ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6031/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 84 din 3 iunie

2003, A.N.A.R. a respins notificarea formulată de Camera de Comerț, Industrie

și Agricultură Bacău, prin care, în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, s-a

solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Bacău, cu motivarea că

notificatoarea nu are calitate de persoană îndreptățită, în accepțiunea art. 3

alin. (1) din lege.

La 9 iulie 2003, Camera de Comerț,

Industrie și Agricultură Bacău a formulat contestație, solicitând instanței, în

contradictoriu cu A.N.A.R., anularea deciziei și obligarea pârâtei la

restituirea în natură a imobilului.

Investit inițial cu soluționarea

acestui litigiu, Tribunalul Bacău, secția civilă, prin sentința nr. 479 din 17

septembrie 2003, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, în raport cu dispozițiile art. 24 alin. (8) din Legea

nr. 10/2001.

Prin sentința nr. 315 din 29 martie

2003, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins contestația ca

neîntemeiată, reținând în esență, că imobilul în litigiu reprezintă sediul

pârâtei, unitate care desfășoară o activitate de interes public, fiind astfel

incidente în speță, dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Ulterior, prin încheierea din 10 mai

2004, la cererea pârâtei, instanța a dispus îndreptarea erorii materiale

strecurată în practicaua, considerentele și respectiv dispozitivul sentinței

civile nr.315 din 29 martie 2004, în sensul că denumirea corectă a pârâtei este

A.N.A.R. iar nu Consiliul de Administrație al A.N.A.R., cum din eroare s-a

trecut.

Apelul reclamantei a fost respins ca

nefondat, prin decizia nr. 12341/A din 4 noiembrie 2004, a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut în esență că reclamanta, prin însăși

legea sa de organizare face parte din categoria instituțiilor care, în raport

cu dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, nu pot avea calitatea

de persoană îndreptățită, în înțelesul art. 3 alin. (1) din același act

normativ, întrucât este o instituite publică creată în vederea apărării și

susținerii intereselor comerțului și industriei, precum și a reprezentării lor

în stat.

De altfel, se mai arată, în speță

sunt incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, întrucât imobilul în

legătură cu care s-a formulat notificarea, reprezintă sediul pârâtei.

În

cauză, a declarat recurs în termen legal, reclamanta Camera de Comerț,

Industrie și Agricultură Bacău, care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304

pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., susține în esență că în mod greșit și în baza

unui act normativ abrogat s-a apreciat asupra lipsei calității sale de persoană

îndreptățită, în condițiile în care din ansamblul reglementărilor în vigoare,

rezultă că este persoană juridică de drept privat, ce protejează interesele

agenților economici și nicidecum una din instituțiile publice la care se referă

art. 3 alin. (2) din lege.

Recursul se privește ca fondat,

urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin.

(1) din Decretul-lege nr. 139 din 11 mai 1990 „privind camerele de comerț și

industrie din România”, comercianții, persoane juridice și persoane fizice, pot

constitui, în reședințele de județ și în municipiul București, camere de comerț

și industrie teritoriale, organizații autonome, destinate promovării

intereselor membrilor lor, pentru dezvoltarea comerțului și industriei,

corespunzător cerințelor economiei de piață.

Conform art. 2 și art. 6 din același

act normativ, camerele de comerț și industrie teritoriale se înființează din

inițiativa comercianților iar sursele de finanțare se constituie din

cotizațiile membrilor, taxe, tarife, comisioane, donații, legate și orice alte

venituri realizate din activitatea desfășurată, în condițiile prevăzute de

statut.

Caracterul autonom este prevăzut

inclusiv pentru Camera de Comerț și Industrie a României, organizație

nonguvernamentală cu care, camerele teritoriale pot stabili raporturi de

cooperare, asociere sau afiliere (a se vedea art. 8 și art. 9 din același act

normativ).

Din ansamblul acestor reglementări,

rezultă fără putință de tăgadă, caracterul de organizații de drept privat al

camerelor de comerț și industrie din România, entități autonome, organizate în

baza unui statut propriu și autofinanțate, aspecte ce exclud exercițiul

oricărei prerogative care implică autoritatea publică a statului.

Împrejurarea că art. 9 alin. (1) al

Decretului-lege nr. 139/1990 atribuie doar organismului central, respectiv

Camerei de Comerț și Industrie a României, calitatea de organizație

neguvernamentală de utilitate publică, nu poate duce la concluzia că aceasta

face parte din categoria instituțiilor publice la care se referă art. 3 alin.

(2) din lege, cele două noțiuni (instituție publică, utilitate publică)

neputând fi confundate sau asimilate.

De altfel, distincția este inutil a

mai fi analizată, în contextul formulării cererii introductive de către o

cameră de comerț și industrie teritorială, a cărei funcționare este potrivit

legii autonomă, față de Camera de Comerț și Industrie a României.

În consecință, având în vedere

aspectele mai sus semnalate cât și împrejurarea că prin hotărâre judecătorească

s-a constatat că reclamanta este una și aceeași persoană juridică cu cea

desființată prin Decretul nr. 74/1949 (Camera de Comerț și Industrie Bacău) se

reține că aceasta este îndreptățită a solicita măsurile reparatorii prevăzute

de Legea nr. 10/2001.

Rămase fără suport sunt și

trimiterile instanței la dispozițiile art. 16 alin. (1) din lege, în contextul

modificării acestora prin Legea nr. 247 din 19 iulie 2005.

Așa fiind, recursul urmează a se

admite cu consecința casării ambelor hotărâri și a trimiterii cauzei spre

rejudecare primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Bacău împotriva deciziei

civile nr. 2341/A din 4 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a

III-a civilă.

Casează decizia atacată precum și

sentința civilă nr.315 din 29 martie 2004 a Tribunalului București, secția a

III-a civilă, și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2006.