ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 2082 din 18

septembrie 2003, Tribunalul Neamț, secția comercială a admis acțiunea

reclamantei SC D.R. SA formulată în contradictoriu cu pârâta A.D.A. SC D.R. SA

și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul pe care-l ocupă în Roman. A mai

obligat pârâta ca prin reprezentanții săi legali, în termen de 10 zile de la

rămânerea definitivă a hotărârii să facă demersurile necesare schimbării

sediului. A fost obligată pârâta la plata de daune cominatorii în cuantum de

100.000 lei /zi întârziere în cazul neefectuării demersurilor pentru schimbarea

sediului.

În motivarea hotărârii s-a reținut

că reclamanta este proprietara spațiului deținut fără titlu de pârâtă iar în

lipsa titlului nu se justifică menținerea sediului în spațiul proprietatea

reclamantei.

Împotriva hotărârii a declarat apel

pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

s

ub un prim aspect s-a motivat că litigiul este de natură

civilă și ca atare competența de soluționare aparține instanței civile și nu

celei comerciale. S-a mai susținut că, în mod greșit au fost admise capete ale

cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 447 din 16 martie

2004 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, apelul declarat de pârâtă a fost

respins ca nefondat reținându-se ca legală și temeinică soluția pronunțată de

tribunal.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs apelanta pârâtă.

Prin motivele de recurs întemeiate

pe dispozițiile art. 304

3 și 5

și respectiv 304 pct. 9 și 10

recurenta susține pe de o parte că litigiul este de natură civilă, că este

lipsit de obiect (considerate excepții) că reclamanta avea obligația să asigure

pârâtei spațiu pentru sediu potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) lit. d) din

Legea nr. 77/1994.

Nu a fost discutată și instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție accesorie în favoarea

asociatei A.D.A. formulată de sindicatul D.

Criticile sunt neîntemeiate și

recursul se va respinge ca neîntemeiat pentru următoarele considerente.

În ce privește litigiul în mod

corect instanțele au reținut că acesta este de competența instanțelor

comerciale câtă vreme una din părți este o societate comercială (vezi art. 3 C.

com.).

Nu există titlu pentru deținerea

spațiului de către pârâtă, textul de lege invocat (art. 10 din Legea nr.

77/1994) fiind abrogat, ca de altfel întreaga reglementare privind A.P. iar

Legea nr. 21/1929 și respectiv O.G. nr. 26/2000 nu conțin dispoziții aplicabile

societăților comerciale.

Susținerea privind formularea de

către sindicatul D. a unei cereri de intervenție accesorie în fața instanței de

apel nu se confirmă, astfel încât critica privind nepronunțarea asupra acesteia

este neîntemeiată.

Înscrisul de la dosarul nr. 207/2003

al Tribunalului Neamț constituind un memoriu adresat președintelui acelei

instanțe și neîntrunind nici formal nici în conținutul său condiția unei cereri

de intervenție prevăzute de art. 49 și următoarele C. proc. civ.

Nici criticile formulate pe fondul

cauzei nu sunt întemeiate, din probele administrate atât la fond cât și în apel

cu prilejul rejudecării după casarea pentru necompetență a primei hotărâri nu

rezultă că pârâta ar avea vreun titlu pentru ocuparea spațiului din a cărui

evacuare a solicitat-o reclamanta.

Schimbarea sediului este o măsură

necesară în condițiile în care spațiul în care pârâta și-a declarat sediul

inițial nu mai poate constitui sediul pârâtei.

Față de considerentele ce preced,

Curtea

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta A.D.A. SC D.R. SA Roman, împotriva deciziei nr. 62 din 16

martie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 10 ianuarie 2006.