ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3030/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 40 din 12 martie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta B.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, având ca obiect recunoașterea calității de beneficiar al Legi nr. 189/2000. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că refugierea reclamantei din localitatea de domiciliu Botoșani, în orașul Râmnicu Sărat, la 25 martie 1944, nu a fost urmarea persecuției etnice suferite, astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr.189/2000, ci s-a produs din cauza înaintării trupelor sovietice pe teritoriul României, în cadrul operațiunilor de război din perioada respectivă, ipoteză ce nu intră sub incidența dispozițiilor legii sus-menționate.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, reiterând argumentația din cererea introductivă, cu privire la traumele suferite de familia sa ca urmare a refugiului. De asemenea, recurenta a criticat sentința de fond pentru greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 189/2000 susținând inutilitatea aplicării dispoziției legale referitoare la motivația etnică a refugiului precum și consecințele ei discriminatoare pentru cetățenii români refugiați în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945. Recursul este nefondat și, urmează a fi respins pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată prin Legea nr. 586/2002, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana persecutată, din motive etnice, de regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, care „ a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”.

Cum motivația refugiului este expres și limitativ prevăzută de lege iar recurenta reclamantă nu a susținut nici un moment și prin urmare nici nu a făcut dovada, că refugiul familiei sale a fost persecuția etnică exercitată asupra lor, rezultă cu evidență, că, în speță, nu este îndeplinită cerința esențială a textului legal. Prin urmare, chiar dacă trauma morală și pierderile materiale suferite de recurentă cu ocazia refugierii din localitatea de domiciliu, în urma invaziei trupelor sovietice, sunt de necontestat, împrejurările relatate de aceasta nu intră sub incidența Legii nr. 189/2000 care se aplică exclusiv persoanelor persecutate din motive etnice. Pe cale de consecință, în mod corect instanța de fond a apreciat că recurenta reclamantă nu îndeplinește condițiile cerute pentru a beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.

Pentru aceste considerente, constatând că, potrivit art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.A. împotriva sentinței civile nr. 40 din 12 martie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 iunie 2007.