ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3031/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 55 din

26 martie 2003 a admis acțiunea formulată de L.V., în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Suceava, a anulat Hotărârea nr. 177 din 18 ianuarie 2007

emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 februarie 1944

– 6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a

reținut că în condițiile în care persecuția etnică la care au fost supuși

românii din Bucovina de Nord este de notorietate și necontestată de către

pârâtă, iar reclamantul s-a născut pe teritoriul României, în perioada

refugiului părinților, la 24 martie 1941, acesta îndeplinește cerințele Legii

nr. 189/2000, urmând a beneficia de drepturile acordate prin acest act

normativ.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava invocând

greșita aplicare a legii și, susținând că reclamantul nu a dovedit refugierea

sa și a familiei sale, din localitatea Seletin – U.R.S.S., în România, cu nici un

document oficial, astfel cum prevăd dispozițiile art. 4 pct. 1 din H.G. nr.

127/2002.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins,

pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din H.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana cetățean român care, în perioada regimurilor

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie

1945, a suferit persecuții de natură etnică, fiind strămutată, refugiată sau

expulzată, în altă localitate decât cea de domiciliu.

Dovada încadrării în situația prevăzută

de lege se poate face potrivit H.G. nr. 127/2000, cu acte eliberate de organele

competente, sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori.

În speță, intimatul-reclamant a făcut

dovada refugiului familiei sale din localitatea de domiciliu, aflată în fostul

U.R.S.S., pe teritoriul României, ca urmare a persecuției etnice la care erau

supuși românii din Bucovina de Nord, cu declarații autentificate de martori

(filele 9 și 10 dosar de fond), audiați și de către instanța de fond (filele 4

și 45 dosar fond), dovedind totodată, cu actele de stare civilă depuse în copie

la filele 30 și 31 din același dosar, că s-a născut în localitatea de refugiu a

părinților săi, în intervalul reglementat de lege.

De altfel, recurenta însăși a recunoscut

îndeplinirea de către intimat a cerințelor art. 1 din Legea nr. 189/2000 atunci

când a dispus revizuirea hotărârii inițiale, iar prin decizia de revizuire nr.

5088 din 2 aprilie 2007 i-a recunoscut acestuia beneficiul drepturilor

solicitate.

Pentru aceste considerente, constatând

că, potrivit art. 301 și art. 304

1

C. proc. civ., nu există motive

de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea va respinge, ca

nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței civile nr. 55 din 26 martie

2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

iunie 2007.