ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3030/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 40 din 12 martie

2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta B.A., în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, având ca obiect

recunoașterea calității de beneficiar al Legi nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că refugierea reclamantei din localitatea de domiciliu Botoșani, în orașul

Râmnicu Sărat, la 25 martie 1944, nu a fost urmarea persecuției etnice

suferite, astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr.189/2000, ci s-a produs din

cauza înaintării trupelor sovietice pe teritoriul României, în cadrul

operațiunilor de război din perioada respectivă, ipoteză ce nu intră sub incidența

dispozițiilor legii sus-menționate.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, a declarat recurs reclamanta, reiterând argumentația din cererea

introductivă, cu privire la traumele suferite de familia sa ca urmare a

refugiului.

De asemenea, recurenta a criticat

sentința de fond pentru greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 189/2000

susținând inutilitatea aplicării dispoziției legale referitoare la motivația

etnică a refugiului precum și consecințele ei discriminatoare pentru cetățenii

români refugiați în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.

Recursul este nefondat și, urmează a fi

respins pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, modificată prin Legea nr. 586/2002, beneficiază de

prevederile acestui act normativ persoana persecutată, din motive etnice, de

regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie

1945, care „ a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”.

Cum motivația refugiului este expres și

limitativ prevăzută de lege iar recurenta reclamantă nu a susținut nici un

moment și prin urmare nici nu a făcut dovada, că refugiul familiei sale a fost

persecuția etnică exercitată asupra lor, rezultă cu evidență, că, în speță, nu

este îndeplinită cerința esențială a textului legal.

Prin urmare, chiar dacă trauma morală și

pierderile materiale suferite de recurentă cu ocazia refugierii din localitatea

de domiciliu, în urma invaziei trupelor sovietice, sunt de necontestat, împrejurările

relatate de aceasta nu intră sub incidența Legii nr. 189/2000 care se aplică

exclusiv persoanelor persecutate din motive etnice.

Pe cale de consecință, în mod corect

instanța de fond a apreciat că recurenta reclamantă nu îndeplinește condițiile

cerute pentru a beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.

Pentru aceste considerente, constatând

că, potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu există motive

de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea va respinge, ca

nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.A.

împotriva sentinței civile nr. 40 din 12 martie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13

iunie 2007.