ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2338/2008

Asupra recursului de față,

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava,

reclamanta C.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Suceava pentru ca

instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea acesteia

să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii a arătat faptul că

părinții săi au fost obligați să părăsească localitatea de domiciliu, din

motive etnice și beneficiază de drepturile reparatorii stabilite de lege.

Prin sentința civilă nr. 38 din 11 februarie 2008

a Curții de Apel Suceava a fost admisă acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

fond a reținut faptul că

familia

reclamantei a fost nevoita să-și schimbe domiciliul, datorită persecuțiilor

etnice

suferite, iar reclamanta a făcut dovada faptului că beneficiază de prevederile

actului normativ arătat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

Casa Județeană de Pensii Suceava, criticând soluția pronunțată ca netemeinică

și nelegală.

A arătat, în cadrul motivelor de recurs formulate,

faptul că reclamanta nu a făcut dovada refugierii, a evacuării sale și a

familiei, întrucât declarațiile martorilor, avute în vedere de instanța de

fond, nu sunt suficiente pentru a se dovedi persecuția suferită.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație si Justiție analizând

motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și

dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru

considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei

ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940-6 martie 1945 a suferit persecuții din motive

etnice , aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru

aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin

persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se

înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe

domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și

persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui

schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o

dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, este în acord și cu considerentele reținute de Curtea

Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea

drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare

ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament

juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice...Toate

persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi.

Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna

dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o

problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței

judecătorești".

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta

Curte a constatat faptul că reclamanta a făcut dovada faptului că a fost

refugiată din motive etnice, situație în care, hotărârea instanței de fond

urmează a fi menținută.

De asemenea, este de reținut și aspectul că

martorul audiat la instanța de fond este el însuși beneficiar al dispozițiilor

Legii nr. 189/2000, situație care nu duce la acordarea dreptului automat și

pentru reclamantă, dar este în măsură să releve că situația prezentată în

calitate de martor este reală, întrucât persoana a cunoscut direct, a trăit și

a suferit direct evenimentele respective.

Pronunțarea unei soluții diferite pentru

persoane aflate în situații identice

ar

duce la încălcarea principiului de drept al echității și la încălcarea

egalității în

drepturi, principiu fundamental prevăzut de Constituția

României.

Așa cum s-a statuat constant în jurisprudența

Curții Constituționale, principiul constituțional al egalității în drepturi se

traduce prin reglementarea și aplicarea unui tratament juridic similar unor

subiecte de drept aflate în situații juridice similare.

Pentru aceste considerente, în temeiul

dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva

sentinței civile nr. 38 din 11 februarie 2008 a Curții de Apel Suceava,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2008.