ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3679/2008

Asupra contestației în

anulare de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3031 din 10 noiembrie 2007

pronunțată în dosar nr. 16783/2/2004 al Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția comercială, s-a respins ca

nefondat recursul declarat de pârâta SC F. SRL Timișoara împotriva

deciziei nr. 147 din 19 septembrie 2006 a Curții de Apel București.

Curtea, analizând recursul

prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a constatat că

instanța a respins în mod corect excepția perimării

acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, deoarece cererea nu a

rămas în nelucrare din vina părții ci pentru că dosarul a

fost atașat altor dosare pentru soluționarea căilor

extraordinare de atac.

De asemenea, cursul

perimării a fost întrerupt pe durata suspendării cauzei, conform art.

244 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât termenul de 6 luni nu s-a împlinit.

În privința fondului,

s-a reținut că soluția curții de apel este legală, în

condițiile în care în virtutea principiului disponibilității

și a limitelor investirii cauza a fost examinată prin prisma dispozițiilor

art. 969, art. 1069 și art. 1073 C. civ., adică a raportului juridic

fundamental și nu a celui de drept cambial, de care reclamanta – având

alegerea între cele două temeiuri – a înțeles să nu se

prevaleze.

Împotriva acestei decizii a

formulat contestație în anulare contestatoarea SC F. SRL Timișoara.

În dezvoltarea motivelor, se

invocă în temeiul art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., faptul

că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra

motivului de recurs cu nr. 2, în sensul că a omis să facă

aplicarea dispozițiilor Legii nr. 58/1934.

Astfel, arată

contestatoarea eroarea instanței a constat în a nu sesiza faptul că

reclamanta nu poate să ignore emiterea cambiei și să formuleze o

acțiune în justiție întemeiată pe dispozițiile art. 969, art.

1069 și art. 1073 C. civ. și pe raportul fundamental, fără

să înapoieze cambia.

În această ordine de

idei, instanța de recurs trebuia să examineze apărările

formulate în legătură cu reglementările specifice din domeniul

obligațiilor cambiale, respectiv art. 64 alin. (2) și (3) raportat la

art. 58 alin. (2) din Legea nr. 58/1934 care cuprinde prevederi imperative în

această materie, dar care nu au fost respectate.

Analizând contestația

formulată prin prisma motivelor invocate, raportat la prevederile art. 318

alin. (1) C. proc. civ., Curtea constată că este nefondată.

Potrivit acestor

dispoziții hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu

contestație în anulare când dezlegarea pricinii este rezultatul unei

greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau

admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze

vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Prin urmare, art. 318 C.

proc. civ. vizează greșeli de fapt, involuntare și nu

greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a

unor dispoziții legale, pentru că în aceste din urmă

situații s-ar deschide părților dreptul de a provoca rejudecarea

căii de atac, astfel încât contestația în anulare ar deveni o cale

ordinară de atac.

Din această

perspectivă, motivele invocate de contestatoare, respectiv faptul că

instanța a omis să se pronunțe asupra modului în care au fost

respectate dispozițiile Legii nr. 58/1934 sunt nefondate. Din analiza

considerentelor deciziei atacate, reiese că dimpotrivă, instanța

de recurs reținând că, în virtutea dreptului creditorului de a opta

între raportul fundamental și cel cambial și raportat la temeiul de

drept al acțiunii, adică art. 969, art. 1069 și art. 1073 C.

civ. rezultă că reclamanta nu a înțeles să se prevaleze de

reglementarea specifică cuprinsă în dispozițiile Legii nr. 58/1934,

motiv pentru care, cauza a fost analizată în funcție de limitele

investirii și prin prisma criticilor legate de temeiurile de drept

incidente speței.

De altfel, critica

contestatoarei vizează tocmai aplicarea dispozițiilor din dreptul

comun și nu a celor specifice dreptului cambial, situație ce nu poate

fi însă încadrată în categoria erorilor materiale și omisiunilor

avute în vedere de dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Așa fiind,

contestația în anulare este nefondată și va fi respinsă ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC F. SRL Timișoara împotriva

deciziei nr. 3031 din 10 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 4 decembrie 2008.