

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.D.A. SC D.R. SA Roman, împotriva deciziei nr. 62 din 16 martie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2006.