ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 555/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 55 din 29 iunie 2007,

Curea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea prin care reclamanta SC B. SRL, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P.

Sibiu și A.N.A.F., a solicitat:

- anularea raportului

de inspecție fiscală din 13 martie 2006, întocmit de D.G.F.P. Sibiu - Activitatea

de Control Fiscal, și a deciziei de impunere din 15 martie 2006;

- anularea deciziei

nr. 174 din 20 septembrie 2006 emisă de A.N.A.F. prin care a fost soluționată contestația

formulată de societate împotriva deciziei de impunere din 15 martie 2006, cu privire

la următoarele aspecte:

Raportul de inspecție

fiscală din 13 martie 2006 întocmit de Activitatea de Control Fiscal, înregistrat

la D.G.F.P. în 14 martie 2006 și decizia de impunere din 15 martie 2005 emisă de

același organ fiscal și decizia nr. 147 din 20 septembrie 2006 emisă de Ministerul

Finanțelor – A.N.A.F., prin care s-a soluționat contestația împotriva deciziei

nr. 67 din 15 martie 2006, cu privire la următoarele aspecte:

I. Înlăturarea obligației

de plată a sumei de 1.078.450 RON, cu titlu de accize pretins datorate din vânzarea

cantității de 940 hl alcool etilic pur (concentrație de 100%) dispusă în pct. 2.2.1

din decizia de impunere atacată.

II. Înlăturarea obligației

de plată a sumei de 74.413 RON cu titlu de majorări de întârziere aferente sumei

de 1.078.450 RON, pe perioada 01 ianuarie 2006-01 martie 2006 (pct. 2.2.1 din decizia

de impunere atacată).

III. Înlăturarea obligației

de plată a sumei de 221.689 RON cu titlu de dobânzi aferente sumei de 1.078.450

RON (stabilită la pct. 2.2.1 din decizia de impunere atacată, astfel cum a fost

modificată prin decizia Ministerului Finanțelor nr. 174/2006), aferentă perioadei

26 octombrie 2004-31 decembrie 2005.

IV. Înlăturarea obligației

de plată a sumei de 68.779 RON, cu titlu de penalități de întârziere aferente aceleiași

sume, pe perioada 01 decembrie 2004-31 decembrie 2004 (stabilită, de asemenea, la

pct. 2.2.1 din decizia de impunere atacată).

V. Înlăturarea obligației

de plată a sumei de 204.906 RON, cu titlu de TVA aferentă aceleiași sume (stabilită

la pct. 2.3.1 din decizia de impunere) pe perioada 01 ianuarie 2004-30 iunie 2005.

- admiterea rambursării

sumei de 204.906 RON, cu titlu de TVA, în conformitate cu sentința civilă nr. 1177/C/2005

a Tribunalului Sibiu, rămasă irevocabilă, prin nerecurare, la data de 28 octombrie

2005, precum și cu prevederile pct. 3 din decizia de impunere atacată;

- obligarea pârâtelor

la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea sentinței

civile pronunțate, Curea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ

și fiscal, a reținut, în esență, aspectele arătate în continuare:

SC B. SRL, având ca obiect

de activitate fabricarea băuturilor alcoolice distilate, conform autorizației din

19 decembrie 2003, a achiziționat cantitatea de 61.371,02 litri alcool etilic rafinat,

produs plasat sub regim suspensiv de plata accizelor, și cantitatea de 50.120 litri

soluție hidroalcoolică odoriferantă cu ulei esențial de lămâie. În luna iulie 2004,

la solicitarea societății, C.N.I.E.P. – Larex Sibiu a răspuns, prin scrisoarea din

06 iulie 2004, că materia primă achiziționată nu mai poate fi folosită pentru consumul

uman deoarece nu se încadrează în prescripțiile Ordinului Ministrului Sănătății

nr. 975/1998. În aceste condiții, societatea a procedat la denaturarea materiei

prime achiziționate, folosind-o la fabricarea soluției de spălare degresare parbrize

„P.B.” pe care a comercializat-o fără colectarea și plata de accize, deși nu avea

autorizație de comercializare. În esență, reclamanta susține că cele două produse

achiziționate ca materie primă, fiind denaturate conform prevederilor legale și

devenind astfel improprii consumului uman, nu sunt supuse accizării, potrivit

art. 200 alin. (1) lit. a) și b) C. fisc.

Curtea de apel a reținut

că, potrivit pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a C. fisc., aprobate prin

H.G. nr. 44/2004, emis în aplicarea art. 200 C. fisc., fabricarea și comercializarea

de produse pe bază de alcool, nedestinate consumului uman alimentar, fără autorizație

de utilizator final, atrage calcularea și plata accizelor.

În consecință, înlăturând

concluziile raportului de expertiză depus la dosar, Curtea de apel a reținut că,

în raport cu prevederile susmenționate, în mod corect prin actele contestate organele

fiscale au reținut în sarcina reclamantei obligația de plată a accizelor.

În ceea ce privește TVA

care nu a fost admisă la rambursare, instanța de fond a reținut că acest refuz se

datorează diminuării masei impozabile, întrucât operațiunile desfășurate de reclamantă

și care au determinat calcularea accizei suplimentare s-au derulat în perioada în

care s-a întocmit decontul de TVA și pentru care s-a cerut rambursarea soldului

negativ, având în vedere prevederile art. 137 C. fisc.

Împotriva sentinței civile

nr. 55 din 29 iunie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ

și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC B. SRL, invocând prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că hotărârea instanței de fond este

lipsită de temei legal.

În argumentarea acestui

motiv de recurs, societatea comercială recurentă, după ce a reluat situația de fapt,

a susținut că instanța de fond nu a reținut că în urma denaturării alcoolului, acesta

nu mai putea fi destinat consumului uman și astfel, potrivit art. 173, 200 C. fisc.

și pct. 22 alin. (5) din Normele metodologice, nu mai era purtător de accize.

În privința taxei pe valoarea

adăugată neadmisă la rambursare, societatea comercială recurentă a afirmat că soluția

instanței de fond este netemeinică, fără a invoca însă vreun argument în sprijinul

acestei aserțiuni.

Organele fiscale intimate

au formulat întâmpinare prin care au combătut criticile formulate în recurs, susținând

că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Recursul este nefondat.

În cauză, este necontestat

că societatea comercială recurentă a achiziționat în luna ianuarie 2004 cantitatea

de 30.603,66 litri alcool etilic rafinat cu o concentrație alcoolică de 96,5% și

cantitatea de 30.767,36 litri alcool etilic rafinat cu o concentrație alcoolică

de 96,6%, precum și cantitatea de 24.999 litri soluție hidroalcoolică odoriferantă

cu ulei esențial de lămâie, cu o concentrație alcoolică de 74,06% și cantitatea

de 25.121 litri cu o concentrație alcoolică de 83,82%, achiziționate la 11

august 2004 și respectiv 19 ianuarie 2005.

Ulterior, societatea comercială

recurentă, în baza analizelor efectuate de C.N.I.E.P. – Larex Sibiu prin care s-a

constatat că produsele respective nu mai pot fi folosite pentru consumul uman, neîncadrându-se

în prescripțiile Ordinul Ministrului Sănătății nr. 975/1998, a procedat la denaturarea

acestora și folosirea lor pentru producerea unor cantități de lichid spălare-degresare

parbrize cu concentrații alcoolice care au variat între 20%-80%, care au fost comercializate

integral.

În aceste condiții, organele

fiscale de control au calculat în sarcina societății comerciale recurente obligațiile

bugetare suplimentare arătate în expunerea rezumativă a cauzei, care au fost contestate

de aceasta cu motivarea că îi sunt aplicabile prevederile art. 200 alin. (1)

lit. a) C. fisc., potrivit cărora „sunt scutiți de plata accizelor alcoolul etilic

și alte produse alcoolice atunci când sunt denaturate conform prescripțiilor legale

și utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman”.

Organele fiscale și instanța

de fond au reținut, însă, în mod legal că prevederile art. 200 alin. (1) lit. a)

C. fisc. sunt aplicabile potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.

571/2003 privind C. fisc. aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările și completările

aduse prin H.G. nr. 1840/2004, H.G. nr. 783/2004 și H.G. nr. 84/ 2005.

Or, potrivit pct. 22

alin. (4) din Normele metodologice, în forma consolidată după modificările și completările

aduse prin H.G. nr. 1840/2004, în toate situațiile prevăzute la art. 200 alin. (1)

C. fisc., scutirea se acordă pe baza decontului de scutire de accize însoțit, între

altele, de autorizația de utilizator final, pe care societatea comercială recurentă

nu a deținut-o la data comercializării produselor obținute după prelucrarea produselor

alcoolice denaturate.

De asemenea, potrivit

pct. 22 alin. (2) din Normele metodologice, în forma consolidată după modificările

și completările aduse prin H.G. nr. 84/2005 „în toate situațiile prevăzute la

art. 200 alin. (1) C. fisc., scutirea se acordă pe baza autorizației de utilizator

final”.

Procedând la comercializarea

soluției de spălare-degresare parbrize „P.B.” la prețuri fără accize, societatea

comercială recurentă nu a respectat condiția esențială prevăzută de prevederile

legale citate mai sus, și anume deținerea autorizației de utilizator final, astfel

că nu poate beneficia de scutirea de la plata accizelor aferente cantităților respective

de alcool.

În ceea ce privește taxa

pe valoarea adăugată, organele fiscale de control au reținut în mod corect că societatea

comercială recurentă, valorificând produsele respective la prețuri fără accize,

a diminuat implicit baza de calcul a taxei pe valoarea adăugată, astfel că organele

fiscale au reîntregit baza de calcul cu suma de 1.078.450 RON, valoarea accizelor

datorate și au recalculat taxa pe valoarea adăugată, stabilind o obligație suplimentară

la acest impozit în sumă de 204.906 RON.

Astfel fiind, reținând

că, potrivit considerentelor de mai sus, societatea comercială datorează accizele

stabilite de organele fiscale, aceasta datorează și taxa pe valoarea adăugată aferentă

sumei reprezentând accizele cu care s-a diminuat baza de calcul.

În concluzie, motivul

de recurs invocat nu este întemeiat, urmând ca recursul să fie respins, soluția

atacată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de SC

B. SRL împotriva sentinței civile nr. 55 din 29 iunie 2007 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 februarie 2008.