ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 555/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 55 din 29 iunie 2007, Curea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea prin care reclamanta SC B. SRL, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Sibiu și A.N.A.F., a solicitat: - anularea raportului de inspecție fiscală din 13 martie 2006, întocmit de D.G.F.P. Sibiu - Activitatea de Control Fiscal, și a deciziei de impunere din 15 martie 2006; - anularea deciziei nr. 174 din 20 septembrie 2006 emisă de A.N.A.F. prin care a fost soluționată contestația formulată de societate împotriva deciziei de impunere din 15 martie 2006, cu privire la următoarele aspecte: Raportul de inspecție fiscală din 13 martie 2006 întocmit de Activitatea de Control Fiscal, înregistrat la D.G.F.P.

în 14 martie 2006 și decizia de impunere din 15 martie 2005 emisă de același organ fiscal și decizia nr. 147 din 20 septembrie 2006 emisă de Ministerul Finanțelor – A.N.A.F., prin care s-a soluționat contestația împotriva deciziei nr. 67 din 15 martie 2006, cu privire la următoarele aspecte: I. Înlăturarea obligației de plată a sumei de 1.078.450 RON, cu titlu de accize pretins datorate din vânzarea cantității de 940 hl alcool etilic pur (concentrație de 100%) dispusă în pct. 2.2.1 din decizia de impunere atacată. II. Înlăturarea obligației de plată a sumei de 74.413 RON cu titlu de majorări de întârziere aferente sumei de 1.078.450 RON, pe perioada 01 ianuarie 2006-01 martie 2006 (pct. 2.2.1 din decizia de impunere atacată).

III. Înlăturarea obligației de plată a sumei de 221.689 RON cu titlu de dobânzi aferente sumei de 1.078.450 RON (stabilită la pct. 2.2.1 din decizia de impunere atacată, astfel cum a fost modificată prin decizia Ministerului Finanțelor nr. 174/2006), aferentă perioadei 26 octombrie 2004-31 decembrie 2005. IV. Înlăturarea obligației de plată a sumei de 68.779 RON, cu titlu de penalități de întârziere aferente aceleiași sume, pe perioada 01 decembrie 2004-31 decembrie 2004 (stabilită, de asemenea, la pct. 2.2.1 din decizia de impunere atacată).

V. Înlăturarea obligației de plată a sumei de 204.906 RON, cu titlu de TVA aferentă aceleiași sume (stabilită la pct. 2.3.1 din decizia de impunere) pe perioada 01 ianuarie 2004-30 iunie 2005. - admiterea rambursării sumei de 204.906 RON, cu titlu de TVA, în conformitate cu sentința civilă nr. 1177/C/2005 a Tribunalului Sibiu, rămasă irevocabilă, prin nerecurare, la data de 28 octombrie 2005, precum și cu prevederile pct. 3 din decizia de impunere atacată; - obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea sentinței civile pronunțate, Curea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut, în esență, aspectele arătate în continuare: SC B. SRL, având ca obiect de activitate fabricarea băuturilor alcoolice distilate, conform autorizației din 19 decembrie 2003, a achiziționat cantitatea de 61.371,02 litri alcool etilic rafinat, produs plasat sub regim suspensiv de plata accizelor, și cantitatea de 50.120 litri soluție hidroalcoolică odoriferantă cu ulei esențial de lămâie. În luna iulie 2004, la solicitarea societății, C.N.I.E.P. – Larex Sibiu a răspuns, prin scrisoarea din 06 iulie 2004, că materia primă achiziționată nu mai poate fi folosită pentru consumul uman deoarece nu se încadrează în prescripțiile Ordinului Ministrului Sănătății nr. 975/1998.

În aceste condiții, societatea a procedat la denaturarea materiei prime achiziționate, folosind-o la fabricarea soluției de spălare degresare parbrize „P.B.” pe care a comercializat-o fără colectarea și plata de accize, deși nu avea autorizație de comercializare. În esență, reclamanta susține că cele două produse achiziționate ca materie primă, fiind denaturate conform prevederilor legale și devenind astfel improprii consumului uman, nu sunt supuse accizării, potrivit art. 200 alin. (1) lit. a) și b) C. fisc. Curtea de apel a reținut că, potrivit pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004, emis în aplicarea art. 200 C. fisc., fabricarea și comercializarea de produse pe bază de alcool, nedestinate consumului uman alimentar, fără autorizație de utilizator final, atrage calcularea și plata accizelor.

În consecință, înlăturând concluziile raportului de expertiză depus la dosar, Curtea de apel a reținut că, în raport cu prevederile susmenționate, în mod corect prin actele contestate organele fiscale au reținut în sarcina reclamantei obligația de plată a accizelor. În ceea ce privește TVA care nu a fost admisă la rambursare, instanța de fond a reținut că acest refuz se datorează diminuării masei impozabile, întrucât operațiunile desfășurate de reclamantă și care au determinat calcularea accizei suplimentare s-au derulat în perioada în care s-a întocmit decontul de TVA și pentru care s-a cerut rambursarea soldului negativ, având în vedere prevederile art. 137 C. fisc. Împotriva sentinței civile nr. 55 din 29 iunie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC B. SRL, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și susținând, în esență, că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal. În argumentarea acestui motiv de recurs, societatea comercială recurentă, după ce a reluat situația de fapt, a susținut că instanța de fond nu a reținut că în urma denaturării alcoolului, acesta nu mai putea fi destinat consumului uman și astfel, potrivit art. 173, 200 C. fisc. și pct. 22 alin. (5) din Normele metodologice, nu mai era purtător de accize. În privința taxei pe valoarea adăugată neadmisă la rambursare, societatea comercială recurentă a afirmat că soluția instanței de fond este netemeinică, fără a invoca însă vreun argument în sprijinul acestei aserțiuni. Organele fiscale intimate au formulat întâmpinare prin care au combătut criticile formulate în recurs, susținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Recursul este nefondat. În cauză, este necontestat că societatea comercială recurentă a achiziționat în luna ianuarie 2004 cantitatea de 30.603,66 litri alcool etilic rafinat cu o concentrație alcoolică de 96,5% și cantitatea de 30.767,36 litri alcool etilic rafinat cu o concentrație alcoolică de 96,6%, precum și cantitatea de 24.999 litri soluție hidroalcoolică odoriferantă cu ulei esențial de lămâie, cu o concentrație alcoolică de 74,06% și cantitatea de 25.121 litri cu o concentrație alcoolică de 83,82%, achiziționate la 11 august 2004 și respectiv 19 ianuarie 2005. Ulterior, societatea comercială recurentă, în baza analizelor efectuate de C.N.I.E.P.

– Larex Sibiu prin care s-a constatat că produsele respective nu mai pot fi folosite pentru consumul uman, neîncadrându-se în prescripțiile Ordinul Ministrului Sănătății nr. 975/1998, a procedat la denaturarea acestora și folosirea lor pentru producerea unor cantități de lichid spălare-degresare parbrize cu concentrații alcoolice care au variat între 20%-80%, care au fost comercializate integral. În aceste condiții, organele fiscale de control au calculat în sarcina societății comerciale recurente obligațiile bugetare suplimentare arătate în expunerea rezumativă a cauzei, care au fost contestate de aceasta cu motivarea că îi sunt aplicabile prevederile art. 200 alin. (1) lit. a) C. fisc., potrivit cărora „sunt scutiți de plata accizelor alcoolul etilic și alte produse alcoolice atunci când sunt denaturate conform prescripțiilor legale și utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman”.

Organele fiscale și instanța de fond au reținut, însă, în mod legal că prevederile art. 200 alin. (1) lit. a) C. fisc. sunt aplicabile potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc. aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările și completările aduse prin H.G. nr. 1840/2004, H.G. nr. 783/2004 și H.G. nr. 84/ 2005. Or, potrivit pct. 22 alin. (4) din Normele metodologice, în forma consolidată după modificările și completările aduse prin H.G. nr. 1840/2004, în toate situațiile prevăzute la art. 200 alin. (1) C. fisc., scutirea se acordă pe baza decontului de scutire de accize însoțit, între altele, de autorizația de utilizator final, pe care societatea comercială recurentă nu a deținut-o la data comercializării produselor obținute după prelucrarea produselor alcoolice denaturate.

De asemenea, potrivit pct. 22 alin. (2) din Normele metodologice, în forma consolidată după modificările și completările aduse prin H.G. nr. 84/2005 „în toate situațiile prevăzute la art. 200 alin. (1) C. fisc., scutirea se acordă pe baza autorizației de utilizator final”. Procedând la comercializarea soluției de spălare-degresare parbrize „P.B.” la prețuri fără accize, societatea comercială recurentă nu a respectat condiția esențială prevăzută de prevederile legale citate mai sus, și anume deținerea autorizației de utilizator final, astfel că nu poate beneficia de scutirea de la plata accizelor aferente cantităților respective de alcool.

În ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată, organele fiscale de control au reținut în mod corect că societatea comercială recurentă, valorificând produsele respective la prețuri fără accize, a diminuat implicit baza de calcul a taxei pe valoarea adăugată, astfel că organele fiscale au reîntregit baza de calcul cu suma de 1.078.450 RON, valoarea accizelor datorate și au recalculat taxa pe valoarea adăugată, stabilind o obligație suplimentară la acest impozit în sumă de 204.906 RON. Astfel fiind, reținând că, potrivit considerentelor de mai sus, societatea comercială datorează accizele stabilite de organele fiscale, aceasta datorează și taxa pe valoarea adăugată aferentă sumei reprezentând accizele cu care s-a diminuat baza de calcul.

În concluzie, motivul de recurs invocat nu este întemeiat, urmând ca recursul să fie respins, soluția atacată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC B. SRL împotriva sentinței civile nr. 55 din 29 iunie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2008.