ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3679/2008

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 3031 din 10 noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr. 16783/2/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC F. SRL Timișoara împotriva deciziei nr. 147 din 19 septembrie 2006 a Curții de Apel București. Curtea, analizând recursul prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a constatat că instanța a respins în mod corect excepția perimării acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, deoarece cererea nu a rămas în nelucrare din vina părții ci pentru că dosarul a fost atașat altor dosare pentru soluționarea căilor extraordinare de atac.

De asemenea, cursul perimării a fost întrerupt pe durata suspendării cauzei, conform art. 244 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât termenul de 6 luni nu s-a împlinit. În privința fondului, s-a reținut că soluția curții de apel este legală, în condițiile în care în virtutea principiului disponibilității și a limitelor investirii cauza a fost examinată prin prisma dispozițiilor art. 969, art. 1069 și art. 1073 C. civ., adică a raportului juridic fundamental și nu a celui de drept cambial, de care reclamanta – având alegerea între cele două temeiuri – a înțeles să nu se prevaleze. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea SC F. SRL Timișoara. În dezvoltarea motivelor, se invocă în temeiul art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., faptul că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra motivului de recurs cu nr. 2, în sensul că a omis să facă aplicarea dispozițiilor Legii nr. 58/1934. Astfel, arată contestatoarea eroarea instanței a constat în a nu sesiza faptul că reclamanta nu poate să ignore emiterea cambiei și să formuleze o acțiune în justiție întemeiată pe dispozițiile art. 969, art. 1069 și art. 1073 C. civ. și pe raportul fundamental, fără să înapoieze cambia. În această ordine de idei, instanța de recurs trebuia să examineze apărările formulate în legătură cu reglementările specifice din domeniul obligațiilor cambiale, respectiv art. 64 alin. (2) și (3) raportat la art. 58 alin. (2) din Legea nr. 58/1934 care cuprinde prevederi imperative în această materie, dar care nu au fost respectate.

Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate, raportat la prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., Curtea constată că este nefondată. Potrivit acestor dispoziții hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea pricinii este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Prin urmare, art. 318 C. proc. civ. vizează greșeli de fapt, involuntare și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a unor dispoziții legale, pentru că în aceste din urmă situații s-ar deschide părților dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, astfel încât contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac.

Din această perspectivă, motivele invocate de contestatoare, respectiv faptul că instanța a omis să se pronunțe asupra modului în care au fost respectate dispozițiile Legii nr. 58/1934 sunt nefondate. Din analiza considerentelor deciziei atacate, reiese că dimpotrivă, instanța de recurs reținând că, în virtutea dreptului creditorului de a opta între raportul fundamental și cel cambial și raportat la temeiul de drept al acțiunii, adică art. 969, art. 1069 și art. 1073 C. civ. rezultă că reclamanta nu a înțeles să se prevaleze de reglementarea specifică cuprinsă în dispozițiile Legii nr. 58/1934, motiv pentru care, cauza a fost analizată în funcție de limitele investirii și prin prisma criticilor legate de temeiurile de drept incidente speței.

De altfel, critica contestatoarei vizează tocmai aplicarea dispozițiilor din dreptul comun și nu a celor specifice dreptului cambial, situație ce nu poate fi însă încadrată în categoria erorilor materiale și omisiunilor avute în vedere de dispozițiile art. 318 C. proc. civ. Așa fiind, contestația în anulare este nefondată și va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC F. SRL Timișoara împotriva deciziei nr. 3031 din 10 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2008.